18
În acele zile, nu exista rege în Israel. Tribul lui Dan (încă) îşi căuta un teritoriu în care să se stabilească şi să locuiască; pentru că nici până atunci nu îşi însuşiseră proprietatea primită în mijlocul triburilor lui Israel. Daniţii au desemnat cinci bărbaţi luptători dintre familiile lor; şi i-au trimis prin ţară. Ei proveneau din Ţora şi din Eştaol. Au fost trimişi ca să umble prin ţară şi să o spioneze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi spionaţi ţara!” Aceştia au ajuns în zona muntoasă locuită de urmaşii lui Efraim, aproape de casa lui Mica; şi au rămas acolo în timpul nopţii. Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut vocea acelui tânăr levit; şi au plecat spre el. Ei i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce eşti aici?” El le-a răspuns: „Mica face aceste lucruri pentru mine. El mă plăteşte; iar eu îi sunt preot!” Ei i-au zis: „Te rugăm să îl întrebi pe Dumnezeu despre noi, ca să ştim dacă vom reuşi în călătoria pe care o facem!” Preotul le-a răspuns: „Mergeţi liniştiţi; pentru că această călătorie pe care o faceţi, este sub privirea lui Iahve!” Cei cinci bărbaţi au plecat şi au ajuns în Laiş. Acolo au văzut un popor care trăia fără niciun pericol, conform obiceiurilor sidonienilor. Acei oameni erau liniştiţi şi fără nicio teamă. Ei locuiau acolo fără să fie deranjaţi de cineva din ţară; şi nu erau subordonaţi nimănui. Locuiau departe de sidonieni şi nu aveau relaţii cu alţi oameni. Când s-au întors la rudele lor din Ţora şi din Eştaol, aceştia i-au întrebat: „Ce veste ne aduceţi?” Ei le-au răspuns: „Veniţi să îi atacăm; pentru că le-am văzut teritoriul; şi este unul foarte bun! Nu fiţi indiferenţi şi leneşi; ci duceţi-vă şi luaţi în proprietate acest teritoriu! 10 Când veţi ajunge acolo, veţi găsi un popor care locuieşte fără frica vreunui pericol. Teritoriul este relativ mare; şi Dumnezeu l-a dat în proprietatea noastră. Este un loc în care nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ!” 11 Atunci, şase sute de luptători înarmaţi din tribul lui Dan, provenind din Ţora şi din Eştaol, au plecat de acolo. 12 Au înaintat şi şi-au instalat tabăra la Chiriat-Iearim, în teritoriul locuit de urmaşii lui Iuda. Astfel, acel loc s-a numit Mahane-Dan. El există şi astăzi în Chiriat-Iearim. 13 De acolo au traversat în partea muntoasă a teritoriului locuit de urmaşii lui Efraim; şi au ajuns aproape de casa lui Mica. 14 Cei cinci bărbaţi care spionaseră teritoriul numit Laiş, le-au zis rudelor lor: „Să ştiţi că într-una dintre aceste case există o tunică şi zei. Veţi găsi un idol cioplit şi unul turnat. Cred că ştiţi acum ce trebuie să faceţi!” 15 S-au dus în acea direcţie şi au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica. Ei l-au întrebat de sănătate. 16 Cei şase sute de luptători înarmaţi stăteau în faţa porţii. 17 Apoi cei cinci spioni au plecat de lângă el; şi au intrat în casă. În timp ce preotul stătea la poarta casei cu cei şase sute de luptători înarmaţi, cei cinci bărbaţi care spionaseră teritoriul, s-au dus înăuntru şi au luat idolul cioplit, tunica, zeii şi idolul turnat. 18 Când au intrat aceştia în casa lui Mica intenţionând să ia idolul cioplit, zeii şi idolul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?” 19 Ei i-au răspuns: „Taci! Abţine-te şi vino cu noi; pentru că dorim să ne fi părinte şi preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om, sau să fii preotul unui trib şi al unui clan din Israel?” 20 Preotul s-a bucurat în inima lui. Luând tunica, zeii şi idolul turnat, a plecat împreună cu poporul. 21 Apoi au mers mai departe. Ei au pus în faţa lor copiii, vitele şi bunurile. 22 După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care locuiau lângă casa lui au fost chemaţi să plece în urmărirea daniţilor. 23 Când au strigat după daniţi, aceştia s-au întors şi i-au zis lui Mica: „Care este problema ta? De ce strigi după noi?” 24 El le-a răspuns: „De ce mă întrebaţi care îmi este problema? Mi-aţi luat idolii pe care mi-i făcusem. Mi-aţi luat şi preotul şi apoi aţi plecat! Eu cu ce mai rămân?” 25 Daniţii i-au zis: „Să nu te mai auzim! Altfel, nişte oameni foarte determinaţi vor veni în forţă împotriva ta şi vă veţi pierde viaţa: atât tu, cât şi familia ta!” 26 Apoi daniţii au mers mai departe. Când Mica a văzut că aceştia aveau o forţă mai mare decât a lui, s-a întors acasă. 27 Astfel, după ce au luat preotul şi ce făcuse Mica, acei daniţi şi-au continuat drumul până când au ajuns în Laiş, la un popor care trăia liniştit şi fără frica vreunei invazii. I-au omorât locuitorii cu sabia şi au dat foc oraşului. 28 Nimeni nu i-a salvat, pentru că erau departe de Sidon; şi nu aveau relaţii cu alţi oameni. Oraşul era în valea care conduce spre Bet-Rehob. Daniţii au reconstruit oraşul şi au locuit în el. 29 Au numit oraşul Dan, aşa cum se numise strămoşul lor care fusese născut în familia lui Israel. Dar la început, oraşul se numise Laiş. 30 Daniţii au pus acolo unul dintre idoli. A fost instalat pentru ei şi pentru Ionatan, fiul lui Gherşom, care fusese fiul lui Moise. El şi urmaşii lui au fost preoţii tribului lui Dan până când ţara a fost ocupată de alt popor. 31 Cât timp a fost casa lui Dumnezeu la Şilo, daniţii au păstrat ca zeu al lor acel idol turnat al lui Mica.