1 Ben-Hadad, regele Aramului, şi-a convocat întreaga armată. Însoţit de treizeci şi doi de regi care aveau cai şi care, s-a dus şi a înconjurat Samaria, începând lupta împotriva ei. 2 A trimis emisari în oraş, la Ahab – regele lui Israel – 3 să-i spună: „Ben-Hadad îţi transmite: «Argintul şi aurul tău, sunt ale mele; soţiile şi cei mai buni dintre fiii tăi, sunt ai mei!»” 4 Regele lui Israel a răspuns: „Să ştii, rege – stăpânul meu – că eu împreună cu tot ce am, suntem ai tăi, aşa cum ai spus!” 5 Emisarii s-au întors a doua oară şi i-au spus: „Ben-Hadad îţi spune: «Tocmai mi-am trimis reprezentanţii, ca să îmi dai argintul, aurul, soţiile şi fiii tăi. 6 Deci mâine, pe la această oră, îţi voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău şi prin casele slujitorilor tăi. Vor găsi toate obiectele de valoare; şi le vor lua cu ei.»” 7 Regele lui Israel i-a chemat pe toţi aceia care formau consiliul bătrânilor ţării; şi le-a zis: „Vedeţi că acest om intenţionează să ne facă rău; pentru că şi-a trimis reprezentanţii ca să ia soţiile mele, fiii mei, argintul şi aurul meu; iar eu nu l-am refuzat!” 8 Toţi aceia care formau consiliul bătrânilor şi tot poporul, i-au zis: „Nu-l asculta; şi să nu accepţi propunerea lui!” 9 Atunci Ahab le-a zis emisarilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi-i stăpânului meu care este rege: «Voi face tot ce i-ai cerut slujitorului tău prima dată; dar acest lucru nu îl pot face!»” Emisarii au plecat şi i-au transmis regelui Ben-Hadad răspunsul dat de Ahab. 10 Apoi Ben-Hadad i-a trimis un alt mesaj lui Ahab, zicându-i: „Zeii să se comporte cu mine cu toată duritatea lor dacă va mai rămâne în Samaria praf cât încape în mâna tuturor celor care mă urmează!” 11 Regele lui Israel a răspuns: „Spuneţi-i (lui Ben-Hadad): «Cine se înarmează, să nu se laude ca acela care deja pune armele jos!»” 12 Ben-Hadad a primit acest mesaj în timp ce bea vin împreună cu regii – în tabără. Atunci, el le-a ordonat slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă de atac!” Ei s-au pregătit de atac împotriva oraşului. 13 În acest timp, un profet s-a apropiat de Ahab – regele lui Israel – şi i-a zis: „Iahve îţi spune: «Vezi toată această mare mulţime de oameni? Astăzi o voi face să ajungă în mâinile tale; şi vei şti că Eu sunt Iahve!»” 14 Ahab a întrebat: „Prin cine se va întâmpla acest lucru?” Profetul a răspuns: „Iahve a zis: «Vor intra în acţiune slujitorii conducătorilor de provincii!»” Ahab a întrebat: „Cine va începe lupta?” Profetul i-a răspuns: „Tu!” 15 Ahab i-a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceia erau două sute treizeci şi doi. Apoi a numărat pe toţi israelienii; şi erau şapte mii. 16 Ei au plecat pe la prânz, în timp ce Ben-Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci şi doi de regi care îl ajutau. 17 Întâi au plecat slujitorii conducătorilor de provincii. Ben-Hadad a trimis nişte oameni în recunoaştere. Ei l-au anunţat că au ieşit nişte bărbaţi din Samaria. 18 Ben-Hadad le-a zis: „Dacă vin ca să propună pacea, prindeţi-i vii; şi chiar dacă au ieşit pentru război, să îi prindeţi tot vii!” 19 Slujitorii conducătorilor de provincii au ieşit din oraş împreună cu armata care îi urma; 20 şi fiecare l-a lovit pe omul care era în faţa lui. Astfel, arameii au început să fugă; iar israelienii i-au urmărit. Dar Ben-Hadad a scăpat şi a fugit pe un cal împreună cu nişte călăreţi. 21 Regele lui Israel a înaintat şi a atacat caii şi carele. El le-a provocat astfel arameilor o mare înfrângere. 22 Apoi profetul s-a apropiat de regele lui Israel; şi i-a zis: „Du-te şi consolidează-ţi forţele armatei! Analizează şi vezi ce trebuie să faci; pentru că regele Aramului te va ataca din nou în primăvară!” 23 Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un zeu al munţilor. Aşa ne explicăm de ce au avut o forţă mai mare decât a noastră. Dar dacă ne vom lupta cu ei în câmpie, este o certitudine că vom fi superiori lor în forţă militară. 