1 Roboam s-a dus la Şehem, pentru că tot poporul Israel venise acolo ca să îl facă rege. 2 Când Ieroboam – fiul lui Nebat – a auzit despre acest lucrul, era în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Atunci Ieroboam s-a întors din Egipt. 3 Israelienii au trimis pe cineva să îl cheme; iar Ieroboam şi întreaga adunare a lui Israel au venit şi i-au zis lui Roboam: 4 „Tatăl tău a făcut jugul nostru din ce în e mai greu. Acum, îţi cerem să ne absolvi de obligaţia acestei dificile slujbe din vremea tatălui tău. Scapă-ne de jugul greu pe care l-a pus el peste noi; şi îţi vom sluji!” 5 El le-a răspuns: „Duceţi-vă; şi întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Astfel, poporul a plecat. 6 Regele Roboam a discutat cu bătrânii care i-au slujit tatălui lui – Solomon – în timpul vieţii acestuia. El i-a întrebat: „Ce îmi sugeraţi să răspund acestui popor?” 7 Ei i-au zis: „Dacă astăzi vei fi un slujitor pentru oamenii acestui popor, dacă vei fi de acord cu ei şi dacă le vei răspunde prin cuvinte acceptabile, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.” 8 Dar Roboam nu a luat în considerare sfatul pe care i l-au dat bătrânii; ci a cerut şi părerea tinerilor din generaţia lui care îi slujeau. 9 El i-a întrebat: „Ce propunere aveţi? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să îi iau de pe umeri greul jug pe care tatăl meu l-a pus peste el?” 10 Tinerii care crescuseră împreună cu el, i-au răspuns: „Vorbeşte acestui popor care ţi-a spus că tatăl tău i-a făcut jugul greu şi că tu trebuie să îl iei de peste el, zicându-i astfel: «Cel mai mic deget al meu este mai gros decât şoldurile tatălui meu. 11 Tatăl meu a pus un jug greu peste voi; dar eu voi adăuga alte greutăţi jugului vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bici subţire; dar eu vă voi pedepsi cu un bici gros, împletit.»” 12 Ieroboam, însoţit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, exact cum le poruncise regele când le zisese: „Reveniţi la mine peste trei zile!” 13 Regele i-a răspuns poporului cu duritate. El nu a luat în considerare sfatul pe care i l-au dat bătrânii; 14 şi astfel le-a vorbit aşa cum îi sugeraseră tinerii: „Tatăl meu v-a făcut jugul greu; dar eu vi-l voi face mult mai greu. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice subţiri; dar eu vă voi pedepsi cu bice groase, împletite.” 15 Astfel, regele nu a luat în considerare cererea poporului. Dar această situaţie venea de la Iahve, pentru ca El să îşi respecte cuvântul pe care îl spusese despre Ieroboam – fiul lui Nebat – prin Ahia din Şilo. 16 Când toţi israelienii au văzut că regele nu le-a luat în considerare plângerea, i-au răspuns: „Ce avem noi în comun cu David? Nu avem nicio moştenire împreună cu fiul lui Işai. Israel, du-te la corturile tale! David, ai grijă de familia ta!” Şi astfel, poporul Israel a plecat acasă. 17 Dar Roboam a continuat să îi guverneze pe israelienii care locuiau în oraşele din teritoriul numit Iuda. 18 Regele Roboam l-a trimis la israelieni pe Adoniram. El era şeful celor care prestau munci obligatorii. Dar toţi israelienii l-au omorât lovindu-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să se urce în car şi să fugă la Ierusalim. 19 Astfel a început revolta lui Israel împotriva familiei lui David; şi aşa au şi rămas relaţiile dintre ei până astăzi. 20 Atunci când israelienii au auzit că Ieroboam se întorsese, l-au chemat să vină între oamenii adunaţi; şi l-au numit rege pentru tot teritoriul numit Israel. Cu excepţia descendenţilor din tribul lui Iuda, niciunul dintre ceilalţi israelieni nu s-a dus după familia lui David. 21 Atunci când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat pe toţi urmaşii lui Iuda şi pe cei din tribul lui Beniamin. Erau o sută optzeci de mii de bărbaţi selectaţi, pregătiţi să lupte. Ei au mers la război împotriva celor din teritoriul numit Israel, intenţionând să readucă tot regatul sub guvernarea lui Roboam, fiul lui Solomon. 22 Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Şemaia – omul lui Dumnezeu – şi i-a zis: 23 „Vorbeşte atât lui Roboam – fiul lui Solomon – regele lui Iuda şi întregului clan al lui Iuda şi al lui Beniamin, cât şi celor rămaşi din popor, 24 spunându-le că Iahve vă previne: «Nu mergeţi să luptaţi împotriva fraţilor voştri israelieni! Întoarceţi-vă fiecare acasă; pentru că de la Mine a venit acest lucru!»” Ei au ascultat Cuvântul lui Iahve; şi astfel s-au întors acasă, conform poruncii lui Iahve. 25 Ieroboam a construit oraşul Şehem în partea muntoasă a teritoriului locuit de urmaşii lui Efraim; şi a locuit acolo. Apoi a plecat din acea zonă şi a construit oraşul Peniel. 26 El şi-a zis: „Este posibil ca acum regatul să se întoarcă la familia lui David. 27 Dacă acest popor se va duce la casa lui Iahve – în Ierusalim – ca să ofere acolo sacrificii, inima lui va trece de partea stăpânului lor – Roboam – regele lui Iuda. Astfel, pe mine mă vor omorî; şi se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.” 28 După ce a discutat cu cei din jurul lui, regele a făcut doi viţei de aur; şi a zis poporului: „Este prea dificil pentru voi să vă deplasaţi până la Ierusalim. Israel, aceştia sunt zeii tăi care te-au scos de pe teritoriul Egiptului!” 29 A pus unul dintre viţei la Betel, iar pe celălalt în teritoriul locuit de urmaşii lui Dan. 30 Acest lucru a devenit o ocazie de păcătuire. Poporul mergea până în teritoriul urmaşilor lui Dan ca să se închine înaintea unuia dintre viţei. 31 Ieroboam a construit un sanctuar pe înălţimi; şi a desemnat preoţi luaţi din tot poporul, deşi ei nu erau dintre leviţi. 32 Ieroboam a stabilit o sărbătoare în a cincisprezecea zi din a opta lună, asemănătoare celei din teritoriul urmaşilor lui Iuda; şi cu acea ocazie, aducea sacrificii pe altar. El s-a dus la Betel; şi acolo a adus sacrificii viţeilor pe care îi făcuse şi a desemnat preoţi pentru înălţimile pe care le construise. 33 În a cincisprezecea zi din a opta lună – pe care o alesese singur –, Ieroboam a adus sacrificii pe altarul pe care îl construise la Betel. Astfel, el a stabilit o sărbătoare pentru israelieni; şi se ducea la altar ca să ardă tămâie.