1 Nu (vă) este evident că omul are o viaţă în care se chinuie muncind cât trăieşte pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale celui angajat şi plătit cu ziua? 2 Şi eu am fost ca un sclav care îşi doreşte foarte mult să stea la umbră, sau ca un lucrător care îşi aşteaptă (de mult timp) recompensa. 3 Am trăit luni de zile în care tot ce am făcut, a fost fără sens; şi mi s-au dat nopţi de necaz! 4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea este atât de lungă! Şi mă agit continuu până se luminează din nou. 5 Corpul meu este acoperit de viermi; şi am praful pământului pe el. Îmi crapă pielea şi se desface! 6 Zilele mele sunt mai rapide decât suveica ţesătorului; şi se termină fără speranţă. 7 Dumnezeule, aminteşte-Ţi că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea! 8 Ochiul care mă priveşte, nu mă va mai vedea! Ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi (între cei care trăiesc pe pământ). 9 Cel care coboară în locuinţa morţilor este ca norul care se risipeşte şi trece: nici el nu se va mai ridica (de acolo). 10 Nu se va mai întoarce niciodată acasă; şi locul lui în care trăise, nu îl va mai cunoaşte. 11 Datorită acestui fapt, eu nu voi tăcea; ci voi vorbi cu durere în spiritul meu. Mă lamentez pentru că am amărăciune în sufletul meu! 12 Ai pus o santinelă care se deplasează în jurul meu şi mă supraveghează! De ce? Oare eu sunt Marea sau monstrul Tanin?! 13 Când zic: «Patul meu mă va consola şi aşternutul îmi va alina plângerea!», 14 Tu mă sperii cu vise şi mă faci să am viziuni care îmi produc panică! 15 Astfel, decât să văd aceste oase, mai bine aş muri! 16 Le detest! Nu voi trăi etern! Lasă-mă singur(, Doamne); pentru că viaţa mea este doar o suflare. 17 Ce este omul ca să Îţi pese atât de mult de el şi să îi acorzi atât de mare atenţie? 18 Ce motive serioase ai avea să îl vizitezi în fiecare dimineaţă şi să îl încerci în orice moment? 19 Oare nu vei înceta măcar pentru un moment să Te mai uiţi la mine? Doresc să mă laşi astfel singur, până îmi înghit saliva! 20 Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Celui care eşti Supraveghetor al oamenilor? De ce m-ai luat ca ţintă? De ce sunt (ca) o dificultate pentru Tine? 21 De ce nu îmi ierţi păcatul şi nu îmi elimini nedreptatea? Curând voi ajunge să zac în praful pământului. Mă vei căuta, dar nu voi mai fi!”