1 Isus le-a spus apoi o parabolă, ca să le demonstreze că trebuie să se roage permanent, cu insistenţă. 2 El le-a zis: „Într-un oraş exista un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi căruia nu îi era ruşine de oameni. 3 În acel oraş exista şi o văduvă care venea şi îl solicita frecvent, zicând: «Fă-mi dreptate în procesul pe care îl am cu cel care m-a reclamat!» 4 Mult timp, el a refuzat să îi facă dreptate. Dar în final şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nu îmi este ruşine de oameni (pentru faptele mele), 5 măcar pentru deranjul pe care mi-l produce insistenţa acestei văduve, îi voi face dreptate!»” 6 Iahve a adăugat: „Aţi auzit ce a spus judecătorul incorect? 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă la El ziua şi noaptea cerându-I ajutorul? Deşi (aparent) El întârzie să le răspundă, 8 vă asigur că le va face dreptate în scurt timp. Dar atunci când Fiul Omului va veni pe pământ, va găsi El credinţă?” 9 A mai spus încă o parabolă. Aceasta îi viza pe unii care se considerau „corecţi” şi îi desconsiderau pe ceilalţi. 10 „Doi oameni au mers la templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt era colector de impozite. 11 Fariseul stătea în picioare separat şi se ruga astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: jefuitori, nedrepţi, adulteri; şi nici ca acest colector de impozite… 12 Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zece la sută din toate veniturile mele.» 13 Colectorul de impozite stătea la distanţă mai mare şi nu avea curajul nici să privească spre cer; ci îşi bătea pieptul şi zicea: «Dumnezeule, sunt păcătos! Ai milă de mine!» 14 Eu vă asigur că nu primul, ci acesta s-a întors acasă considerat corect. Pentru că oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.” 15 I-au fost aduşi nişte copii ca să îi atingă cu mâinile. Dar discipolii au făcut reproşuri celor care îi aduceau. 16 Isus i-a chemat pe copii şi a zis (celorlalţi): „Lăsaţi-i pe copii să vină la Mine! Nu le refuzaţi această dorinţă! Pentru că Regatul lui Dumnezeu aparţine celor care sunt ca ei! 17 Vă spun adevărul: nimeni nu va intra în Regatul lui Dumnezeu dacă nu îl va primi ca un copil!” 18 Unul dintre lideri L-a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa eternă?” 19 Isus i-a răspuns: „De ce Mă numeşti bun? Cu excepţia lui Dumnezeu, nimeni nu este bun. 20 Cunoşti poruncile: să nu comiţi adulter, să nu comiţi crimă, să nu furi, să nu faci o declaraţie falsă, să îţi cinsteşti tatăl şi mama.” 21 El I-a zis: „Am respectat toate aceste cerinţe încă de când eram tânăr.” 22 Când a auzit acest răspuns, Isus i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru. Vinde tot ce ai, împarte săracilor banii (astfel) obţinuţi şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-Mă!” 23 Când a auzit el aceste cuvinte, a rămas foarte dezamăgit; pentru că avea multe bogăţii. 24 Isus l-a văzut întristat şi a zis (celorlalţi): „Cei care au averi, vor intra foarte greu în Regatul lui Dumnezeu! 25 Îi este mai uşor unei cămile să treacă prin urechea acului, decât unui bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu!” 26 Cei care Îl ascultau, au zis: „În acest caz, cine poate să fie salvat?” 27 Isus le-a răspuns: „Ce este imposibil oamenilor, Îi este posibil lui Dumnezeu.” 28 Atunci Petru a zis: „Vezi că noi am lăsat totul şi Te-am urmat…” 29 Dar Isus le-a zis: „Vă asigur că acela care a renunţat pentru Regatul lui Dumnezeu la: casă, soţie, fraţi, părinţi sau copii, 30 va primi mai mult în această viaţă, iar în existenţa viitoare va beneficia de viaţa eternă.” 31 Isus i-a luat separat pe cei doisprezece (discipoli) şi le-a zis: „Să ştiţi că mergem la Ierusalim, unde se va întâmpla tot ce au scris profeţii despre Fiul Omului. 32 El va ajunge la discreţia neevreilor, care Îl vor ridiculiza, Îl vor defăima şi Îl vor scuipa. 33 Apoi, după ce Îl vor bate cu nuiele, Îl vor omorî. Dar a treia zi (de la moartea Lui), va învia!” 34 Ei nu percepeau semnificaţia acestor cuvinte, pentru că ea le era inaccesibilă; şi astfel, nu au înţeles nimic din tot ce le spunea (El). 35 În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, a trecut pe un drum la marginea căruia era un orb care cerşea. 36 Când a auzit mulţimea de oameni trecând, (orbul) a întrebat ce se întâmplă. 37 Ei i-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” 38 Atunci el a strigat: „Isus, fiul lui David, ai milă de mine!” 39 Cei care mergeau înainte, îl certau şi îi cereau să tacă. Dar el striga mai tare: „Isus, fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Isus S-a oprit şi a poruncit ca orbul să fie adus la El. După ce s-a apropiat de El, Isus l-a întrebat: 41 „Ce doreşti să îţi fac?” El a răspuns: „Doamne, doresc să pot vedea!” 42 Isus i-a zis: „Primeşte-ţi vederea! Credinţa ta te-a vindecat!” 43 Imediat, orbul şi-a primit vederea şi a mers după Isus, glorificând pe Dumnezeu. Când au văzut ce se întâmplase, toţi oamenii care erau acolo au lăudat pe Dumnezeu.