1 Apoi Isus S-a dus pe celălalt mal al Mării Galileeii care se mai numea şi Marea Tiberiadei. 2 După El venea o mare mulţime de oameni, pentru că vedea minunile pe care le făcea cu cei bolnavi. 3 Isus a urcat pe munte împreună cu discipolii Săi şi stătea acolo. 4 Se apropia timpul Paştelor, care era sărbătoarea iudeilor. 5 Isus a văzut venind spre El o mare mulţime de oameni. Atunci a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca să mănânce toţi aceştia?” 6 I-a pus această întrebare ca să îl testeze; pentru că (oricum) ştia ce intenţiona să facă. 7 Filip I-a răspuns: „Din pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de dinari, nu ar putea ajunge nici câte puţin pentru fiecare dintre ei!” 8 Andrei, frate cu Simon Petru şi care era unul dintre discipolii Săi, I-a zis: 9 „Există aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce reprezintă acestea pentru atâţi oameni?” 10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să stea jos.” În acea zonă era multă iarbă, pe care s-au aşezat aproape cinci mii de bărbaţi. 11 Isus a luat pâinile, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi le-a împărţit discipolilor care la rândul lor, le-au împărţit celor care stăteau jos. În mod asemănător, le-a dat şi din peşti cât a dorit fiecare. 12 După ce s-au săturat, Isus a zis discipolilor Săi: „Strângeţi tot ce a rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13 După ce au mâncat toţi, au adunat resturile de la cele cinci pâini de orz (iniţiale) şi au umplut cu ele douăsprezece coşuri. 14 Când au văzut ce minune făcuse Isus, acei oameni ziceau: „Suntem siguri că acesta este Profetul care urma să apară în lume!” 15 Pentru că ştia despre intenţia lor de a-L face rege cu forţa, Isus S-a dus din nou pe munte singur. 16 Când s-a înserat, discipolii Lui au venit la marginea mării. 17 Apoi au urcat într-o barcă şi traversau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase şi Isus încă nu venise la ei. 18 Sufla cu intensitate semnificativă un vânt care agita marea. 19 După ce au vâslit aproximativ douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă. Atunci s-au speriat. 20 Dar Isus le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!” 21 Doreau deci să Îl ia în barcă şi au ajuns în scurt timp în locul spre care mergeau. 22 Mulţimea de oameni care rămăsese pe celălalt mal, observase că acolo era numai o barcă şi că Isus nu urcase în ea împreună cu discipolii Săi, ci că ei plecaseră singuri cu ea. 23 A doua zi sosiseră alte bărci din Tiberiada în apropiere de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Isus Îi mulţumise lui Iahve. 24 Când au văzut mulţimile de oameni că nici Isus şi nici discipolii Lui nu erau acolo, s-au urcat în acele bărci şi s-au dus la Capernaum ca să Îl caute. 25 Când L-au găsit pe celălalt mal, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 26 Isus le-a răspuns: „Vă asigur că Mă căutaţi nu pentru că v-au impresionat minunile pe care le-aţi văzut, ci pentru că aţi mâncat până v-aţi săturat din acele pâini! 27 Lucraţi nu pentru mâncarea care se alterează, ci pentru aceea care rămâne pentru viaţa eternă şi pe care v-o va da Fiul Omului; pentru că El a fost marcat cu sigiliul Tatălui care este Însuşi Dumnezeu.” 28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să realizăm lucrările pe care ni le cere Dumnezeu?” 29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care Dumnezeu doreşte să o faceţi, este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” 30 Ei L-au întrebat: „Prin ce minune ne poţi demonstra că avem motive să credem în Tine? Ce vei face? 31 Strămoşii noştri au mâncat mană în deşert, aşa cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»” 32 Isus le-a zis: „Vă asigur că nu Moise v-a dat adevărata pâine din cer; ci ea vă este dată de Tatăl Meu. 33 Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer şi care oferă lumii viaţa.” 34 Ei I-au zis: „Doamne, dă-ne mereu această pâine!” 35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va ajunge flămând niciodată; şi cine crede în Mine, nu va fi niciodată însetat. 