1 Fraţii mei, voi aveţi credinţă în Stăpânul nostru glorios Isus Cristos. Dar în timp ce o practicaţi, nu trebuie ca ea să fie asociată cu favoritismul. 2 De exemplu, să presupunem că în adunarea voastră intră un om care poartă un inel de aur şi este îmbrăcat cu haine scumpe. Dar este posibil să intre acolo şi un om sărac, îmbrăcat cu haine murdare. 3 Voi aţi putea să acordaţi o atenţie specială celui care este îmbrăcat cu haine frumoase, şi să îi ziceţi: „Vă rog, luaţi loc aici!”. Iar celui sărac aţi putea să îi spuneţi: „Stai acolo (în picioare)!” sau: „Stai jos, lângă picioarele mele!”. 4 Când procedaţi aşa, oare nu aveţi o atitudine diferită faţă de cei care sunt între voi? Deveniţi astfel nişte judecători părtinitori care gândesc greşit. 5 Iubiţii mei fraţi, ascultaţi-mă: Dumnezeu a ales pe aceia pe care lumea îi consideră săraci, ca să îi facă să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Regatului pe care El l-a promis celor care Îl iubesc. 6 Dar voi aţi desconsiderat pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă exploatează şi vă determină să ajungeţi în tribunale? 7 Şi oare nu tot ei ridiculizează bunul nume pe care îl aveţi? 8 Dacă respectaţi legea regească a Scripturii care spune „Iubeşte-l pe semenul tău exact cum te iubeşti pe tine!”, procedaţi corect. 9 Dar dacă trataţi diferit pe oameni în funcţie de aspectul lor exterior, păcătuiţi şi sunteţi condamnaţi de lege(a mozaică), pentru că nu o respectaţi! 10 Afirmaţia pe care tocmai am făcut-o, este adevărată pentru că se bazează pe următorul principiu: cine se conformează legii (mozaice) respectând toate celelalte reguli cu excepţia uneia, este vinovat (de încălcarea ei) ca şi cum le-ar fi încălcat pe toate. 11 Cel care a spus „Să nu comiţi adulter!”, a mai zis şi „Să nu comiţi crimă!”. Deci dacă nu comiţi adulter dar omori pe cineva, deja ai devenit vinovat de încălcarea legii (mozaice). 12 Să vorbiţi şi să vă comportaţi ca nişte oameni care vor fi judecaţi de legea libertăţii. 13 Cei care nu au avut milă de alţii (în viaţa lor trăită pe pământ), vor fi judecaţi (de Dumnezeu) fără să li se acorde milă. Dar mila (pe care a avut-o cineva) va fi un factor care va influenţa decizia finală la (acea) judecată. 14 Fraţii mei, cât de realistă este afirmaţia cuiva care spune că are credinţă, dacă nu are şi fapte care să o demonstreze? Poate oare această credinţă să îl salveze? 15 Să presupunem că un frate sau o soră au nevoie de îmbrăcăminte şi de hrana zilnică. 16 Dacă vreunul dintre voi le spune: „Duceţi-vă liniştiţi! Vă urez să aveţi haine călduroase şi să mâncaţi până vă saturaţi!”, dar nu le oferă aceste lucruri materiale de care au nevoie, ce se rezolvă doar prin (asemenea) cuvinte? 17 Acest exemplu demonstrează faptul că dacă este afirmată (cu gura) dar nedemonstrată prin fapte, acea credinţă este moartă… 18 Dar poate că cineva ar spune: „Tu ai credinţa, iar eu am faptele.” Demonstrează-mi credinţa ta fără fapte, iar eu o voi demonstra pe-a mea prin faptele pe care le fac! 19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu (adevărat). Corect! Dar şi demonii cred (acest lucru) şi au doar un sentiment de teamă care îi face să tremure. 20 Om nechibzuit, vrei să înţelegi că fără fapte, credinţa este inutilă? 21 Strămoşul nostru Avraam nu a fost oare considerat corect (în relaţia lui cu Dumnezeu) doar atunci când şi-a demonstrat credinţa prin fapte, punându-l pe Isaac ca sacrificiu pe altar? 22 Este de remarcat cum credinţa lui a fost completată de fapte; şi astfel ea a lucrat împreună cu ele! 23 Acest fapt confirmă textul din Scriptură care spune că „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu; şi a fost considerat corect”; iar Dumnezeu l-a numit prietenul Lui. 24 Este evident deci că omul este considerat corect (şi) prin fapte, nu doar prin credinţă! 25 Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul prostituatei Rahav, când i-a primit bine în casa ei pe acei spioni şi le-a salvat viaţa, recomandându-le să meargă pe un alt drum. Oare nu a fost ea considerată corectă datorită faptelor pe care le-a făcut? 26 Aşa cum corpul fără spirit este mort, şi credinţa fără fapte este (tot) moartă.