1 Ahab i-a relatat Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse pe toţi profeţii (lui Baal şi ai Astartei) cu sabia. 2 Izabela a trimis un mesager la Ilie, ca să îi transmită (din partea ei): „Zeii să se comporte cu mine cu toată duritatea lor, dacă mâine, la această oră, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre aceşti profeţi!” 3 Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit imediat ca să îşi salveze viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care aparţine teritoriului numit Iuda. Şi-a lăsat slujitorul acolo; 4 iar el a plecat şi a mers prin deşert o zi. A ajuns la o plantă asemănătoare unei verigi, s-a aşezat sub ea şi s-a rugat dorind să moară. El a zis: „Suficient, Doamne! Ia-mi viaţa acum; pentru că nu sunt mai bun decât strămoşii mei.” 5 Apoi s-a culcat sub acea plantă şi a adormit. A fost surprins de un înger care l-a trezit; şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!” 6 Uitându-se, Ilie a văzut la capul lui o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un vas cu apă. După ce a mâncat şi a băut, s-a culcat din nou. 7 Îngerul lui Iahve a venit a doua oară, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă, pentru că următoarea călătorie pe care o vei face, este prea lungă pentru tine!” 8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut. Apoi, cu resursele pe care i le asigurase această mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb – la muntele lui Dumnezeu. 9 A intrat într-o peşteră şi a stat acolo în acea noapte. Iahve i-a vorbit, zicându-i: „Ce faci aici, Ilie?” 10 El a răspuns: „Am fost plin de pasiune pentru Iahve – pentru Dumnezeul armatelor – pentru că israelienii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas; şi acum ei încearcă să mă omoare şi pe mine.” 11 Iahve i-a spus: „Ieşi şi stai înaintea lui Iahve pe munte; pentru că Iahve va trece pe acolo!” Atunci a venit un mare vânt înaintea lui Iahve. El avea atâta forţă, încât despica munţii şi sfărâma stâncile. Dar Iahve nu era în acel vânt. După vânt, a fost un cutremur de pământ; dar Iahve nu era în acel cutremur. 12 După cutremur, a venit un foc; dar Iahve nu era în acel foc. Şi după acel foc, a venit un sunet delicat. 13 Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua. A ieşit din peşteră şi a stat la intrarea ei. Atunci, o voce i-a vorbit astfel: „Ce faci aici, Ilie?” 14 El a răspuns: „Am fost plin de pasiune pentru Iahve – pentru Dumnezeul armatelor – pentru că israelienii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Am rămas numai eu singur; şi acum, ei încearcă să mă omoare şi pe mine!” 15 Iahve i-a zis: „Întoarce-te pe drumul pe care ai venit; şi du-te până în deşertul Damascului. Când vei ajunge acolo, să îl ungi (cu ulei) pe Hazael ca rege al Aramului. 16 Să îl ungi (cu ulei) şi pe Iehu – fiul lui Nimşi – ca rege al teritoriului numit Israel; iar pe Elisei – fiul lui Şafat din Abel-Mehola – să îl ungi (cu ulei) ca profet în locul tău. 17 Se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael, va fi omorât de Iehu; iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu, va fi omorât de Elisei. 18 Dar să ştii că Mi-am păstrat în Israel şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi care nu l-au sărutat!” 19 Ilie a plecat de acolo; şi l-a întâlnit pe Elisei – fiul lui Şafat – arând cu douăsprezece perechi de boi. El personal conducea a douăsprezecea pereche. Ilie a trecut pe lângă Elisei şi şi-a aruncat mantaua peste el. 20 Elisei a lăsat boii şi a alergat după Ilie. Atunci Elisei i-a zis: „Permite-mi să îmi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea; şi apoi te voi urma!” Ilie i-a zis: „Bine! Du-te. Dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!” 21 După ce a plecat de lângă Ilie, Elisei a luat o pereche de boi pe care i-a înjunghiat. A dat foc uneltelor folosite la arat, a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor să o mănânce. Apoi l-a urmat pe Ilie; şi i-a slujit.