1 După ce regele Ezechia a auzit despre toate acestea, şi-a rupt hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la casa lui Iahve. 2 Apoi i-a trimis la profetul Isaia – fiul lui Amoţ – pe Eliachim – administratorul palatului lui –, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi. Toţi s-au dus la el acoperiţi cu saci. 3 Ei i-au zis: „Ezechia îţi vorbeşte astfel: «Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine. Copiii au ajuns la termenul la care trebuie să se nască, dar nu mai există nicio forţă pentru naşterea lor. 4 Poate că Dumnezeul tău – Cel care se numeşte Iahve – a auzit toate cuvintele lui Rab-Şache. El a fost trimis de stăpânul lui – de regele Asiriei – ca să Îl ridiculizeze pe Dumnezeul care este (singurul) viu. Poate că Iahve – Dumnezeul tău – îi va reproşa cuvintele pe care le-a spus. Deci fă o rugăciune (adresată lui Iahve) pentru cei care au mai rămas!»” 5 Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia, 6 el le-a zis: „Să îi spuneţi stăpânului vostru că Iahve îi vorbeşte astfel: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care slujitorii regelui Asiriei M-au blasfemiat. 7 Te anunţ că voi pune în el un asemenea spirit, încât la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui. Şi îl voi determina să cadă omorât de sabie chiar pe teritoriul lui!»” 8 Când Rab-Şache a auzit că regele Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit luptând împotriva Libnei. 9 Apoi, când regele Asiriei a auzit că Tirhaca – regele din Cuş –, a plecat să lupte împotriva lui, a trimis din nou reprezentanţi la Ezechia. Prin intermediul lor, a transmis: 10 „Să îi vorbiţi lui Ezechia, regele celor din teritoriul numit Iuda, astfel: «Nu Îi permite Dumnezeului tău, în care te încrezi, să te păcălească promiţându-ţi că Ierusalimul nu va ajunge în mâna regelui Asiriei. 11 Sunt sigur că ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor cucerite: cum le-a distrus în totalitate! Şi crezi oare că tu vei fi salvat? 12 Şi-au salvat oare zeii popoarele pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden – care erau în Tel-Asar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele oraşului Sefarvaim. Unde este acela al oraşului Hena sau al oraşului Iva?»” 14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a dus în casa lui Iahve şi a pus-o acolo deschisă, înaintea Lui. 15 Ezechia s-a rugat lui Iahve şi a zis: „O, Doamne, Dumnezeul lui Israel; Tu, Cel care tronezi deasupra heruvimilor! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerul şi pământul! 16 Doamne, apleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi cuvintele pe care le-a trimis Sanherib ca să Îl ridiculizeze pe Dumnezeul (care este) viu! 17 Doamne, este adevărat că regii Asiriei au devastat aceste popoare şi ţările lor. 18 Ştim şi că le-au aruncat zeii în foc. Dar ei i-au distrus pentru că aceia nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului. Acei zei erau doar lemn şi piatră. 19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rugăm, scapă-ne de ameninţarea lui – ca să ştie toate regatele pământului că Tu, Doamne, eşti singurul Dumnezeu!” 20 Atunci Isaia – fiul lui Amoţ – a trimis pe cineva la Ezechia, ca să îi spună: „Iahve, Dumnezeul lui Israel, vorbeşte astfel: «Ţi-am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o, referitoare la Sanherib, regele Asiriei. 21 Să ştii că Iahve a pronunţat deja următoarele cuvinte împotriva lui: ‘Fecioara – fiica Sionului – te desconsideră şi râde de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce tu fugi!’ 22 Ştii pe Cine ai ridiculizat şi împotriva Cui ai blasfemiat? Ştii împotriva Cui ai vorbit? Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel! 23 Prin intermediul solilor tăi, L-ai ridiculizat pe Iahve, zicând: ‘Cu mulţimea carelor mele, am escaladat înălţimile munţilor până la cele mai înalte piscuri ale Libanului! I-am tăiat cei mai înalţi cedri şi cei mai remarcabili chiparoşi. Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri şi la pădurea cea mai deasă. 24 Am săpat fântâni şi am băut ape străine. Am secat toate pâraiele Egiptului pe unde am trecut cu tălpile picioarelor mele!’ 25 N-ai auzit? Eu am conceput toate aceste lucruri cu mult timp în urmă – din zile străvechi – şi le-am planificat. Iar acum am făcut ca ele să se întâmple. Astfel, ţi-am permis să transformi oraşele fortificate în mormane de dărâmături. 26 Locuitorii lor sunt fără forţă, surprinşi şi făcuţi de ruşine. Au ajuns ca iarba de pe câmp şi ca verdeaţa fragedă – ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte să crească. 27 Dar Eu ştiu unde stai, ştiu când ieşi şi când intri. Cunosc şi cât eşti de supărat pe Mine. 28 Pentru că te-ai mâniat pe Mine şi pentru că aroganţa ta a ajuns la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nasul tău şi zăbala Mea în gura ta. Astfel, te voi întoarce pe drumul pe care ai venit! 29 Iar pentru tine, Ezechia, îţi dau un semn care îţi va confirma că se va întâmpla aşa: în acest an veţi mânca ce va creşte de la sine; iar în al doilea an veţi consuma ce va răsări din ce a rămas! Abia în al treilea an veţi semăna şi veţi secera, veţi planta vii şi le veţi mânca fructele. 30 Supravieţuitorii din teritoriul numit Iuda – cei care vor rămâne –, vor avea din nou rădăcini sub ei: şi vor produce fructe deasupra. 31 Se va întâmpla aşa, pentru că din Ierusalim va apărea un grup al urmaşilor (poporului); şi din muntele Sion vor veni câţiva supravieţuitori. Pasiunea lui Iahve care este Dumnezeul Armatelor (pentru ei) va face ca acest lucru să se întâmple!» 32 Deci, Iahve spune despre regele Asiriei astfel: «Nu va intra în acest oraş şi nu va trage nicio săgeată acolo. Nu va veni în faţa lui cu vreun scut şi nu va ridica împotriva lui nicio rampă de asalt. 33 Iahve vă spune că se va întoarce pe drumul pe care a venit; şi nu va intra în acest oraş. 34 Eu voi proteja acest oraş ca să îl salvez de dragul Meu şi de dragul sclavului Meu numit David!»” 35 În acea noapte, îngerul lui Iahve s-a dus în tabăra asirienilor; şi a omorât o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când s-au trezit ceilalţi dimineaţa devreme, au văzut că toţi aceia erau nişte corpuri moarte. 36 Atunci Sanherib – regele Asiriei – şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo. 37 În timp ce se închina în templul zeului lui numit Nisroc, fiii lui – Adra-Melec şi Sareţer – l-au omorât cu sabia; şi apoi au fugit în ţara Ararat. În locul lui Sanherib a guvernat fiul lui numit Esar-Hadon.