1 Iahve i-a zis lui Iosua: „Nu te teme şi nu te speria. Adună întreaga armată şi începeţi asediul oraşului Ai! Să ştii că voi face ca regele din Ai să ajungă la discreţia ta împreună cu poporul lui, cu oraşul lui şi cu tot teritoriul acestuia. 2 Să procedezi cu oraşul Ai şi cu regele lui exact ca în cazul Ierihonului şi al regelui lui! Totuşi, veţi putea păstra ca pradă de război lucrurile valoroase şi animalele. Pune nişte oameni în spatele oraşului. Ei să stea ascunşi acolo şi să fie pregătiţi de atac.” 3 Iosua a pornit cu toată armata ca să asedieze oraşul Ai. A ales treizeci de mii de luptători şi i-a trimis înainte în timpul nopţii. 4 El le-a poruncit, zicându-le: „Puneţi în spatele oraşului nişte oameni care să stea acolo ascunşi. Să nu vă îndepărtaţi prea mult de oraş; şi toţi să fiţi pregătiţi de luptă. 5 Eu, împreună cu toţi ceilalţi luptători care sunt cu mine, ne vom apropia de oraş. Când ei vor veni să lupte împotriva noastră ca prima dată, ne vom retrage din faţa lor. 6 Ei vor ieşi după noi; şi astfel îi vom scoate dintre zidurile oraşului. Atunci ei vor zice: «Fug din faţa noastră la fel ca prima dată!». Dar când noi vom fugi din faţa lor, 7 voi să ieşiţi din locul în care aţi stat ascunşi; şi să ocupaţi oraşul; pentru că Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve, vi-l va da; şi va ajunge la discreţia voastră. 8 După ce veţi cuceri oraşul, să îi daţi foc! Să faceţi exact cu v-a spus Cuvântul lui Iahve. Fiţi atenţi să respectaţi ce v-am poruncit!” 9 Apoi Iosua i-a trimis. Ei s-au dus şi au stat ascunşi între Betel şi Ai, unde au şi rămas în acea noapte – la vestul oraşului Ai. Dar Iosua a stat toată noaptea în mijlocul poporului. 10 El s-a sculat dimineaţa devreme; şi după ce a inspectat poporul (pregătit de luptă), a plecat înaintea armatei spre Ai. Era însoţit de consiliul bătrânilor lui Israel. 11 Toţi soldaţii care erau cu el, au înaintat şi s-au apropiat de oraş. Când au ajuns în faţa oraşului, şi-au stabilit tabăra în partea de nord a Aiului. Între ei şi oraş exista o vale. 12 Iosua luase deja aproape cinci mii de luptători pe care îi pusese să stea ascunşi între Betel şi Ai, în partea de vest a oraşului. 13 După ce şi-a organizat astfel oamenii care formau armata – atât pe cei din principala tabără stabiliţi în partea de nord a oraşului, cât şi pe cei care stăteau ascunşi în partea de vest a oraşului –, Iosua a înaintat noaptea în mijlocul văii. 14 Când regele din oraşul Ai a văzut acest lucru, s-a sculat repede dimineaţa devreme şi a ieşit să lupte împotriva lui Israel împreună cu oamenii lui. Ei s-au dus într-un loc special care era înaintea Arabei. Nu ştiau că în spatele oraşului stăteau oameni ascunşi care urmăreau ce se întâmpla. 15 Iosua şi toată armata care era cu el, s-au prefăcut că sunt învinşi, fugind pe drumul care conduce spre deşert. 16 Atunci toată armata din oraşul Ai a fost chemată să îi urmărească. Ei au plecat în urmărirea israelienilor; şi Iosua i-a atras astfel în afara oraşului. 17 Nu a fost niciun bărbat din Ai sau din Betel care să nu fi ieşit după Israel. Au lăsat oraşul deschis şi au plecat în urmărirea lui Israel. 