1 După toate aceste evenimente, s-a întâmplat că Nabot din Izreel avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab – regele Samariei. 2 Acesta i-a zis lui Nabot: „Dă-mi via ta, ca să îmi fac din ea o grădină de zarzavaturi; pentru că este aproape de palatul meu. Îţi voi da în locul ei o vie mai bună decât aceasta; sau, dacă ţi se pare mai avantajos, îţi voi plăti în argint cât valorează ea.” 3 Nabot i-a răspuns: „Să mă ferească Iahve să îţi dau moştenirea părinţilor mei!” 4 Ahab s-a dus acasă supărat şi mâniat pentru că Nabot din Izreel îi zisese „Nu îţi voi da moştenirea părinţilor mei!” S-a aşezat pe pat, şi-a întors faţa şi nu a vrut să mănânce nimic. 5 Izabela – soţia lui – a venit la el şi l-a întrebat: „De ce eşti supărat şi nu mănânci nimic?” 6 El i-a răspuns: „Pentru că i-am cerut lui Nabot din Izreel să îmi dea via lui pe un preţ de argint, sau, dacă vrea, să îi dau altă vie în locul ei. Dar el mi-a răspuns că nu îmi dă via lui!” 7 Izabela – soţia lui – i-a spus: „Oare nu eşti tu stăpân în Israel? Ridică-te, mănâncă şi fi vesel! Pentru că eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!” 8 Ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, a pus sigiliul lui pe ele şi le-a trimis bătrânilor şi conducătorilor care locuiau în acelaşi oraş cu Nabot. 9 În acele scrisori, ea spusese: „Anunţaţi un post şi puneţi-l pe Nabot în faţa poporului. 10 Aduceţi împotriva lui doi oameni care vor pronunţa acuzaţii mincinoase, zicând: «Tu L-ai blestemat atât pe Dumnezeu, cât şi pe rege!» Apoi scoateţi-l din oraş şi omorâţi-l cu pietre!” 11 Bătrânii şi conducătorii care locuiau în oraşul lui Nabot, au făcut exact cum le-a cerut Izabela în scrisorile pe care ea le trimisese (în numele lui Ahab). 12 Au anunţat un post şi l-au pus pe Nabot în faţa poporului. 13 Cei doi oameni incorecţi au venit, s-au aşezat înaintea lui şi l-au acuzat în prezenţa poporului, zicând: „Nabot L-a blestemat atât pe Dumnezeu, cât şi pe rege!” Apoi l-au scos din oraş şi l-au omorât cu pietre. 14 După ce au făcut acest lucru, au anunţat-o pe Izabela: „Nabot a fost omorât cu pietre!” 15 Când a auzit Izabela că Nabot fusese omorât cu pietre, i-a zis lui Ahab: „Ridică-te şi ia-ţi în proprietate via lui Nabot din Izreel – cel care nu a vrut să ţi-o dea pe un preţ de argint – pentru că Nabot nu mai trăieşte. El a murit.” 16 Când a auzit Ahab că Nabot este mort, s-a dus imediat să ia în proprietatea lui via lui Nabot din Izreel. 17 Iahve i-a vorbit lui Ilie tişbitul, zicându-i: 18 „Pleacă şi du-te să îl întâlneşti pe Ahab – regele lui Israel – care guvernează în Samaria. El este în via lui Nabot, unde s-a dus să o ia în proprietatea lui. 19 Spune-i că Iahve îi zice: «Oare nu eşti tu cel care ai omorât un om şi ţi-ai însuşit proprietatea lui?» Să îi mai spui că Iahve îi zice: «Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge şi sângele tău!»” 20 Ahab i-a zis lui Ilie: „M-ai găsit, duşmanule?” El i-a răspuns: „Te-am găsit; pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în relaţia ta cu Iahve! 21 Acum, Iahve îţi spune: «Voi aduce dezastrul împotriva ta, îţi voi distruge urmaşii şi voi omorî pe fiecare bărbat care ţi-a mai rămas în Israel – indiferent că este sclav sau om liber. 22 Voi proceda cu familia ca în cazul familiei lui Ieroboam – fiul lui Nebat – şi al lui Başa – fiul lui Ahia – pentru că M-ai mâniat şi pentru că l-ai făcut şi pe Israel să păcătuiască!»” 23 Iahve a vorbit şi despre Izabela, zicând: „Izabela va fi mâncată de câini lângă zidul Izreelului! 24 Ei îi vor mânca şi pe cei din familia lui Ahab, care vor muri în oraş; iar păsările zburătoare (carnivore) îi vor mânca pe cei care vor muri pe câmp.” 25 N-a mai fost nimeni (între regii lui Israel) care să se fi vândut ca să facă ce este rău în relaţia lui cu Iahve – aşa cum a procedat Ahab, pe care Izabela, soţia lui, îl provoca la aceste fapte. 26 El s-a profanat foarte mult, mergând după idoli, exact cum procedau amoriţii pe care Iahve îi alungase din faţa israelienilor. 27 Atunci când Ahab a auzit aceste cuvinte, şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe corp şi a postit. Se culca înfăşurat în acel sac şi mergea încet. 28 Atunci Iahve i-a vorbit lui Ilie tişbitul, zicându-i: 29 „Ai văzut cum s-a smerit Ahab în faţa Mea? Pentru că a procedat astfel, nu voi aduce dezastrul împotriva familiei lui cât timp va trăi el, ci în timpul vieţii fiului lui.”