1 Osea – fiul lui Ela – a început să guverneze în teritoriul numit Israel – la Samaria – în al doisprezecelea an al guvernării lui Ahaz – regele din teritoriul numit Iuda; şi a guvernat acolo nouă ani. 2 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve; dar nu a procedat ca regii lui Israel care trăiseră înaintea lui. 3 Salmanasar – regele Asiriei – a venit împotriva lui. Astfel, Osea a devenit vasalul acestui rege; şi i-a plătit periodic o taxă (de subordonare). 4 Dar regele Asiriei a descoperit un complot organizat de Osea care îi trimisese lui So – monarhul Egiptului – nişte oameni din partea lui; şi nu îi mai plătea regelui Asiriei acea taxă anuală. În consecinţă, regele Asiriei l-a prins şi l-a băgat în închisoare. 5 Regele Asiriei a parcurs toată ţara şi a venit să lupte împotriva Samariei. A asediat-o într-o perioadă de trei ani. 6 În al nouălea an al guvernării lui Osea, regele Asiriei a cucerit Samaria; şi apoi i-a dus pe israelieni captivi în Asiria. El i-a adus acolo să locuiască în Halah şi în Gozan – pe traseul râului Habor şi în oraşele mezilor. 7 Aceste lucruri s-au întâmplat pentru că poporul Israel a păcătuit împotriva Dumnezeului lor numit Iahve – Cel care i-a scos de pe teritoriul Egiptului de sub dominaţia faraonului, monarhul Egiptului. Ei s-au închinat înaintea altor (dumne)zei 8 şi au copiat atât obiceiurile popoarelor pe care Iahve le alungase din faţa israelienilor, cât şi obiceiurile stabilite de regii din teritoriul numit Israel. 9 Israelienii au făcut, în secret, împotriva Dumnezeului lor numit Iahve, fapte nepermise de El. Ei şi-au construit înălţimi în toate oraşele lor, din turnurile santinelelor până în oraşele fortificate. 10 Şi-au ridicat pietre (pe care le-au considerat) sacre şi „astarte” – pe orice deal înalt şi sub orice copac verde. 11 Au ars tămâie pe toate înălţimile – exact ca popoarele pe care Iahve le alungase din faţa lor; şi au făcut lucruri rele cu care L-au mâniat pe Iahve. 12 Au slujit idolilor, deşi Iahve le spusese: „Să nu faceţi acest lucru!” 13 Iahve a avertizat pe Israel şi pe Iuda prin toţi profeţii şi prin oamenii care vedeau lucrurile revelate de El. Aceia le ziseseră (din partea lui Iahve): „Întoarceţi-vă de la comportamentul vostru rău şi respectaţi poruncile şi deciziile Mele, conform întregii Legi pe care am poruncit-o strămoşilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin sclavii Mei – prin profeţi!” 14 Dar ei nu L-au ascultat; ci s-au opus acestor cerinţe la fel ca strămoşii lor care nu crezuseră în Dumnezeul lor numit Iahve. 15 I-au respins deciziile, legământul ratificat cu strămoşii lor şi declaraţiile pe care li le-a dat. Au umblat după lucruri fără valoare; şi astfel au devenit chiar ei nişte oameni demni de desconsiderare. Israelienii au urmat exemplul celorlalte popoare care erau în jurul lor, deşi Iahve le poruncise să nu se asemene cu ele. 16 Ei au renunţat la toate poruncile Dumnezeului lor care se numeşte Iahve; şi şi-au turnat ca idoli doi viţei şi un stâlp închinat Astartei. S-au închinat tuturor constelaţiilor care se puteau observa pe cer; şi i-au slujit lui Baal. 17 Au trecut prin foc pe fiii şi pe fiicele lor, au practicat ghicirea şi vrăjitoria; şi s-au vândut să facă ce este rău în relaţia lor cu Iahve, declanşându-I astfel mânia (împotriva lor). 18 Iahve s-a mâniat foarte mult pe Israel şi l-a îndepărtat din prezenţa Lui. Astfel, nu au mai rămas (pe teritoriul locuit cândva de israelieni) decât urmaşii lui Iuda. 19 Dar nici israelienii din teritoriul numit Iuda nu au respectat legământul ratificat cu Dumnezeul lor care se numeşte Iahve; ci au copiat obiceiurile pe care le avuseseră cei din teritoriul numit Israel. 