1 Apoi era o sărbătoare a iudeilor. În timpul ei, Isus S-a dus în Ierusalim. 2 Acolo, lângă „Poarta Oilor”, exista un bazin numit în limba aramaică „Betezda”. El avea cinci culoare acoperite. 3 Pe aceste culoare zăceau foarte mulţi bolnavi: orbi, ologi şi paralitici. [Ei aşteptau mişcarea apei; 4 pentru că din când în când venea un înger al lui Iahve şi tulbura apa din bazin. Apoi, bolnavul care cobora primul în apă după ce ea era tulburată, devenea sănătos, indiferent de boala pe care o avusese.] 5 Acolo exista un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Isus l-a văzut zăcând; şi ştiind despre el că era bolnav de mult timp, i-a zis: „Vrei să fii sănătos?” 7 Bolnavul I-a răspuns: „Domnule, nu am pe nimeni care să mă bage în bazin atunci când apa lui este tulburată; şi până să ajung în ea (cu forţele mele), intră altul (acolo) înaintea mea…” 8 Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” 9 Imediat, acel om a devenit sănătos, şi-a luat targa şi a plecat. Aceea era o zi a Sabatului. 10 Iudeii discutau cu cel care fusese vindecat şi îi ziceau: „Nu îţi este permis să îţi ridici targa în ziua Sabatului!” 11 Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a făcut sănătos, mi-a zis: «Ridică-ţi targa şi mergi!»” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este acel Om care ţi-a spus «Ridică-ţi targa şi mergi!»?” 13 Dar cel vindecat nu a putut să răspundă, pentru că Isus dispăruse din mulţimea de oameni care era în acel loc. 14 Apoi Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Ai devenit sănătos. Acum, ai grijă să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău!” 15 Atunci, acel om s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Cel care îl vindecase. 16 Astfel, iudeii au început să Îl urmărească pe Isus şi intenţionau să Îl omoare, pentru că făcea aceste lucruri în ziua Sabatului. 17 Dar Isus le-a zis: „Tatăl Meu încă lucrează; şi Eu continui să lucrez!” 18 Intenţia lor de a-L omorî era motivată nu numai de faptul că încălca regulile zilei de Sabat, ci şi de pretenţia Lui că Dumnezeu I-ar fi Tată, declarându-Se astfel egal cu Iahve. 19 Isus le-a vorbit din nou: „Vă asigur că Fiul nu poate face nimic din proprie iniţiativă; ci urmează exemplul Tatălui, făcând tot ce face Acesta. 20 Tatăl Îşi iubeşte Fiul şi Îi arată tot ce face. Îi va arăta (să facă) lucruri mai mari decât acestea; şi veţi rămâne foarte surprinşi de ele. 21 Aşa cum Tatăl învie morţii şi cum le oferă viaţă, procedează şi Fiul oferind-o cui doreşte. 22 Tatăl nu judecă pe nimeni; ci a oferit Fiului exclusivitatea judecăţii. 23 A procedat aşa pentru ca toţi să ofere Fiului recunoaşterea pe care I-o acordă (în primul rând) Tatălui. Cine nu respectă pe Fiul, nu Îl respectă nici pe Tatăl care L-a trimis! 24 Vă asigur că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţa eternă; şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. 25 Vă mai asigur de încă un lucru: va veni timpul când cei morţi vor auzi vocea Fiului Omului; şi cei care Îl vor (fi) asculta(t), vor învia. Să ştiţi că acest timp deja a început! 26 Aşa cum Tatăl are viaţa în Sine, I-a dat şi Fiului posibilitatea să o aibă în Sine Însuşi. 27 I-a mai dat şi autoritatea de a judeca, pentru că este «Fiu al Omului». 28 Nu vă miraţi de acest lucru; pentru că va veni timpul când toţi cei din morminte vor auzi vocea Lui 29 şi vor ieşi din ele. Cei care au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei care au făcut răul, vor învia pentru condamnare. 30 Eu nu pot face nimic din proprie iniţiativă. Judec în conformitate cu ce aud; iar judecata Mea este corectă, pentru că nu intenţionez să fac ce vreau Eu, ci (doar) ce doreşte Tatăl care M-a trimis. 31 Dacă Eu fac declaraţii despre Mine Însumi, ce declar nu este valid. 32 Dar există un Altul care face declaraţii despre Mine; şi ştiu că ce declară El despre Mine, este (chiar) adevărul. 33 Voi aţi trimis (reprezentanţi) la Ioan şi el a făcut declaraţii în favoarea adevărului. 34 Nu vreau să sugerez că declaraţiile despre Mine provin de la un om. Dar spun aceste lucruri pentru ca să fiţi salvaţi. 35 Ioan era acea lumină aprinsă de care aţi vrut să beneficiaţi temporar. 36 Dar Eu am o declaraţie mai mare decât a lui Ioan. Ce Mi-a dat Tatăl să lucrez, demonstrează despre Mine că El M-a trimis. 37 Iar Tatăl care M-a trimis, a făcut El personal declaraţii despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată vocea şi nici nu I-aţi văzut deloc faţa; 38 iar Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El. 39 Voi studiaţi minuţios Scripturile, considerând că în ele aveţi (prezentată) viaţa eternă. Dar tocmai acestea conţin afirmaţii despre Mine! 40 Şi (totuşi) nu acceptaţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! 41 Eu nu intenţionez să beneficiez de gloria pe care Mi-o pot oferi oamenii. 42 Dar ştiu că nu aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. 43 Eu am venit în numele Tatălui Meu; şi nu Mă primiţi. Dacă va veni altcineva în numele lui, îl veţi primi… 44 Oare cum veţi putea crede, în timp ce urmăriţi gloria oferită de oameni unii altora şi o evitaţi pe cea care vine de la unicul Dumnezeu? 45 Să nu vă imaginaţi că Eu personal vă voi condamna înaintea Tatălui. Există deja cineva care vă va condamna: Moise, care reprezintă speranţa voastră! 46 Dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine; pentru că el a scris despre Mine. 47 Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele Mele?”