36 Dar v-am precizat că deja M-aţi văzut; şi tot nu credeţi. 37 Toţi cei pe care mi-i dă Tatăl, vor ajunge la Mine. Şi nu voi da afară pe nimeni dintre cei care vin la Mine! 38 Am coborât din cer ca să fac nu ce vreau Eu, ci să satisfac dorinţa Celui care M-a trimis. 39 Iar El doreşte să nu pierd pe nimeni dintre toţi cei pe care Mi i-a dat, ci să îi învii la sfârşit(ul lumii). 40 Dorinţa Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţa eternă; iar Eu, în ziua de la sfârşit, îl voi învia.” 41 Atunci iudeii au început să îşi exprime dezaprobarea faţă de El, pentru că zisese „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.” 42 Ei ziceau: „Oare nu este El Isus, fiul lui Iosif? Îi cunoaştem atât tatăl, cât şi mama. Deci cum Îşi poate permite să zică «Eu am coborât din cer»?” 43 Isus le-a zis: „Nu protestaţi între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îl atrage Tatăl care M-a trimis; şi apoi Eu, la sfârşit(ul lumii), îl voi învia. 45 În cărţile profeţilor este scris: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.» Deci oricine L-a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine. 46 Nu Mă refer la faptul că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl. El a fost văzut doar de Acela care vine de la Dumnezeu. 47 Vă asigur că cine crede în Mine, are viaţa eternă. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Strămoşii voştri au mâncat mană în deşert; şi (totuşi) au murit. 50 Dar pâinea care coboară din cer, îl face să nu mai moară pe acela care o mănâncă. 51 Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi etern; iar pâinea pe care Eu o ofer, este corpul Meu, pe care îl voi sacrifica pentru (a salva) viaţa lumii.” 52 Când au auzit aceste cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate acest om să ne dea să Îi mâncăm corpul?” 53 Isus le-a zis: „Vă asigur că dacă nu mâncaţi corpul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţa în voi. 54 Cine mănâncă corpul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa eternă; iar Eu îl voi învia la sfârşit(ul lumii). 55 Corpul Meu este în mod real o hrană, iar sângele Meu este o autentică băutură. 56 Cine mănâncă corpul Meu şi bea sângele Meu, rămâne în Mine; iar Eu rămân în el. 57 Aşa cum Tatăl, care este viu, M-a trimis şi Eu exist trăind prin El, în mod asemănător se va întâmpla şi cu acela care Mă mănâncă pe Mine: va trăi prin Mine. 58 Aceasta este caracteristica pâinii care a coborât din cer. Ea nu se aseamănă cu mana care nu i-a scăpat de moarte pe strămoşii voştri după ce au mâncat-o. Ci acela care mănâncă din această pâine, va trăi etern.” 59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, în timp ce învăţa oamenii în Capernaum. 60 După ce au auzit aceste cuvinte, mulţi dintre discipolii Lui au zis: „Această vorbire este ceva exagerat. Cine poate să o accepte?” 61 Ştiind că discipolii Săi comentau critic în legătură cu acest discurs, El le-a zis: „Aceste cuvinte sunt o dificultate pentru voi? 62 Atunci cum oare aţi reacţiona dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului urcând unde era mai înainte?… 63 Viaţa este oferită de Spirit, în timp ce partea fizică este inutilă în acest scop. Ce v-am spus, este o referire la «spirit» şi «viaţă». 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” Isus ştia de la început cine erau cei care credeau şi cine urma să Îl trădeze. 65 Apoi a adăugat: „Acum deja am demonstrat ce înseamnă că nimeni nu poate să vină la Mine dacă această posibilitate nu i-a fost oferită de Tatăl Meu.” 66 Din acel moment, mulţi dintre discipolii lui Isus au plecat şi au încetat să Îl mai urmeze. 67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?” 68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne! 69 Noi am crezut şi am ajuns să cunoaştem că Tu eşti Cristos – Sfântul lui Dumnezeu!” 70 Isus le-a răspuns: „Oare nu sunteţi voi cei doisprezece selectaţi de Mine? Şi totuşi, unul dintre voi este un demon!” 71 El vorbea despre Iuda – fiul lui Simon iscarioteanul – care deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să Îl trădeze.