1 Cu puţin timp înainte de moartea lui, David l-a chemat pe fiul lui numit Solomon; şi i-a zis: 2 „Eu merg pe drumul pe care merg toţi oamenii. Încurajează-te şi fi om! 3 Ai grijă să respecţi învăţăturile Dumnezeului tău numit Iahve, promovând metodele Lui şi respectându-I legile, poruncile, deciziile şi cerinţele Lui – aşa cum este scris în legea lui Moise – ca să prosperi în tot ce vei face şi oriunde vei merge; 4 Astfel, Iahve Îşi va respecta promisiunea pe care mi-a făcut-o atunci când a zis: «Dacă fiii tăi vor fi atenţi la comportamentul lor, trăind corect înaintea Mea din toată inima lor şi cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş care să ocupe tronul lui Israel.» 5 Tu ştii ce mi-a făcut Ioab – fiul Ţeruiei – şi ce le-a făcut celor doi conducători ai armatelor lui Israel: lui Abner – fiul lui Ner – şi lui Amasa – fiul lui Ieter. El i-a omorât! A vărsat sânge ca în timp de război, deşi era o perioadă de pace; şi a pus astfel sângele de război pe teaca de la centură şi pe sandalele pe care le purta. 6 Procedează cu el conform înţelepciunii tale; dar să nu permiţi ca părul lui alb să coboare liniştit în locuinţa morţilor! 7 Să manifeşti bunătate faţă de fiii ghiladitului Barzilai. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta; pentru că au stat lângă mine şi m-au susţinut atunci când fugeam de fratele tău, de Absalom. 8 Îl ai cu tine pe Şimei – fiul lui Ghera – acel beniamit din Bahurim. El a pronunţat blesteme dure împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanaiim; dar când a venit în întâmpinarea mea la Iordan, i-am jurat pe Iahve că nu îl voi omorî cu sabia. 9 Totuşi, tu să nu îl laşi nepedepsit; pentru că eşti un om înţelept şi vei şti ce să îi faci. Să îi cobori părul alb amestecat cu sânge în locuinţa morţilor!” 10 Apoi David s-a culcat alături de părinţii lui; şi a fost înmormântat în „Oraşul lui David”. 11 El guvernase poporul Israel o perioadă de patruzeci de ani. La Hebron a guvernat şapte ani, iar la Ierusalim a guvernat treizeci şi trei de ani. 12 Astfel, Solomon i-a urmat la tron tatălui lui – David; şi guvernarea lui s-a consolidat foarte mult. 13 Adonia – fiul Haghitei – a venit la Batşeba care era mama lui Solomon. Ea l-a întrebat: „Vii cu (gânduri de) pace?” El a răspuns: „Da, cu (gânduri de) pace!” 14 Apoi a adăugat: „Doresc să îţi spun ceva.” Ea i-a zis: „Spune!” 15 Şi el i-a spus: „Ştii că guvernarea era a mea şi că tot Israelul se aştepta ca eu să îl guvernez. Dar guvernarea i-a revenit fratelui meu; pentru că i-a dat-o Iahve. 16 Acum, doresc să te rog ceva. Nu mă refuza!” Ea i-a zis: „Vorbeşte!” 17 El a zis: „Te rog să ceri regelui Solomon ca Abişag din Şunem să îmi fie dată ca soţie; fiindcă ştiu că nu te va refuza.” 18 Batşeba a răspuns: „Bine. Mă voi duce la rege să vorbesc pentru tine.” 19 Batşeba s-a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s-a ridicat să o întâmpine. S-a aplecat înaintea ei şi apoi s-a aşezat pe tron. El a ordonat să se aducă un tron şi pentru mama lui; iar ea i s-a aşezat la dreapta. 20 Apoi a zis: „Te voi ruga ceva. Şi doresc să nu mă refuzi!” Regele i-a răspuns: „Vorbeşte, mamă; pentru că nu te voi refuza.” 21 Ea i-a făcut următoarea cerere: „Aş vrea ca Abişag din Şunem să îi fie dată ca soţie fratelui tău – lui Adonia” 22 Regele Solomon i-a răspuns mamei lui: „De ce o ceri doar pe Abişag din Şunem pentru Adonia? Cere şi guvernarea pentru el; pentru că este fratele meu mai în vârstă decât mine! Cere-o pentru el, pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab – fiul Ţeruiei!” 23 Atunci regele Solomon a jurat pe Iahve, zicând: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea Lui, dacă aceste cuvinte nu îl vor costa viaţa pe Adonia! 24 Jur pe Iahve care este viu, care m-a ajutat să stau pe tronul tatălui meu – David – şi care mi-a făcut o familie exact cum a promis, că Adonia va muri astăzi!” 