1 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus la mormânt dimineaţa devreme, când încă era întuneric; şi a văzut că piatra de la intrarea în mormânt, fusese luată. 2 S-a dus alergând la Simon Petru şi la celălalt discipol pe care îl iubea Isus, şi le-a zis: „L-au luat pe Isus din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus!” 3 Petru a ieşit împreună cu celălalt discipol şi au plecat spre mormânt. 4 Au început amândoi să alerge. Dar celălalt discipol alerga mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 S-a aplecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut pânzele acolo, dar nu a intrat. 6 Simon Petru care venea după el, a ajuns, a intrat şi a văzut pânzele jos. 7 Prosopul care fusese folosit la înfăşurarea capului lui Isus, nu era în acelaşi loc în care erau pânzele; ci fiind făcut sul, era pus în alt loc, singur. 8 Atunci celălalt discipol care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut. 9 Ei tot nu puteau înţelege că în conformitate cu Scriptura, Isus trebuia să învie. 10 Apoi discipolii s-au întors acasă. 11 Dar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt. 12 Atunci a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, stând în locul unde fusese pus corpul lui Isus. Unul era în dreptul capului, iar celălalt acolo unde fuseseră picioarele Lui. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Iahve şi nu ştiu unde L-au pus.” 14 După ce a spus aceste cuvinte, ea s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este El. 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să Îl iau!” 16 Isus i-a zis: „Maria!” Ea s-a întors şi I-a zis în aramaică: „Rabuni!”, adică „Învăţătorule!” 17 Isus i-a zis: „Nu Mă reţine; pentru că încă nu am urcat la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că urc la Cel care este Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi al vostru.” 18 Maria Magdalena s-a dus şi i-a anunţat pe discipoli că L-a văzut pe Isus şi că i-a spus aceste lucruri. 19 În seara aceleiaşi zile care era prima din săptămână, Isus a apărut în locul unde erau adunaţi discipolii stând încuiaţi de frică să nu fie descoperiţi de iudei. El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” 20 Iar după ce a zis aceste cuvinte, le-a arătat semnele din mâini şi din dreptul coastelor. Discipolii s-au bucurat când L-au văzut. 21 Isus le-a zis din nou: „Pacea să fie cu voi! Vă trimit exact cum M-a trimis şi Tatăl pe Mine!” 22 După ce a spus aceste cuvinte, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Spirit Sfânt! 23 Dacă veţi ierta păcatele cuiva, ele vor fi iertate; dar dacă nu le veţi ierta, nu vor fi iertate.” 24 Toma, care se mai numea şi Geamăn, făcând parte dintre cei doisprezece, nu era cu ei atunci când a venit Isus. 25 Ceilalţi discipoli i-au zis: „L-am văzut pe Isus!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnele unde au fost cuiele ca să le pipăi cu degetul meu şi dacă nu voi putea atinge cu mâna mea coastele Lui, nu (vă) voi crede.” 26 După opt zile, discipolii lui Isus erau din nou în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. În timp ce uşile erau încuiate, a venit Isus între ei şi le-a zis: „Pacea să fie cu voi!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Vino cu degetul şi verifică mâinile Mele. Pune mâna pe coastele Mele; şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Răspunzând, Toma I-a zis: „Stăpânul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a zis: „Toma, tu ai crezut pentru că M-ai văzut. Dar cei care nu au văzut şi (totuşi) au crezut, sunt nişte oameni fericiţi.” 30 Isus a mai făcut în faţa discipolilor Săi multe alte minuni care nu sunt scrise în această carte. 31 Dar aceste lucruri au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în numele Lui.