1 Urmează prezentarea acelor popoare pe care Iahve le-a lăsat să trăiască acolo; pentru ca, prin intermediul lor, să îi testeze pe israelienii care nu participaseră la războaiele de cucerire a Canaanului. 2 Astfel, cei din următoarele generaţii care nu cunoşteau războiul, l-au învăţat (în aceste circumstanţe). 3 Deci acele popoare erau: filistenii cu cei cinci regi ai lor, toţi canaaniţii, sidonienii şi hiviţii care locuiau în zona muntoasă a Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat. 4 Ele au fost folosite pentru testarea israelienilor; pentru că Iahve dorea să vadă dacă vor respecta poruncile pe care El le dăduse (poporului în vremea) strămoşilor lor, prin Moise. 5 Astfel, israelienii au locuit printre canaaniţi, printre hitiţi, printre amoriţi, printre periziţi, printre hiviţi şi printre iebusiţi. 6 Au luat pe fetele lor ca soţii, au dat pe fetele lor fiilor acestora şi au slujit zeilor lor… 7 Israelienii au făcut fapte despre care Iahve le spusese că sunt rele. L-au uitat pe Dumnezeul lor care se numeşte Iahve; şi astfel au slujit imaginilor lui Baal şi Astartei. 8 Atunci s-a declanşat mânia lui Iahve împotriva poporului Israel; şi El i-a vândut ca sclavi lui Cuşan-Rişataim care era rege în Aram-Naharaim. Israelienii i-au slujit opt ani lui Cuşan-Rişataim. 9 Atunci ei au strigat spre Iahve; şi El le-a oferit un salvator care i-a eliberat. Acesta a fost Otniel – fiul lui Chenaz care fusese cel mai mic frate al lui Caleb. 10 Spiritul lui Iahve a fost peste el; şi astfel, Otniel a judecat Israelul. A început războiul; şi Iahve l-a ajutat să îl învingă pe Cuşan-Rişataim care fusese regele Aramului. Mâna lui Otniel a acţionat în forţă împotriva lui Cuşan-Rişataim. 11 Astfel, în ţară a fost apoi un timp de pace care a durat patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit. 12 Israelienii au păcătuit din nou împotriva lui Iahve. Atunci El l-a ajutat pe Eglon – regele Moabului – să îşi consolideze dominaţia acţionând împotriva lor. 13 Eglon i-a chemat pe amoniţi şi pe amaleciţi ca să se alieze cu el; şi împreună cu ei, a început războiul. L-a învins pe Israel şi a ocupat oraşul palmierilor. 14 Astfel, israelienii au fost subordonaţi lui Eglon – regele Moabului – optsprezece ani. 15 Israelienii au strigat din nou spre Iahve. El le-a oferit un alt salvator: pe Ehud – fiul beniamitului Ghera – care era stângaci. Israelienii au trimis prin el tot ce erau obligaţi să dea lui Eglon, regele Moabului. 16 Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri. Ea era lungă de un cot. A fixat-o sub haină pe piciorul drept, între şold şi genunchi. 17 Apoi a ajuns cu acele obligaţii la Eglon – regele Moabului – care era un bărbat foarte gras. 18 După ce i-a dat ce erau israelienii obligaţi să îi dea, i-a trimis înapoi pe oamenii care îl însoţiseră. 19 Apoi, el personal s-a întors din dreptul idolilor de piatră care erau aproape de Ghilgal; şi i-a zis lui Eglon: „Stăpâne, vreau să vorbesc numai cu tine!” Atunci regele le-a zis (subordonaţilor): „Tăcere”. Astfel, toţi cei care stăteau în jurul lui, au plecat. 20 Ehud s-a apropiat de el. Eglon stătea singur în camera lui de vară care era pe acoperiş. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!” Atunci regele s-a ridicat de pe scaun. 21 Ehud şi-a întins mâna stângă, a luat sabia din dreptul piciorului drept şi i-a înfipt-o în abdomen. 22 Lama a intrat cu tot cu mâner, iar grăsimea s-a strâns în jurul lamei (din apropierea mânerului). Astfel, el nu i-a mai scos sabia din abdomen; şi i-au ieşit intestinele. 23 Ehud a plecat trecând prin terasa acoperită. A închis în urma lui uşile camerei de pe acoperiş şi le-a încuiat. 24 După ce a plecat Ehud, au venit slujitorii regelui; s-au uitat şi au observat că uşile camerei de pe acoperiş erau închise. Ei şi-au zis: „Cu certitudine că el îşi acoperă picioarele în camera de vară!” 25 Atunci ei s-au deplasat prin apropiere până şi-au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide uşile camerei, au luat cheia, au deschis-o şi l-au găsit pe stăpânul lor zăcând mort pe pământ. 26 În timp ce ei aşteptaseră (ieşirea regelui Eglon), Ehud fugise, trecuse de zona idolilor de piatră şi scăpase ajungând în Seira. 27 Imediat după ce a ajuns acolo, a sunat din corn prin toată regiunea muntoasă locuită de urmaşii lui Efraim. Israelienii au coborât împreună cu el de pe munte. Ehud mergea în faţa lor. 28 El le-a zis: „Urmaţi-mă; pentru că Iahve i-a făcut pe duşmanii voştri moabiţi să ajungă la discreţia voastră!” Ei l-au urmat, au ocupat locurile unde Iordanul se putea traversa de pe un mal pe altul şi care conduc spre Moab. Astfel, ei nu au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Au omorât atunci aproximativ zece mii de moabiţi. Toţi erau bărbaţi care aveau o construcţie fizică remarcabilă. Nimeni nu a scăpat. 30 În acea zi, Israel a umilit Moabul; şi astfel, în ţară a fost pace pentru o perioadă de optzeci de ani. 31 După Ehud a urmat (ca judecător) Şamgar – fiul lui Anat. El a omorât şase sute de filisteni cu un băţ ascuţit la un capăt, folosit pentru vite; şi l-a eliberat astfel (din nou) pe Israel.