1 Exista un om bolnav, numit Lazăr din Betania – satul Mariei şi al surorii ei, numită Marta. 2 Maria era aceea care L-a uns pe Isus cu ulei parfumat şi care I-a şters picioarele cu părul ei. Iar bolnavul Lazăr era fratele ei. 3 Aceste surori au trimis pe cineva la Isus, să Îi spună: „Doamne, să ştii că acela pe care Îl iubeşti, este bolnav.” 4 Dar când a auzit vestea, Isus a zis: „Această boală nu este destinată să ducă (doar) la moarte, ci să demonstreze gloria lui Dumnezeu; pentru ca Fiul Omului să fie glorificat prin (ce se va întâmpla cu) ea.” 5 Isus iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai întârziat două zile în locul în care era. 7 Apoi le-a zis discipolilor: „Să ne întoarcem în Iudeea!” 8 Discipolii I-au zis: „Învăţătorule, cu puţin timp în urmă, iudeii intenţionau să Te omoare cu pietre! În aceste condiţii, Te (mai) întorci în Iudeea?” 9 Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore ale zilei? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că lumina acestei lumi îl face să vadă pe unde merge. 10 Dar dacă umblă noaptea, se împiedică, pentru că nu are lumina în el.” 11 După aceste cuvinte, le-a zis: „Prietenul nostru, Lazăr, doarme; dar Mă duc să îl trezesc din somn.” 12 Discipolii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, va deveni sănătos!” 13 Isus îi anunţase astfel despre moartea lui; dar ei credeau că atunci când vorbise despre somn, Se referise la odihna organismului. 14 Atunci le-a spus direct: „Lazăr a murit! 15 Şi Mă bucur că nu am fost acolo. S-a întâmplat aşa pentru voi, ca să credeţi. Dar acum trebuie să mergem la el.” 16 Atunci Toma, numit şi „Geamănul”, a zis: „Să mergem şi noi să murim cu el!” 17 Când a venit Isus, a fost informat că Lazăr fusese deja înmormântat de patru zile. 18 Pentru că Betania era doar la aproximativ cincisprezece stadii distanţă de Ierusalim, 19 mulţi iudei veniseră la Marta şi la Maria, ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, a plecat să îl întâmpine; iar Maria stătea în casă. 21 Marta I-a zis: „Doamne, dacă erai aici, nu murea fratele meu! 22 Dar ştiu că şi acum, Dumnezeu Îţi va da orice Îi vei cere.” 23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia!” 24 Marta I-a răspuns: „Desigur, ştiu că va învia în final, când va fi Învierea!” 25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. 26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi acest lucru?” 27 Ea I-a zis: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu care trebuia să vină în lume!” 28 După ce a spus aceste cuvinte, s-a dus şi a chemat-o în secret pe sora ei care se numea Maria; şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.” 29 Cum a auzit această veste, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El. 30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Când au văzut-o ridicându-se repede şi plecând din casă, iudeii care veniseră la Maria să o consoleze, au mers după ea. Ei ziceau: „Se duce să plângă la mormânt.” 32 Când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, Maria s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele meu.” 33 Văzând-o cum plângea împreună cu iudeii care veniseră cu ea, Isus a fost impresionat şi foarte afectat în spiritul Lui. 34 Apoi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au răspuns: „Doamne, vino să vezi!” 35 Isus plângea. 36 Atunci iudeii au zis: „Acum se poate vedea cât de mult îl iubea!” 37 Iar unii dintre ei au zis: „El care a dat orbului vederea, nu putea să salveze pe acest om de la moarte?” 38 Isus a fost din nou profund impresionat şi a plecat la mormânt. Acesta era într-o peşteră a cărei intrare fusese blocată cu o mare piatră. 39 Isus a zis: „Daţi piatra într-o parte!” Marta, sora celui mort, a zis: „Doamne, miroase rău, pentru că este mort de patru zile!” 40 Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus (deja) că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” 41 Atunci au luat piatra din faţa grotei unde era mortul. Apoi Isus a privit spre cer şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar am vorbit astfel pentru mulţimea de oameni care este în jurul Meu, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43 După ce a zis aceste cuvinte, a strigat: „Lazăr, vino afară!” 44 Mortul a ieşit având mâinile şi picioarele înfăşurate cu pânză şi cu faţa înfăşurată cu un prosop. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.” 45 Când au văzut ce a făcut Isus, mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria, au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au relatat ce făcuse Isus. 47 Atunci liderii preoţilor şi fariseii au convocat Sanhedrinul şi au zis: „Trebuie să găsim o rezolvare! Acest Om face multe minuni! 48 Dacă Îl lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El; şi vor veni apoi romanii care ne vor distruge atât locul nostru (de închinare), cât şi poporul!” 49 Unul dintre ei numit Caiafa care avea funcţia de mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic! 50 Nu vă pare evident faptul că este în avantajul nostru să moară un singur om decât să fie distrus tot poporul?” 51 Dar el nu a spus aceste cuvinte doar din proprie iniţiativă; ci având funcţia de mare preot în acel an, a făcut o prezicere asemănătoare profeţiilor, afirmând că Isus va muri pentru popor. 52 Şi moartea Lui urma să fie benefică nu doar acelei naţiuni, ci ea garanta posibilitatea unirii tuturor copiilor dispersaţi ai lui Dumnezeu într-un singur „Organism”. 53 Din acea zi, au decis să Îl omoare (pe Isus). 54 Acest fapt explică de ce Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo în zona deşertului, într-un oraş numit Efraim; şi a rămas acolo împreună cu discipolii Săi. 55 În scurt timp, iudeii sărbătoreau Paştele. Acela era momentul când mulţi oameni veneau la Ierusalim ca să se purifice înaintea sărbătoririi Paştelor. 56 Cei care Îl căutau pe Isus în Templu, vorbeau unii cu alţii: „Ce credeţi? Va participa la sărbătoare?” 57 Iar liderii preoţilor şi fariseii decretaseră un ordin prin care stabiliseră că oricine ştia unde este Isus, era obligat să îi anunţe, pentru ca ei să Îl prindă.