1 Atunci regele Iosia i-a convocat pe toţi aceia care formau consiliul bătrânilor teritoriului numit Iuda şi pe cei din Ierusalim. 2 Apoi s-a dus la casa lui Iahve împreună cu toţi bărbaţii din teritoriul numit Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii – cu întreg poporul – de la cel mai mic până la cel mai mare. Acolo a citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului care fusese găsită în casa lui Iahve. 3 Regele a stat în picioare lângă stâlpul lui şi a ratificat un (nou) legământ înaintea lui Iahve. În baza acelui legământ, el a decis ca din toată inima şi din tot sufletul lui să îl urmeze pe Iahve şi să respecte poruncile, declaraţiile şi deciziile Sale. Astfel s-a angajat el să se conformeze cuvintelor legământului care erau scrise în acea carte. Şi tot poporul a fost inclus în acel legământ. 4 Regele a poruncit marelui preot numit Hilchia, preoţilor din al doilea nivel de autoritate şi paznicilor porţii să scoată din Templul lui Iahve toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarte şi pentru toate constelaţiile cerului. El le-a ars în exteriorul Ierusalimului, în valea Chidron. Apoi le-a dus cenuşa la Betel. 5 A îndepărtat pe preoţii păgâni care fuseseră puşi de regii celor din teritoriul numit Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în oraşele lor şi în jurul Ierusalimului. Iosia a alungat şi pe cei care ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi tuturor astrelor de pe cer. 6 A scos stâlpul Astartei din casa lui Iahve şi l-a dus în valea Chidron, în exteriorul Ierusalimului. L-a ars lângă valea Chidron, transformându-l în cenuşă. Apoi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele oamenilor. 7 A dărâmat locuinţele bărbaţilor care practicau prostituţia în casa lui Iahve. Tot acolo erau şi femeile care împleteau corturi pentru Astarte. 8 Iosia i-a alungat pe toţi preoţii idolatri din oraşele teritoriului numit Iuda; şi a distrus înălţimile unde aceia ardeau tămâie: de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat şi înălţimile de la porţi: pe cele care erau la intrarea porţii lui Iosua – conducătorul oraşului – amplasate în partea stângă a porţii oraşului. 9 Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul lui Iahve din Ierusalim, ei mâncau turte printre rudele lor. 10 Regele a profanat şi Tofetul – localitate care este în valea hinomiţilor – pentru ca nimeni să nu îşi mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Moleh. 11 El a desfiinţat de la intrarea în casa lui Iahve, acei cai pe care regii din teritoriul numit Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă acea cameră din curte care aparţinea conducătorului numit Natan-Melec. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui. 12 Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii din teritoriul numit Iuda pe acoperişul camerei de la etaj care era camera lui Ahaz. El a demolat şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale casei lui Iahve. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în valea Chidron. 13 Regele a profanat înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a „muntelui depravării” – înălţimi pe care le construise Solomon, regele lui Israel. El făcuse acele înălţimi pentru Aştoret – oribilul zeu al sidonienilor –, pentru Chemoş – oribilul zeu al Moabului – şi pentru Milcom, oribilul zeu al amoniţilor. 14 Iosia a distrus pietrele sacre, a dărâmat statuile închinate Astartei şi a umplut locurile lor cu oase de oameni. 15 El a demolat chiar şi altarul care era la Betel. A procedat la fel cu înălţimea pe care o făcuse Ieroboam – fiul lui Nebat –, cel care determinase Israelul să păcătuiască. Deci a desfiinţat atât altarul, cât şi înălţimea pe care fusese el construit. Iosia a dat foc nu doar înălţimii, transformând-o în cenuşă, ci şi stâlpului Astartei. 16 Când Iosia a privit în jurul lui şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis oameni cărora le-a poruncit să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, profanându-l exact cum spusese Cuvântul lui Iahve proclamat prin omul lui Dumnezeu care anunţase (că) aceste lucruri (se vor întâmpla). 