17
Era un om din teritoriul muntos locuit de urmaşii lui Efraim. Acela se numea Mica. El i-a zis mamei lui: „Cei o mie o sută de şecheli de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat în prezenţa mea, sunt la mine. Eu luasem acel argint!” Mama lui i-a răspuns: „Să fie binecuvântat fiul meu de Iahve!” Mica a dat înapoi mamei lui cei o mie o sută de şecheli de argint. Atunci ea i-a zis: „Pun separat acest argint, închinându-l lui Iahve cu mâna mea, pentru ca fiul meu să îşi facă din el un idol realizat prin cioplire şi unul făcut prin turnare. Aşa îţi voi restitui acest argint!” El i-a dat înapoi mamei lui acel argint. Ea a luat două sute de şecheli de argint şi i-a dat celui care făcea obiecte de argint. Acela a făcut din el un idol cioplit şi unul turnat. Mica avea un templu. El şi-a făcut o tunică şi nişte imagini de zei. Apoi l-a instalat ca preot pe unul dintre fiii lui. În acele zile, nu era rege în Israel. Fiecare proceda aşa cum credea el că este corect. Exista un tânăr levit care locuia în Betleem – localitate populată cu o parte dintre descendenţii lui Iuda. Acest om a plecat din Betleemul unde trăiau urmaşi ai lui Iuda, ca să îşi stabilească locuinţa acolo unde va găsi un loc adecvat. În drumul lui, a ajuns în partea muntoasă a teritoriului locuit de urmaşii lui Efraim, la casa lui Mica. Mica i-a zis: „De unde vii (în această zonă)?” El i-a răspuns: „Sunt un levit şi provin din Betleem, care este locuit de o parte dintre urmaşii lui Iuda. Călătoresc ca să îmi găsesc un teritoriu unde să locuiesc!” 10 Mica i-a zis: „Rămâi la mine! Îţi propun să îmi fi părinte şi preot; iar eu îţi voi da zece şecheli de argint pe an, un set complet de haine şi tot ce vei mai avea nevoie ca să trăieşti.” Levitul a acceptat să rămână acolo. 11 El s-a decis să locuiască la acel om care l-a considerat ca pe unul dintre fiii lui. 12 Mica l-a desemnat ca preot în casa lui pe acel tânăr levit. 13 Mica a zis: „Acum ştiu că Iahve îmi va face bine; pentru că am ca preot un levit!”