1 Când au auzit ce se întâmplase, toţi regii din partea de vest a Iordanului – atât cei din regiunea muntoasă şi din zona deluroasă, cât şi cei de pe întreaga coastă a acelei mari Mări până în dreptul Libanului – adică regii: hitiţi, amoriţi, canaaniţi, pereziţi, hiviţi şi iebusiţi, 2 s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua şi a poporului lui Israel. 3 Dar locuitorii din Ghivon, când au auzit ce făcuse Iosua oraşelor Ierihon şi Ai, 4 s-au dus la israelieni, pretinzând în mod ipocrit că vin ca mesagerii unui popor. Ei purtau pe măgarii lor nişte saci învechiţi şi aveau burdufuri de vin care erau vechi, crăpate şi peticite. 5 Se încălţaseră cu sandale vechi şi purtau pe ei haine învechite. Toată pâinea pe care o aveau ca provizie, era uscată şi fărâmiţată. 6 Au venit în tabăra de la Ghilgal şi au spus lui Iosua şi bărbaţilor lui Israel: „Noi am venit dintr-o ţară îndepărtată. Vă propunem să faceţi un legământ cu noi!” 7 Dar bărbaţii lui Israel le-au răspuns hiviţilor: „Este posibil ca voi să locuiţi în această zonă. Cum să ratificăm un legământ cu voi?” 8 Ei i-au zis lui Iosua: „Noi suntem slujitorii tăi!” Iosua i-a întrebat: „Cine sunteţi şi de unde veniţi?” 9 Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi au venit dintr-o ţară foarte îndepărtată din cauza numelui lui Iahve care este Dumnezeul tău: am auzit (vorbindu-se) despre faima Lui şi despre tot ce a făcut în Egipt. 10 Am aflat şi despre ce a făcut El celor doi regi amoriţi care erau în partea de est a Iordanului: lui Sihon – regele Heşbonului şi lui Og – regele Başanului, care era stăpân la Aştarot. 11 Bătrânii noştri împreună cu toţi locuitorii ţării noastre ne-au spus să ne luăm provizii pentru călătorie şi să plecăm; iar când vă vom întâlni, să vă spunem: «Noi suntem slujitorii voştri. Deci ratificaţi un legământ cu noi!». 12 Această pâine era caldă când am plecat de-acasă pentru a călători până la voi; dar acum constatăm că ea este uscată şi fărâmiţată! 13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline şi noi; dar acum vedem că ele sunt crăpate. Atât îmbrăcămintea cât şi sandalele ni s-au învechit mult din cauza acestei lungi călătorii!” 14 Atunci israelienii s-au uitat la proviziile lor; şi nu L-au mai întrebat pe Iahve. 15 Iosua a făcut pace cu ei, ratificând un legământ care prevedea că le va proteja viaţa; iar conducătorii adunării i-au asigurat de acest fapt printr-un jurământ. 16 După trei zile de la ratificarea legământului, israelienii au aflat că ghivoniţii sunt vecini cu ei şi că locuiesc în teritoriul (dat) lor (de Iahve). 17 Exact după trei zile de călătorie, israelienii au ajuns la oraşele acestora. Ele se numeau Ghivon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. 18 Israelienii nu i-au putut ataca, pentru că toţi conducătorii adunării le juraseră pe Dumnezeul lui Israel care se numeşte Iahve (că vor respecta acel legământ). Atunci întreaga adunare a israelienilor a protestat împotriva conducătorilor ei. 19 Toţi conducătorii au zis în faţa întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve, nu ne mai putem atinge de ei! 20 Totuşi vă vom spune ce le putem face. Acum suntem obligaţi să le protejăm vieţile, ca să nu vină imediat mânia (lui Iahve) împotriva noastră, din cauza promisiunii făcute cu jurământ.” 21 Conducătorii au mai zis: „Trebuie să lăsăm aceşti oameni să trăiască!” Ei au fost apoi folosiţi (de israelieni) pentru tăierea lemnelor şi pentru scoaterea apei. Făceau aceste munci pentru întreaga adunare a israelienilor, aşa cum le ceruseră conducătorii ei. 22 Iosua i-a chemat pe ghivoniţi şi le-a zis: „De ce ne-aţi înşelat spunându-ne că veniţi dintr-o ţară foarte îndepărtată, când în realitate voi locuiţi chiar în zona noastră? 23 Acum sunteţi blestemaţi; şi niciunul dintre voi nu va fi scutit de tăierea lemnelor şi de scoaterea apei pentru casa Dumnezeului meu!” 24 Ei i-au răspuns lui Iosua: „Slujitorilor tăi li s-a spus despre ce i-a poruncit Iahve – Dumnezeul tău – sclavului Său Moise. Ştim că i-a zis să vă dea tot acest teritoriu şi să îi distrugă pe toţi locuitorii lui din drumul vostru. Atunci, din cauza voastră, ne-a fost frică pentru vieţile noastre; şi astfel am decis să procedăm aşa. 25 Acum, noi suntem la dispoziţia ta. Deci fă cu noi cum crezi că este bine şi corect!” 26 Iosua a procedat cu ei aşa cum decisese. El i-a oprit pe israelieni de la intenţia lor de a-i omorî; şi astfel, (ghivoniţii) au supravieţuit. 27 Dar începând cu acea zi, Iosua le-a cerut să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul lui Iahve, în locul pe care El urma să îl aleagă. De atunci, ei au continuat să facă aceste munci până astăzi.