1 Am ratificat un legământ cu ochii mei, (promiţând) să nu îmi fixez privirea pe vreo domnişoară. 2 Dar pentru că am procedat astfel, oare care a fost avantajul meu de la Dumnezeul de sus? Şi ce moştenire am primit de la cel Omnipotent care stă în locurile înalte? 3 Oare necazul nu este (pregătit) pentru cel nedrept şi dezastrul pentru cei care comit nedreptatea? 4 Oare nu vede El comportamentul meu şi nu numără El toţi paşii mei? 5 Dacă am umblat în minciună şi dacă paşii mei s-au grăbit să înşele, 6 să mă cântărească Dumnezeu folosind o cumpănă corectă; şi va cunoaşte cât sunt de curat! 7 Dacă paşii mei au deviat de pe drumul corect, dacă inima mi-a urmat ochii şi dacă mi s-au murdărit mâinile, 8 este corect ca alţii să mănânce tot ce am semănat, iar rezultatul muncii mele să fie smuls din rădăcini. 9 Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie şi dacă am stat ascuns la uşa vecinului meu (urmărindu-i soţia), 10 atunci soţia mea să macine pentru altul şi să se culce alţii cu ea! 11 Acest fapt ar fi fost o nedreptate, ar fi fost un păcat care ar fi trebuit judecat. 12 Ar fi fost un foc care ar fi ars consumând până la distrugere totală. El mi-ar fi ars până la rădăcină toate cerealele bune de secerat. 13 Dacă n-am făcut dreptate sclavului meu sau sclavei mele atunci când au avut ceva de reproşat împotriva mea, 14 ce voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va analiza El acest caz? 15 Cel care m-a făcut pe mine (să mă dezvolt ca făt) în uter, nu i-a făcut şi pe ei? Oare nu acelaşi Dumnezeu ne-a conceput pe fiecare în uterul mamei noastre? 16 Să presupunem că n-am dat celui sărac ce îmi cerea sau că am făcut să se întristeze ochii văduvei. 17 Poate mi se reproşează că mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, – 18 tocmai eu care din tinereţea mea l-am crescut ca un tată şi de când m-am născut am avut grijă de văduvă. 19 Este posibil să fiu acuzat că am văzut pe omul sărac fără haine sau pe cel cu multe lipsuri neavând nici măcar îmbrăcăminte, 20 iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele. 21 Altcineva ar putea să mă acuze că am acţionat împotriva orfanului bazându-mă pe susţinerea celor de la poarta oraşului. 22 Dacă toate acestea ar fi adevărate, să îmi cadă umărul de la locul lui şi să îmi fie smulsă mâna din tendoane! 23 Dar pentru că mi-a fost frică de pedepsele lui Dumnezeu şi de forţa de care dispune El, n-am putut face aceste fapte. 24 Aş mai putea fi acuzat că mi-am pus încrederea în aur sau că am zis aurului de cea mai bună calitate: «Tu îmi oferi încredere!». 25 Altcineva mi-ar putea reproşa că m-am bucurat de marea mea avere şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o. 26 Mi s-ar putea reproşa că am privit soarele în strălucirea lui sau luna mişcându-se graţioasă 27 şi că apoi mi-am înşelat în secret inima (venerându-le ca zei), în timp ce mâna mea le-a dat sărutări. 28 Dacă aceste fapte ar fi reale, ele ar fi fost o nedreptate care trebuie judecată, pentru că aş fi fost demonstrat astfel ca neloial Celui Foarte Înalt. 29 Aş mai putea fi acuzat că m-am bucurat de dezastrul celui care mă ura şi că am fost satisfăcut atunci când a venit necazul împotriva lui. 30 O altă acuzaţie la adresa mea ar putea susţine că mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste vieţile unor asemenea oameni; 31 şi că oamenii din cortul meu nu au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?» 32 – deşi străinul nu a rămas fără adăpost în timpul nopţii şi uşa mea a fost mereu deschisă călătorului. 33 Altcineva mi-ar putea reproşa că mi-am ascuns păcatele, cum fac unii oamenii, păstrându-mi nedreptatea doar în inimă; 34 şi că am procedat aşa pentru că mi-a fost frică de cei care erau în jurul meu. Altfel, discreditarea clanurilor faţă de mine m-ar fi panicat; şi atunci ar fi urmat să tac, pentru că nu aş fi avut curajul să mai ies (în mijlocul lor ca mai înainte) … 35 O, dacă aş găsi pe cineva dispus să mă asculte! Să ştiţi că îmi semnez acum apărarea! Să îmi răspundă cel Omnipotent! Îi cer Celui care mă acuză să Îşi scrie plângerea. 36 O voi pune pe umăr şi o voi purta ca pe o coroană. 37 Voi răspunde înaintea Lui pentru toţi paşii mei; şi mă voi apropia de El ca un prinţ. 38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea şi dacă brazdele lui au plâns împreună (acuzându-mă), 39 dacă i-am mâncat producţia fără să plătesc sau dacă am decis moartea proprietarilor lui, 40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu şi neghină în loc de orz!” După aceste cuvinte, Iov a încetat să mai vorbească.