1 Iacov, sclav al lui Dumnezeu şi al Stăpânului Isus Cristos, pentru evreii din diaspora: salutări! 2 Fraţii mei, atunci când treceţi prin diferite încercări, să le consideraţi ca fiind (ocazia pentru) o mare bucurie, 3 ştiind că testarea credinţei voastre produce răbdare; 4 iar răbdarea trebuie să îşi facă efectul până la sfârşit. Vă veţi maturiza, veţi fi compleţi şi astfel nu vă va lipsi nimic. 5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte (acum) înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu care o dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze. 6 Dar cine face această cerere, trebuie să o formuleze cu credinţă, fără să aibă dubii. Pentru că acela care are ezitări din acest punct de vedere, seamănă cu valul mării care îşi schimbă frecvent direcţia sub influenţa vântului. 7 Cine se comportă aşa, să nu aştepte să primească ceva de la Stăpân; 8 pentru că nu este un om constant, ci manifestă instabilitate în tot ce face. 9 Fratele care este într-o situaţie (materială) modestă, să se laude cu ieşirea lui din această stare; 10 iar cel care este bogat, să se laude atunci când ajunge să fie umilit – pentru că, oricum, şi el este efemer ca o floare. 11 După ce răsare soarele şi încălzeşte pământul din ce în ce mai mult, iarba se usucă; atunci floarea acesteia cade, iar frumuseţea ei (anterioară) dispare. La fel se va întâmpla cu cel bogat şi cu planurile lui. 12 Cine rezistă ispitei, este (apoi) un om fericit. El va fi declarat calificat să primească de la Dumnezeu coroana vieţii pe care El a promis-o celor care Îl iubesc. 13 Atunci când cineva este ispitit, nu trebuie să zică „Această ispită vine de la Dumnezeu!”; pentru că El nu poate fi tentat să facă ceva rău şi nici nu provoacă pe om la păcat. 14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui dorinţă păcătoasă. 15 Această dorinţă concepe şi naşte păcatul; iar din momentul în care (prin acceptarea lui) păcatul a afectat pe cineva, efectul (final al) acestuia este moartea! 16 Dragii mei fraţi, să nu vă trăiţi viaţa bazaţi pe iluzii. 17 Orice dar bun şi perfect provine de sus, de la Tatăl luminilor care rămâne mereu acelaşi. El nu Se schimbă ca umbra (făcută de soare). 18 Conform dorinţei Sale, Dumnezeu ne-a născut prin Cuvântul Adevărului ca să fim (ca) primele „fructe” ale creaţiei Lui. 19 Dragii mei fraţi, înţelegeţi bine acest lucru: fiecare om trebuie să se grăbească mai bine să asculte decât să vorbească sau să se mânie; 20 pentru că mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu. 21 Astfel, să eliminaţi orice impuritate morală, orice răutate care are tendinţa să (vă) domine; şi acceptaţi cu blândeţe Cuvântul care a fost sădit în voi. Această decizie vă poate salva sufletele! 22 Nu fiţi doar ascultători ai Cuvântului, înşelându-vă pe voi înşivă; ci puneţi în practică învăţăturile lui. 23 Acela care ascultă dar nu face aşa cum a auzit, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa în oglindă. 24 După ce a plecat de la oglindă, uită ce i-a arătat ea despre el. 25 Dar cel care studiază cu atenţie şi în mod perseverent legea perfectă care este Legea libertăţii, reţinând conţinutul ei pentru a-l pune în practica vieţii, va fi un om fericit în tot ce face. 26 Cine se consideră religios dar nu îşi poate controla limba, se înşală. El este un om care are o religie inutilă. 27 Religia considerată de Dumnezeu ca fiind curată şi neafectată de ceva negativ, constă (în practică) în grija acordată orfanilor şi văduvelor, în timp ce te fereşti de influenţa rea a lumii.