1 Iov a răspuns: 2 „O, dacă mi s-ar putea cântări durerea; şi dacă mi-ar fi pus necazul în cântar! 3 Ar fi mai grele decât nisipul mării. Acum sper că înţelegeţi de ce cuvintele mele au fost atât de exagerate. 4 Am vorbit astfel pentru că săgeţile Celui Omnipotent au trecut prin mine; şi sufletul meu le bea otrava. Panica venită de la Dumnezeu avansează ca o armată care se deplasează împotriva mea. 5 Oare rage măgarul sălbatic atunci când are iarbă? Sau mugeşte boul când are ce să mănânce? 6 Se mănâncă oare fără sare ceva care nu are gust (fără ea)? Are vreun gust albuşul de ou? 7 Nu mă ating de o asemenea mâncare, pentru că mă îmbolnăveşte. 8 O, ce bine ar fi dacă aş avea acum ce îmi doresc şi dacă Dumnezeu mi-ar satisface dorinţa! 9 Vreau ca Dumnezeu să accepte să mă strivească, să Îşi întindă mâna şi să mă distrugă total! 10 Îmi va rămâne măcar această consolare; şi ea îmi va fi unica bucurie în durerea care nu se mai termină! Astfel, mă voi bucura de faptul că nu am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt. 11 Ce forţă mai am ca să mai sper? Cât de îndepărtat îmi este sfârşitul, ca să mai am răbdare? 12 Am eu rezistenţa pietrei? Este oare carnea mea de bronz? 13 Cu certitudine, eu nu mă pot ajuta! Orice susţinere îmi este refuzată! 14 Cel descurajat beneficiază de mila prietenului lui. Altfel nu ar mai avea frică de Cel Omnipotent. 15 Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu. Ei seamănă cu albia pâraielor care ies din matcă. 16 Se comportă ca viiturile care vin tulburi din cauza gheţii unde a stat ascunsă zăpada. 17 Când se încălzeşte vremea (în mod excesiv), pâraiele seacă; şi când este cald, li se usucă albia. 18 Caravanele se întorc din drum ca să caute apă în ele; dar apoi se duc în deşert până nu se mai văd. Şi în final, ele mor. 19 Caravanele din Tema privesc la acele pâraie; iar călătorii din Şeba se uită la ele şi speră că vor avea apă. 20 Dar toţi sunt ruşinaţi pentru că s-au încrezut în ele. Ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi. 21 Ca ele sunteţi şi voi pentru mine. Îmi vedeţi necazul; şi vă temeţi. 22 Am zis eu vreodată să îmi faceţi un cadou sau să daţi mită pentru mine din bogăţia voastră? 23 Oare v-am cerut să mă scăpaţi din mâna vreunui duşman sau să mă salvaţi de vreun exploatator? 24 Învăţaţi-mă şi voi tăcea; arătaţi-mi unde am greşit! 25 Vai, cât de dureroase sunt cuvintele corecte! Dar oare ce demonstrează reproşurile voastre? 26 Vreţi să mă certaţi pentru ce am spus şi să luaţi ca vorbe fără valoare cuvintele unui om descurajat? 27 Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor; vă trădaţi chiar şi prietenul! 28 Dar acum vă rog să priviţi la mine! Oare voi avea curajul să vă mint? 29 Încetaţi! Nu fiţi incorecţi! Opriţi-vă! Vorbesc despre dreptatea mea! 30 Este vreo nedreptate pe limba mea? Oare nu a evitat gura mea să pronunţe ceva rău?