25 Regele Solomon l-a trimis pe Benaia – fiul lui Iehoiada – să îl omoare pe Adonia. Şi astfel a murit Adonia. 26 Apoi regele i-a zis preotului Abiatar: „Du-te la proprietăţile tale de la Anatot; pentru că meriţi să mori. Totuşi, nu te voi omorî astăzi; pentru că ai transportat Cufărul lui Iahve – a Celui care este Stăpânul (lumii) – în vremea tatălui meu – David; şi pentru că ai suportat şi tu tot ce a venit în viaţa tatălui meu.” 27 Astfel, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot al lui Iahve. El a făcut să se întâmple exact cum spusese Iahve la Şilo despre familia lui Eli. 28 Când a primit vestea despre moartea lui Adonia, Ioab care fusese aliatul lui – deşi nu susţinuse pe Absalom – a fugit la cortul lui Iahve; şi s-a prins de „coarnele” altarului. 29 Regele Solomon a fost anunţat că Ioab a fugit la cortul lui Iahve şi că era la altar. Atunci Solomon l-a trimis pe Benaia – fiul lui Iehoiada – căruia i-a ordonat: „Du-te şi omoară-l!” 30 Benaia s-a dus la cortul lui Iahve şi i-a zis lui Ioab: „Regele a poruncit să vii afară!” Ioab a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici!” Benaia s-a întors la rege şi i-a spus cuvintele lui Ioab. 31 Regele i-a ordonat: „Fă-i exact cum a cerut. Omoară-l; apoi înmormântează-l şi îndepărtează astfel de peste mine şi de peste familia tatălui meu sângele nevinovat pe care l-a vărsat Ioab! 32 Iahve îl va pedepsi pentru sângele vărsat; pentru că i-a lovit pe cei doi bărbaţi care erau mai corecţi şi mai buni decât el. I-a omorât cu sabia pe Abner – fiul lui Ner –, conducătorul armatei lui Israel şi pe Amasa – fiul lui Ieter –, conducătorul armatei lui Iuda, fără ca tatăl meu – David – să ştie acest lucru. 33 Pentru vărsarea sângelui acestora să fie vinovat Ioab şi urmaşii lui pentru totdeauna. Dar pentru David, pentru urmaşul lui, pentru familia acestuia şi pentru tronul lui, să vină pace mereu de la Iahve.” 34 Atunci Benaia – fiul lui Iehoiada – s-a dus, l-a lovit pe Ioab şi l-a omorât. Apoi a fost înmormântat în terenul lui din deşert. 35 Regele l-a desemnat pe Benaia – fiul lui Iehoiada – în funcţia de conducător al armatei în locul lui Ioab; iar pe preotul Ţadoc l-a pus în locul lui Abiatar. 36 Apoi regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Construieşte-ţi o casă în Ierusalim şi locuieşte acolo; dar să nu pleci în altă parte! 37 Fii sigur că în ziua în care vei pleca şi vei trece prin valea pârâului Chidron, vei muri. Atunci doar tu vei fi vinovat de vărsarea sângelui tău!” 38 Şimei i-a răspuns: „Bine. Slujitorul tău va proceda exact cum a zis stăpânul meu, regele!” 39 Dar după trei ani, doi dintre slujitorii lui Şimei au fugit la Achiş – fiul lui Maaca – regele Gatului. Şimei a fost anunţat: „Să ştii că slujitorii tăi sunt în localitatea Gat!” 40 Atunci Şimei şi-a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Achiş – în localitatea Gat – ca să îşi caute slujitorii. Şimei a ajuns acolo şi şi-a adus slujitorii înapoi din Gat. 41 Solomon a aflat că Şimei a plecat din Ierusalim în Gat şi că s-a întors de-acolo. 42 Atunci regele l-a chemat pe Şimei; şi apoi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Iahve şi nu te-am avertizat că în mod cert vei muri în ziua în care vei ieşi din Ierusalim ca să pleci în altă parte? Şi nu mi-ai răspuns tu: «Bine! Mă voi conforma acestei porunci!»? 43 De ce nu ţi-ai respectat jurământul făcut (în faţa) lui Iahve şi nu te-ai conformat poruncii pe care ţi-am dat-o?” 44 Regele i-a mai zis lui Şimei: „Tu ştii în inima ta tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu – lui David. Acum Iahve a întors răutatea ta împotriva capului tău! 45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi apărat înaintea lui Iahve pentru totdeauna.” 46 Apoi regele i-a poruncit lui Benaia – fiul lui Iehoiada – să îl omoare. El a venit, l-a lovit pe Şimei şi l-a omorât. Astfel, guvernarea lui Solomon se consolida din ce în ce mai mult.