1 Solomon a devenit rudă a faraonului. El a luat-o ca soţie pe fiica monarhului Egiptului; şi a adus-o în „Oraşul lui David” până când a terminat construirea palatului, a casei lui Iahve şi a zidului din jurul Ierusalimului. 2 Poporul încă mai oferea sacrificii pe locuri înalte, pentru că nu fusese construită o casă pentru numele lui Iahve. 3 Solomon Îl iubea pe Iahve şi respecta deciziile tatălui lui numit David; dar aducea sacrificii şi ardea tămâie pe înălţimi. 4 Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă (lui Iahve) sacrificii, pentru că acolo era cea mai renumită înălţime. El a adus pe acel altar o mie de arderi integrale. 5 Iahve i S-a revelat lui Solomon la Ghivon noaptea într-un vis; şi i-a zis: „Cere-Mi orice vrei să îţi ofer!” 6 Solomon a răspuns: „Tu ai fost foarte binevoitor cu sclavul Tău numit David – tatăl meu – pentru că el a umblat înaintea Ta cu seriozitate, în dreptate şi având o inimă curată. Ţi-ai manifestat această mare bunătate faţă de el şi i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul lui. 7 Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai confirmat ca rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Dar eu sunt tânăr şi nu am multă experienţă în ce priveşte responsabilităţile mele. 8 Slujitorul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales – un popor atât de numeros, încât nu poate fi calculat sau numărat. 9 Dă-i slujitorului Tău o minte înţeleaptă. Doresc să pot judeca poporul Tău şi să am capacitatea de a face diferenţa între bine şi rău; pentru că cine ar putea să judece acest popor numeros care este al Tău?” 10 Iahve a agreat cererea lui Solomon; 11 şi i-a zis: „Pentru că ai cerut acest lucru şi nu ai dorit pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii şi nici moartea duşmanilor tăi – ci ai solicitat înţelepciune ca să poţi face dreptate –, 12 voi face aşa cum ai cerut. Îţi voi da o minte înţeleaptă şi practică – aşa cum nu a avut nimeni înaintea ta şi nici nu va mai avea după tine. 13 În plus, îţi voi oferi şi ce nu ai cerut: bogăţii şi faimă – astfel încât nu va fi niciun alt rege ca tine în tot timpul vieţii tale. 14 Dacă Mă vei asculta, respectând legile şi poruncile Mele – aşa cum a făcut tatăl tău, David –, îţi voi mări numărul zilelor vieţii!” 15 Solomon s-a trezit şi a înţeles că fusese un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a dus înaintea Cufărului Legământului (făcut de Israel) cu Iahve şi a adus arderi integrale şi sacrificii de pace. Apoi a organizat un banchet pentru toţi slujitorii lui. 16 Atunci au venit înaintea regelui două prostituate. 17 Prima a zis: „Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Am născut un copil în timp ce eram cu ea în casă. 18 După trei zile de la naşterea fiului meu, a născut un copil şi această femeie. Eram doar noi, singure. Nu mai era altcineva în casă; ci doar noi două. 19 În timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el. 20 Atunci ea s-a sculat pe la jumătatea nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine în timp ce dormeam şi l-a aşezat la pieptul ei; iar pe fiul ei – cel care murise – l-a aşezat lângă mine. 21 M-am sculat dimineaţa ca să îmi alăptez fiul; dar el era mort. Când m-am uitat atentă la el în lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.” 22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău!” Dar prima a răspuns: „Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este copilul viu!” Aşa se certau ele înaintea regelui. 23 Atunci regele a spus: „Una zice: «Fiul meu este copilul viu, iar fiul tău este cel mort!», iar cealaltă zice: «Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este acela viu!»” 24 Apoi regele a dat următorul ordin: „Aduceţi-mi o sabie!” Şi i s-a adus o sabie. 25 Atunci el a zis: „Tăiaţi copilul care este viu în două; şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!” 26 Atunci femeia al cărei fiu era viu, a fost profund afectată pentru fiul ei; şi a zis: „Te rog – stăpânul meu – dă-i ei copilul; dar nu îl omorî!” Dar cealaltă zicea: „Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două!” 27 Regele a răspuns: „Daţi-i copilul viu primei femei; şi nu îl omorâţi! Ea este mama lui!” 28 Când a auzit decizia luată de rege în acest caz, tot Israelul s-a temut de el; pentru că a înţeles că înţelepciunea lui Dumnezeu era în Solomon, ca să facă dreptate.