1 Isus a fost informat că fariseii auziseră despre El că face şi că botează mai mulţi discipoli decât Ioan. 2 Dar, de fapt, botezul nu era administrat direct de Isus, ci de discipolii Săi. 3 Atunci a plecat din Iudeea şi S-a întors în Galileea. 4 Pentru că trebuia să treacă prin Samaria, 5 a ajuns aproape de un oraş al acestei regiuni. El se numea Sihar şi era în apropierea terenului dat de Iacov fiului lui numit Iosif. 6 Acolo exista fântâna lui Iacov. Isus, fiind obosit din cauza călătoriei, stătea lângă fântână. Era a şasea oră din zi. 7 A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a zis: „Dă-Mi să beau!” 8 Discipolii Lui se duseseră în oraş să cumpere mâncare. 9 Femeia samariteancă I-a zis: „Cum se explică faptul că Tu, un iudeu, ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samariteancă?” Ea avea dreptate: iudeii nu au relaţii cu samaritenii. 10 Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi dacă ai fi ştiut cine este Cel care îţi zice «Dă-Mi să beau!», tu ai fi luat iniţiativa şi I-ai fi cerut să îţi dea să bei; iar El ţi-ar fi dat apă vie!” 11 Femeia I-a zis: „Domnule, nu ai cu ce să scoţi apă, iar fântâna este adâncă. Deci de unde ai putea avea această apă vie? 12 Eşti mai mare decât strămoşul nostru Iacov care ne-a lăsat această fântână din care a băut împreună cu fiii şi cu vitele lui?” 13 Isus i-a răspuns: „Oricine va bea din această apă, va înseta din nou. 14 Dar cel care bea din apa pe care i-o ofer Eu, nu va mai înseta; ci această apă se va transforma în el într-un izvor care va ţâşni spre viaţa eternă.” 15 Atunci femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu mai vin până aici să scot atunci când îmi este sete!” 16 Isus i-a zis: „Du-te, ia-ţi soţul şi întoarce-te aici cu el.” 17 Femeia I-a răspuns: „Nu am soţ!” Isus i-a zis: „Da, ai făcut o afirmaţie corectă cu privire la soţ. 18 Deşi ai avut cinci soţi, în prezent trăieşti alături de un bărbat care nu îţi este soţ. Deci (apreciez că) ai spus adevărul!” 19 Femeia I-a zis: „Domnule, constat că eşti profet! 20 Strămoşii noştri s-au închinat pe acest munte; iar voi susţineţi că Ierusalimul este locul de închinare pentru oameni…” 21 Isus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine timpul când închinarea înaintea Tatălui nu se va mai practica nici pe acest munte şi nici în Ierusalim. 22 (Acum,) voi nu cunoaşteţi la ce vă închinaţi, iar noi ne închinăm la ce cunoaştem; pentru că salvarea vine de la iudei. 23 Dar va veni un timp când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr; pentru că Tatăl doreşte să aibă astfel de închinători. Iar noi deja trăim acest timp. 24 Dumnezeu este Spirit; şi cine I Se închină, trebuie să facă acest lucru în spirit şi în adevăr.” 25 Femeia I-a zis: „Ştiu că urmează să vină Mesia – numit şi Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile (pe care trebuie să le ştim).” 26 Isus i-a zis: „Eu – Cel care vorbesc cu tine – sunt Acela!” 27 Atunci au venit discipolii care s-au mirat văzându-L că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, niciunul dintre ei nu L-a întrebat „Ce doreşti să ştii?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?” 28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în oraş şi le-a zis oamenilor (de-acolo): 29 „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este El Cristos?” 30 Ei ieşiseră din oraş şi veneau spre El. 31 În acest timp, discipolii Îl rugau pe Isus să mănânce, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!” 32 Dar El le-a zis: „Eu voi servi o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.” 33 Discipolii au început să discute între ei astfel: „Oare nu I-a adus cineva să mănânce?” 34 Isus le-a zis: „Pentru Mine, a mânca înseamnă să îndeplinesc dorinţa Celui care M-a trimis şi să realizez lucrarea Lui! 35 Oare nu afirmaţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Eu vă provoc să priviţi «recoltele» care deja sunt coapte, pregătite pentru seceriş. 36 Cine seceră, este retribuit şi adună recolte pentru viaţa eternă; pentru ca atât Cel care seamănă, cât şi cel care seceră, să experimenteze bucurie în acelaşi timp. 37 Aici se potriveşte proverbul «Unul seamănă, iar altul seceră.» 38 Eu v-am trimis să seceraţi într-o zonă unde voi nu aţi mai muncit. Acea muncă (iniţială) a fost făcută de alţii; iar voi aţi beneficiat de rezultatele muncii lor.” 39 Mulţi samariteni din acel oraş au crezut în Isus, determinaţi de afirmaţia femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut!” 40 Când au venit samaritenii la Isus, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. 41 Auzind cuvintele lui Isus, mult mai mulţi au crezut în El. 42 Şi ziceau femeii: „Acum ştim că Acesta este adevăratul Cristos, Salvatorul lumii! Suntem convinşi nu numai de cuvintele tale, ci (mai ales) pentru că L-am auzit în mod personal.” 43 După acele două zile, Isus a plecat de acolo, ca să Se ducă în Galileea. 44 Afirmase chiar El personal că un profet nu este apreciat în zona de unde provine. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost bine primit de oamenii acestei provincii care fuseseră la sărbătoare şi care văzuseră tot ce făcuse El în Ierusalim cu acea ocazie. 46 Isus a revenit în localitatea Cana din provincia Galileea, unde transformase apa în vin. În Capernaum exista un demnitar regal care avea un fiu bolnav. 47 Acest funcţionar a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea. Atunci s-a dus la El şi L-a rugat să vină să îl vindece pe fiul lui care era aproape mort. 48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi (lucruri spectaculoase şi) minuni, în niciun caz nu credeţi!” 49 Funcţionarul regal I-a zis: „Doamne, vino până nu îmi moare fiul!” 50 Isus i-a zis: „Du-te! Fiul tău este (deja) sănătos!” Acel om a crezut cuvintele spuse de Isus şi a plecat. 51 În timp ce se deplasa spre casă, l-au întâmpinat sclavii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. 52 El le-a cerut să îi precizeze momentul din care copilul a început să îşi revină. Ei i-au zis: „Febra a început să scadă ieri, când era a şaptea oră din zi.” 53 Tatăl copilului a constatat că exact în acel timp, Isus îi zisese: „Fiul tău este (deja) sănătos!”. Şi a crezut (în Isus) împreună cu toată familia lui. 54 Aceasta este a doua minune făcută de Isus, după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.