1 Trecuseră multe zile (de atunci); iar Iahve i-a vorbit lui Ilie în al treilea an, zicându-i: „Du-te şi prezintă-te în faţa lui Ahab; pentru că voi trimite ploaie pe pământ!” 2 Ilie a plecat să se ducă înaintea lui Ahab. În Samaria era mare foamete. 3 Ahab l-a chemat pe Obadia, care era responsabil cu palatul. Obadia se temea mult de Iahve. 4 Atunci când Izabela i-a omorât pe profeţii lui Iahve, Obadia a luat o sută de profeţi pe care i-a ascuns – câte cincizeci într-o peşteră; şi i-a hrănit acolo cu pâine şi cu apă. 5 Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate văile acestora! Poate vom găsi iarbă, ca să păstrăm caii şi măgarii vii. Astfel, sper să nu fim obligaţi să omorâm vreunul dintre animale.” 6 Apoi şi-au împărţit între ei teritoriul pe care urma să îl parcurgă fiecare. Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum. 7 În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu faţa spre pământ şi l-a întrebat: „Tu eşti, stăpânul meu numit Ilie?” 8 El i-a răspuns: „Da, eu sunt. Du-te şi spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!” 9 Obadia a întrebat: „Oare care este păcatul meu? De ce vrei ca slujitorul tău să ajungă să fie omorât de mâna lui Ahab? 10 Jur pe Iahve – pe Dumnezeul tău care este viu – că nu a rămas niciun popor şi niciun regat unde stăpânul meu să nu fi trimis oamenii lui să te caute. Iar când spuneau că nu eşti acolo, punea acel regat sau acel popor să jure că nu te-a găsit. 11 Acum tu îmi ceri să merg şi să îi spun stăpânului meu că a venit Ilie… 12 Ştiu eu oare unde te va duce Spiritul lui Iahve după ce mă voi despărţi de tine? Dacă mă voi duce să îi spun lui Ahab că ai venit, iar el nu te va găsi, mă va omorî. Totuşi, slujitorul tău se teme de Iahve din tinereţea lui! 13 Nu i s-a spus oare stăpânului meu ce am făcut atunci când Izabela i-a omorât pe profeţii lui Iahve? Am ascuns o sută dintre profeţii lui Iahve – câte cincizeci într-o peşteră – şi i-am hrănit acolo cu pâine şi cu apă. 14 Acum, tu îmi ceri să merg şi să îi spun stăpânului meu că a venit Ilie. El mă va omorî!” 15 Ilie i-a spus: „Jur pe Iahve – pe Dumnezeu armatelor – care este viu şi Căruia Îi slujesc, că astăzi mă voi prezenta în faţa lui Ahab!” 16 Obadia a plecat să îl întâmpine pe Ahab şi să îl anunţe despre acest fapt. Apoi Ahab s-a dus să îl întâlnească pe Ilie. 17 Atunci când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: „Tu eşti acela care distruge poporul Israel?” 18 Ilie i-a răspuns: „Nu eu l-am distrus pe Israel; ci tu şi familia tatălui tău – prin faptul că aţi ignorat poruncile lui Iahve şi l-aţi urmat pe Baal. 19 Strânge acum pe toţi oamenii din Israel la mine – pe muntele Carmel. Să fie prezenţi acolo cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi cei patru sute de profeţi ai Astartei – care sunt hrăniţi la masa Izabelei!” 20 Ahab a chemat pe toţi israelienii la muntele Carmel; şi i-a convocat acolo şi pe acei profeţi. 21 Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul; şi a zis: „Până când veţi oscila între două alternative? Dacă Iahve este (adevăratul)Dumnezeu, urmaţi-L pe El! Iar dacă Baal este Dumnezeu, mergeţi după el!” Poporul nu i-a răspuns nimic… 22 Apoi Ilie a zis poporului: „Numai eu am rămas dintre profeţii lui Iahve, în timp ce profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci… 23 Să ni se dea doi tauri! Ei să îşi aleagă un taur, să îl taie în bucăţi şi să îl aşeze pe lemnele de pe altar; dar să nu dea foc (lemnelor). Eu voi pregăti celălalt taur şi îl voi aşeza pe lemne, fără să le dau foc. 24 Apoi, voi să invocaţi numele (dumne)zeului vostru, iar eu voi chema numele lui Iahve. Dumnezeul care va răspunde prin foc, este adevăratul Dumnezeu!” Tot poporul a răspuns: „Aşa să fie!” 25 Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, pentru că sunteţi mai mulţi. Apoi invocaţi numele (dumne)zeului vostru; dar să nu aprindeţi voi lemnele.” 