18 Atunci Iahve i-a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai lancea pe care o ţi în mână; pentru că voi face ca oraşul să capituleze în faţa ta!” Iosua şi-a îndreptat spre Ai lancea pe care o ţinea în mână. 19 Atunci când el şi-a întins mâna, cei care stăteau ascunşi au ieşit repede din locul în care erau, au intrat în oraş, l-au capturat şi s-au grăbit să îi dea foc. 20 Când au privit înapoi, oamenii din Ai au observat fumul oraşului (arzând) care se ridica spre cer. Ei nu au mai putut să scape nici într-o parte, nici în cealaltă; pentru că armata israeliană care se retrăgea spre deşert, s-a întors împotriva lor. 21 Atunci când Iosua şi armata lui Israel au văzut că cei care stătuseră ascunşi capturaseră oraşul şi că se ridica fum din el, s-au întors împotriva celor din Ai; şi au început să îi lovească. 22 Ceilalţi au ieşit şi ei din oraş împotriva urmăritorilor armatei lui Iosua. Astfel, Israel i-a prins din două părţi şi i-a lovit până când i-a distrus. Nu au lăsat să scape niciun supravieţuitor. I-au prins şi pe toţi cei care încercau să fugă. 23 Dintre toţi cei pe care i-au prins, l-au lăsat să trăiască doar pe regele oraşului Ai; şi l-au adus la Iosua. 24 Israel i-a omorât pe toţi locuitorii din Ai, în câmpie şi în deşertul în care îi urmăriseră. După ce aceştia au căzut cu toţii, fiind distruşi de lovituri date cu sabia, armata lui Israel s-a întors la Ai. Acolo au omorât cu sabia pe cei care rămăseseră în oraş. 25 Cei omorâţi în acea zi, atât bărbaţi cât şi femei, au fost în total douăsprezece mii – întreaga populaţie a oraşului Ai. 26 Până când nu au fost distruşi toţi locuitorii din Ai, Iosua nu şi-a retras mâna în care ţinea lancea îndreptată spre oraş. 27 Israel a păstrat ca pradă de război animalele şi lucrurile valoroase din oraş, conform poruncii date de Iahve lui Iosua. 28 Apoi Iosua a ars total oraşul Ai şi a făcut din el pentru totdeauna acea movilă de moloz care se poate vedea acolo de atunci încoace. 29 Pe regele din Ai l-a spânzurat de un copac şi l-a lăsat acolo până seara. Dar la apusul soarelui, Iosua a poruncit israelienilor să îi coboare corpul din copac şi să fie aruncat în locul unde fusese poarta oraşului. Apoi au făcut peste el o mare movilă de pietre care se poate vedea şi astăzi. 30 Atunci Iosua a construit un altar Dumnezeului lui Israel numit Iahve, pe muntele Ebal. 31 El a procedat aşa cum le poruncise israelienilor Moise, sclavul lui Iahve, conform cuvintelor scrise în cartea legii care îi poartă numele. Acela era un altar din pietre întregi, neatinse de uneltele din fier. Pe el trebuia să se aducă lui Iahve animale pentru a fi arse integral şi sacrificii de pace. 32 Acolo, înaintea israelienilor, Iosua a scris pe pietre o copie a legii lui Moise. 33 Întregul Israel, bătrânii, conducătorii şi judecătorii lui stăteau într-o parte şi în cealaltă a Cufărului Legământului (făcut de Israel) cu Iahve, în faţa preoţilor leviţi care îl transportau. Jumătate din popor, străini sau evrei, erau aşezaţi în faţa muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate stătea în faţa muntelui Ebal – exact cum poruncise Moise, sclavul lui Iahve, având în vedere pronunţarea binecuvântării pentru poporul Israel. 34 Apoi Iosua a citit toate cuvintele acelei legi care conţinea atât binecuvântările, cât şi blestemele. Ele erau în acord cu tot ce scria în cartea legii. 35 Nu a existat nicio poruncă dintre toate cele date de Moise pe care să nu fi citit-o Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel. El a citit toate aceste porunci inclusiv înaintea femeilor, a copiilor şi a străinilor care trăiau în mijlocul lor.