1 Ilie tişbitul – un ghiladit – i-a zis lui Ahab: „Jur pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve care este viu şi căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă şi nici ploaie în aceşti ani decât atunci când voi spune eu!” 2 Apoi Iahve i-a vorbit lui Ilie, zicându-i: 3 „Pleacă de aici, du-te spre Est şi ascunde-te lângă valea (pârâului) Cherit, în partea de est a Iordanului! 4 Vei bea apă din pârâul care curge prin acea vale. Le-am poruncit corbilor să îţi aducă mâncare acolo”. 5 El a făcut aşa cum i-a spus Cuvântul lui Iahve. S-a dus lângă valea (pârâului) Cherit, care este la estul Iordanului. 6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi seara; şi bea apă din pârâul care curgea prin acea vale. 7 Dar după un timp, pârâul care curgea prin vale a secat; pentru că nu mai plouase (de mult timp) în ţară. 8 Atunci, Cuvântul lui Iahve a venit la Ilie şi i-a zis: 9 „Pleacă de aici. Du-te la Sarepta care aparţine de Sidon; şi locuieşte în acea zonă! I-am poruncit unei văduve de acolo să te hrănească.” 10 El a plecat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta oraşului, a văzut o văduvă care strângea lemne. El a strigat-o şi i-a zis: „Te rog să îmi aduci puţină apă într-un vas, ca să beau!” 11 Ea a plecat să îi aducă apă; dar Ilie a strigat-o din nou şi i-a zis: „Te rog să îmi aduci şi o bucată de pâine!” 12 Ea i-a răspuns: „Jur pe Dumnezeul tău numit Iahve care este viu, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un ulcior. Strâng acum câteva lemne; apoi mă voi întoarce acasă şi voi pregăti mâncarea pentru mine şi pentru fiul meu, ca să mâncăm (ce mai avem); apoi vom muri!” 13 Ilie i-a zis: „Să nu te temi (că vei muri). Du-te şi fă aşa cum ai spus. Dar mai întâi fă, din ce ai, o bucată mică de pâine pentru mine; şi adu-mi-o. Apoi vei face pâine pentru tine şi pentru fiul tău; 14 pentru că Dumnezeul lui Israel numit Iahve, spune: «Făina din vas nu se va consuma, iar uleiul din ulcior nu se va termina până în ziua când Iahve va da ploaie pe pământ.»” 15 Ea s-a dus şi a făcut exact cum i-a cerut Ilie. Şi astfel, atât ea cât şi Ilie şi familia ei, au avut mâncare în fiecare zi! 16 Făina din oală nu s-a consumat şi uleiul din ulcior nu s-a terminat – conform Cuvântului lui Iahve spus prin Ilie. 17 Apoi s-a îmbolnăvit fiul acelei femei care era proprietara casei. Boala lui a fost atât de severă, încât a murit. 18 Atunci femeia i-a zis lui Ilie: „Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să îmi aminteşti păcatul pe care l-am comis şi să aduci astfel moartea împotriva fiului meu?” 19 Ilie i-a zis: „Adu-mi-l aici pe fiul tău.” El l-a luat din braţele ei, l-a dus în camera de sus unde locuia el şi l-a aşezat pe patul lui. 20 Apoi a strigat spre Iahve, zicând: „Doamne – Dumnezeul meu –, de ce ai adus acest necaz peste văduva la care locuiesc, permiţând ca fiul ei să moară?” 21 El s-a întins de trei ori peste copil şi a strigat spre Iahve, zicând: „Doamne – Dumnezeul meu –, Te rog să faci ca sufletul acestui copil să se întoarcă în el!” 22 Iahve a acceptat (şi a ascultat) cererea făcută de Ilie. Atunci sufletul copilului s-a întors în el; şi astfel a revenit la viaţă. 23 Ilie a luat copilul, l-a coborât din camera de sus la parterul casei, i l-a dat mamei lui şi i-a zis: „Acesta este fiul tău: trăieşte!” 24 Femeia i-a zis lui Ilie: „Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Iahve pe care îl proclami tu, este adevăr!”