26 Ei au luat taurul care le-a fost dat; şi l-au pregătit. Apoi au invocat numele lui Baal de dimineaţa până la prânz, zicând: „Baal, răspunde-ne (cu foc)!” Dar nu s-a auzit niciun sunet (şi nu s-a întâmplat nimic). Nimeni nu le-a răspuns, deşi ei săreau în jurul altarului pe care îl construiseră. 27 La prânz, Ilie i-a ridiculizat, zicând: „Strigaţi mai tare – pentru că, totuşi, el este (dumne)zeu. Poate că se gândeşte la ceva sau o fi (temporar) ocupat. Probabil că este într-o călătorie sau poate că doarme. Dacă veţi striga astfel, se va trezi!” 28 Ei au strigat mai tare; şi conform obiceiului lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu lăncile până a început să le curgă sângele pe ei. 29 După ce a trecut vremea prânzului, ei şi-au continuat invocarea până la timpul când se aducea sacrificiul de seară; dar nu s-a auzit nici măcar o voce. Nu a fost niciun răspuns şi nici nu a apărut vreun semn (din partea zeului). 30 Atunci Ilie a zis întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Apoi Ilie a reparat altarul lui Iahve – altar care fusese distrus. 31 Ilie a luat douăsprezece pietre, conform numărului triburilor formate din urmaşii lui Iacov, căruia Iahve îi vorbise zicând: „Numele tău va fi Israel!” 32 Cu acele pietre, el a construit un altar pentru numele lui Iahve. A săpat şi un şanţ în jurul altarului. În acel şanţ încăpeau două măsuri de sămânţă. 33 A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăţi şi l-a aşezat pe altar, deasupra lemnelor. 34 Apoi Ilie le-a zis: „Umpleţi patru vase cu apă şi goliţi-le peste animalul pregătit pentru arderea integrală şi peste lemne!” El le-a zis din nou: „Turnaţi apă încă o dată!” Ei au turnat apă încă o dată. Apoi Ilie le-a zis: „Faceţi acest lucru şi a treia oară!” Atunci ei au turnat apă şi a treia oară. 35 Apa curgea în jurul altarului; şi a umplut chiar şi şanţul. 36 La momentul în care se aducea sacrificiul de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne – Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel – fă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt sclavul Tău şi că am făcut toate aceste lucruri conform poruncii Tale. 37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu – Doamne – eşti Dumnezeu şi că Tu (doreşti să) le întorci inimile spre Tine!” 38 Atunci a căzut foc de la Iahve, a consumat arderea integrală, lemnele, pietrele şi pământul. Acel foc a înghiţit chiar şi apa care era în şanţ… 39 Când tot poporul a văzut acest lucru, a căzut cu faţa spre pământ şi a zis: „Iahve este (adevăratul) Dumnezeu! Iahve este (adevăratul) Dumnezeu!” 40 Ilie le-a zis: „Prindeţi-i pe profeţii lui Baal! Niciunul dintre ei să nu scape!” I-au prins; iar Ilie i-a dus în valea Chişon şi i-a înjunghiat acolo. 41 Apoi Ilie i-a zis lui Ahab: „Du-te, mănâncă şi bea; pentru că se aude zgomotul specific unei mari ploi!” 42 Ahab s-a dus să mănânce şi să bea; dar Ilie a urcat pe vârful Carmelului, s-a aplecat la pământ, şi-a aşezat faţa între genunchi 43 şi i-a zis slujitorului lui: „Du-te şi uită-te spre mare!” El s-a dus şi s-a uitat. Slujitorul i-a zis: „Nu se vede nimic!” Ilie i-a zis de şapte ori să se ducă să privească (spre mare). 44 A şaptea oară, slujitorul i-a zis: „Se ridică din mare un nor mic – cât o palmă de om!” Ilie i-a zis: „Du-te şi spune-i lui Ahab: «Pregăteşte-ţi carul şi pleacă. Vine ploaia!»” 45 Între timp, cerul s-a înnegrit de nori, a început să bată vântul şi a venit o mare ploaie. Ahab s-a urcat în car şi s-a dus la Izreel. 46 Mâna lui Iahve a venit peste Ilie. Atunci el s-a echipat şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.