17 După un timp, el a întrebat: „Al cui este acest mormânt din piatră pe care îl văd?” Oamenii oraşului i-au răspuns: „Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din teritoriul numit Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care (deja) le-ai făcut!” 18 Atunci el a zis: „Lăsaţi-l; şi nimeni să nu îi mişte oasele!” Ei au lăsat (nederanjate) oasele acelui om împreună cu ale profetului care venise din Samaria. 19 Iosia a mai demolat toate templele care erau pe înălţimile din oraşele Samariei. Ele fuseseră construite de regii care au guvernat în teritoriul numit Israel – ca să Îl mânie pe Iahve. A procedat cu ele exact ca la Betel. 20 Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo; şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. 21 Regele a ordonat întregului popor: „Sărbătoriţi Paştele Dumnezeului vostru numit Iahve – exact cum este scris în această carte a legământului!” 22 Paşte ca acela nu se mai sărbătorise din vremea judecătorilor care judecau pe Israel: în toată perioada de guvernare a regilor din teritoriul numit Israel sau a regilor din acela numit Iuda. 23 Acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea lui Iahve la Ierusalim abia în al optsprezecelea an al guvernării regelui Iosia. 24 Iosia a mai alungat pe aceia care chemau spiritele morţilor şi pe cei care practicau vrăjitoria. El a desfiinţat terafimii, idolii şi toate celelalte lucruri oribile care se puteau vedea pe teritoriul numit Iuda şi la Ierusalim. Astfel, Iosia a făcut ce prevedeau cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în casa lui Iahve. 25 Niciunul dintre predecesorii lui Iosia nu a fost ca el. Nimeni nu s-a întors ca el la Iahve din toată inima, din tot sufletul şi cu toate capacităţile lui – exact cum cere toată legea lui Moise. Nici după Iosia nu a mai fost nimeni ca el. 26 Totuşi, Iahve nu Şi-a anulat efectul marii Lui mânii. Ea fusese declanşată împotriva celor din teritoriul numit Iuda din cauza tuturor faptelor lui Manase. 27 Iahve a zis: „Voi îndepărta din prezenţa Mea pe aceia care se numesc Iuda – exact cum am îndepărtat pe locuitorii din teritoriul numit Israel; şi voi abandona atât acest oraş – Ierusalimul – pe care l-am ales, cât şi casa despre care ziceam că acolo va fi (mereu) numele Meu!” 28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”? 29 În vremea guvernării lui, faraonul Neco – conducătorul suveran al Egiptului – a înaintat şi a ajuns la râul Eufrat: până la regele Asiriei. Regele Iosia a plecat să lupte împotriva lui. Neco s-a luptat cu Iosia la Meghido şi l-a omorât. 30 Slujitorii lui Iosia l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul lui. Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz – fiul lui Iosia – şi l-a uns, declarându-l rege în locul tatălui lui. 31 Iehoahaz avea vârsta de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim trei luni. Mama lui se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. 32 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – exact cum procedaseră şi strămoşii lui. 33 Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla – în ţara Hamat – ca să nu mai guverneze în Ierusalim. Apoi a cerut ţării o taxă obligatorie de o sută de talanţi de argint şi un talant de aur. 34 Faraonul Neco l-a pus acolo rege pe Eliachim – fiul lui Iosia – în locul tatălui lui; şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Pe Iehoahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt. El a murit acolo. 35 Iehoiachim i-a dat faraonului aurul şi argintul (cerut); dar el a îndatorat ţara ca să poată da argintul cerut de faraon. A stabilit pentru fiecare om o anumită rată de participare la acea taxă obligatorie. Astfel a dat el faraonului Neco argintul şi aurul luat de la poporul ţării. 36 Iehoiachim avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim unsprezece ani. Mama lui se numea Zebida şi era fiica lui Pedaia din Ruma. 37 El a făcut ce este rău în relaţia lui cu Iahve – conform exemplului (greşit) dat de strămoşii lui.