1 Isus a venit în Betania cu şase zile înainte de sărbătoarea Paştelor. Acolo era Lazăr care fusese mort şi pe care îl înviase. 2 I-au pregătit o cină. Marta era aceea care îi servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. 3 Maria a luat aproximativ o jumătate de litru de ulei parfumat curat făcut din nard, a uns picioarele lui Isus cu el şi I le-a şters cu părul ei. Apoi mirosul acelui parfum s-a răspândit în toată casa. 4 Unul dintre discipolii Lui, numit Iuda iscarioteanul – fiul lui Simon – care urma să Îl trădeze, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest ulei parfumat cu trei sute de dinari, pentru a da apoi săracilor banii obţinuţi astfel?” 6 El a vorbit aşa nu pentru că îngrijea de săraci, ci pentru că era un hoţ. Fiind el cel care ţinea punga, lua (pentru el) ce se punea în ea. 7 Dar Isus a zis: „Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru ziua înmormântări Mele. 8 Pe săraci îi aveţi permanent cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi mereu.” 9 Mulţi iudei au auzit că Isus era în Betania; şi au venit acolo nu doar pentru El, ci mai ales ca să îl vadă şi pe Lazăr pe care îl înviase. 10 Liderii preoţilor au decis să îl omoare şi pe Lazăr, 11 pentru că din cauza lui, mulţi plecau de la ei şi credeau în Isus. 12 A doua zi, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, o mare mulţime de participanţi la sărbătoare, 13 a luat ramuri de palmier şi L-a întâmpinat, strigând: „Osana! Cel care vine în numele lui Iahve – Regele lui Israel! El este binecuvântat!” 14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, exact cum este scris: 15 „Nu vă temeţi, locuitori ai Sionului, pentru că Regele vostru vine călare pe un măgăruş.” 16 Discipolii Lui nu au înţeles aceste lucruri de la început; dar după ce a fost glorificat Isus, şi-au amintit că ele se întâmplaseră în prezenţa lor exact cum fuseseră scrise (anticipat) cu privire la El. 17 Toţi cei care fuseseră împreună cu Isus când îl chemase pe Lazăr din mormânt înviindu-l, vorbeau despre El. 18 Iar mulţimea de oameni venise să Îl întâmpine pentru că auzise despre această minune. 19 Fariseii au zis: „Să ştiţi că planul nostru nu va avea rezultatul pe care îl aşteptam. Observăm că lumea se duce după El!” 20 Erau nişte greci care veniseră să participe la sărbătoare. 21 Ei s-au apropiat de Filip care provenea din Betsaida, o localitate inclusă în provincia Galileea. Rugându-l, i-au zis: „Domnule, dorim să Îl vedem pe Isus.” 22 Filip s-a dus şi a vorbit cu Andrei; apoi Andrei şi Filip au discutat cu Isus. 23 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „A venit timpul în care Fiul Omului să fie glorificat. 24 Vă asigur că dacă bobul de grâu care a intrat în pământ nu moare, rămâne singur. Dar dacă moare, va produce o bogată recoltă. 25 Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; dar cine îşi urăşte viaţa în această lume, o va păstra pentru eternitate. 26 Dacă Îmi slujeşte cineva, (trebuie) să Mă urmeze. Şi slujitorul Meu va fi acolo unde sunt Eu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va onora! 27 Acum inima Mea este tulburată. Şi oare ce voi zice – «Tată, scapă-Mă de aceste momente»? Dar am ajuns până aici tocmai pentru a trece prin ele! 28 Tată, glorifică numele Tău!” Şi din cer s-a auzit o voce care zicea: „L-am glorificat şi îl voi mai glorifica!” 29 Mulţimea de oameni care stătea acolo şi care auzise acea voce, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „A fost un înger care a vorbit cu El.” 30 Isus a răspuns: „Această voce s-a auzit nu pentru Mine, ci pentru voi. 31 Acum este momentul pentru judecata acestei lumi, când stăpânitorul ei va fi aruncat afară. 32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” 33 Aceste cuvinte descriau felul în care urma să moară Isus. 34 Mulţimea de oameni I-a răspuns: „Noi am auzit despre Cristos din cărţile Legii că rămâne etern. Atunci cum poţi să afirmi că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35 Isus le-a zis: „Lumina va mai fi pentru puţin timp între voi. Comportaţi-vă ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă afecteze întunericul. Cine umblă în întuneric, nu ştie unde merge. 36 Atât timp cât aveţi lumina printre voi, credeţi în ea, ca să fiţi fii ai luminii.” După ce a spus aceste cuvinte, Isus a plecat şi s-a ascuns de ei. 37 Deşi făcuse atâtea minuni înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se întâmple exact ce spusese profetul Isaia: „Cine a acordat credit predicării noastre? Cui i s-a revelat ce poate să facă braţul lui Iahve?” 39 Ei nu puteau crede şi pentru că Isaia mai zisese: 40 „Le-a orbit ochii şi le-a făcut inima insensibilă, ca să nu vadă şi să nu înţeleagă; şi astfel, neîntorcându-se la Dumnezeu, să nu existe şansa de a-i vindeca.” 41 Isaia a spus aceste cuvinte atunci când a văzut gloria Lui şi a vorbit despre El. 42 Totuşi, chiar dintre lideri au fost mulţi care au crezut în Isus. Dar nu vorbeau (în) public despre El, ca să nu fie excluşi din sinagogă. 43 Ei demonstrau astfel că iubesc mai mult aprecierea oamenilor decât aprobarea lui Dumnezeu. 44 Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede (numai) în Mine, ci (şi) în Cel care M-a trimis. 45 Şi cine Mă vede, (de fapt), Îl vede pe Cel care M-a trimis. 46 Eu am venit să fiu o lumină în lume; pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămână în întuneric. 47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le respectă, nu Eu îl judec; pentru că nu am venit să judec lumea, ci ca să o salvez. 48 Cine Mă va desconsidera şi va respinge cuvintele Mele, va fi condamnat în final de Cuvântul pe care i l-am predicat. 49 Pentru că Eu nu am vorbit din proprie iniţiativă, ci aşa cum Mi-a poruncit Tatăl care M-a trimis. El Mi-a ordonat cum şi ce trebuie să vorbesc. 50 Şi ştiu că porunca Lui este (dată vizând accesul la) viaţa eternă. Iar Eu vă prezint lucrurile exact aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”