20 Atunci Iahve i-a abandonat pe toţi urmaşii lui Israel, i-a chinuit, a permis să ajungă la discreţia jefuitorilor; iar în final i-a alungat din prezenţa Lui. 21 El a procedat aşa cu ei pentru că cei care s-au numit Israel, se despărţiseră de familia lui David şi îl făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat – cel care l-a înstrăinat pe Israel de Iahve şi l-a determinat să comită un mare păcat. 22 Israelienii au continuat să facă toate păcatele comise de Ieroboam; şi nu s-au depărtat de ele – 23 până când Iahve l-a îndepărtat pe Israel din prezenţa Sa – exact cum anunţase prin toţi sclavii Săi: prin profeţi. Astfel, cei din teritoriul numit Israel au fost luaţi din ţara lor şi duşi captivi în Asiria, unde au rămas până astăzi. 24 Regele Asiriei a adus oameni de la Babilon: din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim. El i-a pus să trăiască în oraşele care aveau capitala la Samaria, în locul israelienilor. Ei au devenit proprietarii Samariei; şi au locuit (inclusiv) în oraşele (din jurul) ei. 25 Când au început să locuiască acolo, nu se temeau de Iahve. Atunci Iahve a trimis împotriva lor nişte lei care au omorât pe câţiva dintre ei. 26 Aceia i-au zis regelui Asiriei: „Popoarele pe care le-ai adus ca să locuiască în oraşele (care aparţin) Samariei, nu cunosc legea Dumnezeului acestei ţări. El a trimis împotriva lor nişte lei; şi oamenii au fost omorâţi de ei – pentru că nu ştiu ce prevede legea Dumnezeului acestei ţări!” 27 Atunci regele Asiriei a ordonat: „Trimiteţi pe unul dintre preoţii care au fost luaţi captivi din Samaria. El să meargă şi să locuiască acolo – ca să îi înveţe (să respecte) legea Dumnezeului acelui teritoriu!” 28 Unul dintre preoţi, care fusese luat captiv din Samaria, s-a întors şi a locuit la Betel. El i-a învăţat cum să se teamă de Iahve. 29 Dar fiecare popor şi-a făcut proprii lui zei în oraşele în care locuiau ei; şi i-au pus atât în temple cât şi pe înălţimile construite de samariteni. 30 Oamenii din Babilon l-au făcut pe zeul Sucot-Benot, oamenii din Cuta l-au făcut pe zeul Nergal, oamenii din Hamat l-au făcut pe zeul Aşima, 31 iar cei din Ava i-au făcut pe zeii Nibhaz şi Tartac. Cei din Sefarvaim îşi ardeau fiii în foc, ca sacrificiu oferit lui Adra-Melec şi lui Ana-Melec – zeii din Sefarvaim. 32 Ei se închinau (şi) lui Iahve; dar în acelaşi timp şi-au desemnat pentru ei mulţi preoţi ai înălţimilor, care aduceau sacrificii în acele temple de pe înălţimi. 33 Astfel, acei oameni se închinau lui Iahve, dar slujeau şi zeilor lor, conform obiceiului popoarelor din care au fost aduşi. 34 Până astăzi, ei au aceleaşi obiceiuri vechi. Nu se tem doar de Iahve. Nu respectă doar deciziile şi regulile lor (religioase) şi nici doar poruncile pe care le-a dat Iahve urmaşilor lui Iacov, căruia i-a fost pus numele Israel. 35 Iahve ratificase cu israelienii un legământ şi le poruncise astfel: „Să nu vă temeţi de alţi (dumne)zei şi să nu vă închinaţi lor; să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi sacrificii; 36 ci să vă temeţi de Iahve – de Cel care v-a scos de pe teritoriul Egiptului cu o mare demonstraţie de forţă şi cu braţul întins! Să vă închinaţi doar Lui; şi numai acestui Dumnezeu să îi aduceţi sacrificii! 37 Fiţi atenţi totdeauna, ca să respectaţi învăţăturile, regulile, legile şi poruncile pe care le-a scris pentru voi; şi să nu vă temeţi de alţi (dumne)zei. 38 Să nu uitaţi (să respectaţi) legământul pe care Eu l-am ratificat cu voi; şi să nu vă temeţi de alţi (dumne)zei; 39 ci să vă temeţi de Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve; şi atunci El vă va scăpa de toţi duşmanii voştri.” 40 Dar israelienii nu s-au conformat acestor cerinţe; ci au urmat vechile lor obiceiuri. 41 Deci aceste popoare se temeau de Iahve, dar slujeau şi idolilor lor. Până astăzi, copiii lor şi copiii copiilor lor fac ce au făcut şi părinţii lor.