24 Avem o propunere: să îi îndepărtezi pe regi de la posturile lor şi să îi înlocuieşti cu nişte comandanţi. 25 Pregăteşte-ţi şi o armată la fel de numeroasă ca aceea pe care ai pierdut-o – cu tot atâţia cai şi tot atâtea care; şi să mergem să ne luptăm cu ei în câmpie. Atunci, cu certitudine vom fi superiori lor!” El i-a ascultat şi a făcut exact cum i s-a propus. 26 În următoarea primăvară, Ben-Hadad i-a convocat pe aramei; şi s-a dus la Afec, ca să lupte împotriva lui Israel. 27 După ce s-au adunat şi li s-au dat provizii, israelienii au mers ca să îi întâmpine; şi şi-au organizat tabăra în faţa lor – ca două turme mici de capre – în timp ce arameii umpleau ţara. 28 Atunci a venit un om al lui Dumnezeu care s-a apropiat de regele lui Israel; şi i-a zis: „Iahve spune: «Pentru că arameii au zis că Iahve este un (Dumne)zeu al munţilor dar nu şi al văilor, voi face ca această numeroasă armată să ajungă în mâinile tale; şi veţi şti că Eu sunt Iahve!»” 29 Pentru o perioadă de şapte zile, ei au rămas în taberele lor – stând unii în faţa altora. Dar în a şaptea zi, au început lupta. Israelienii au omorât într-o singură zi o sută de mii de luptători aramei care se deplasau pe jos. 30 Ceilalţi au fugit în oraşul Afec, unde s-a prăbuşit zidul peste douăzeci şi şapte de mii dintre ei. Ben-Hadad a fugit în oraş şi s-a ascuns într-o cameră interioară. 31 Slujitorii lui i-au zis: „Am auzit că regii lui Israel sunt miloşi. Permite-ne să ne punem saci pe şold până spre genunchi, să ne legăm cu funii la cap şi să mergem astfel la regele lui Israel! Poate că te va lăsa să trăieşti.” 32 Ei şi-au înfăşurat saci pe şolduri şi s-au legat cu funii la cap. Apoi s-au dus la regele lui Israel; şi i-au zis: „Slujitorul tău – Ben-Hadad – te roagă: «Lasă-mă să mai trăiesc!»” Ahab a întrebat: „Încă mai trăieşte? Atunci, el este fratele meu!” 33 Acei oameni au luat cuvintele lui Ahab ca pe un semn bun; şi s-au grăbit să răspundă, zicând: „Da, fratele tău, Ben-Hadad, este încă viu!” Ahab le-a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l la mine.” Ben-Hadad a venit la el; iar Ahab l-a urcat în carul lui. 34 Apoi Ben-Hadad i-a spus: „Îţi voi da înapoi oraşele pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău; şi vei putea să îţi faci pieţe în Damasc, exact cum a făcut tatăl meu în Samaria!” Ahab i-a spus: „Eu îţi voi permite să pleci liber şi voi ratifica un legământ cu tine.” După ce a ratificat un legământ cu el, Ahab i-a permis (lui Ben-Hadad) să plece acasă. 35 Unul dintre profeţi i-a spus fratelui lui prin Cuvântul lui Iahve: „Loveşte-mă!” Dar acela nu a vrut să îl lovească. 36 Atunci profetul i-a zis: „Pentru că nu ai ascultat de Cuvântul lui Iahve, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu!” După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l-a omorât. 37 Profetul a găsit un alt om; şi i-a spus: „Loveşte-mă!” Acel om l-a lovit şi l-a rănit. 38 Apoi profetul s-a dus şi l-a aşteptat pe regele Ahab, stând la marginea drumului. El s-a deghizat acoperindu-şi ochii cu un bandaj. 39 Când a trecut regele pe acolo, el a strigat zicându-i: „În timp ce slujitorul tău era în cel mai greu moment al bătăliei, un bărbat a venit şi mi-a adus un prizonier, spunându-mi: «Păzeşte acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viaţa pentru el; sau vei plăti un talant de argint!» 40 Dar în timp ce slujitorul tău avea anumite activităţi, el a fugit.” Regele lui Israel i-a răspuns: „Aceasta îţi este condamnarea! Tu personal ai pronunţat-o!” 41 Atunci, acel profet şi-a dat imediat jos bandajul de pe ochi. Regele lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeţi. 42 El i-a spus regelui: „Iahve îţi zice: «Pentru că i-ai permis să plece omului despre care decisesem că trebuie să fie distrus, vei răspunde cu viaţa pentru el; şi poporul tău va răspunde pentru poporul lui!»” 43 Atunci, regele lui Israel a plecat; şi când a ajuns în Samaria, a intrat supărat şi mâniat în palatul lui.