1 Isus intrase în Ierihon şi traversa oraşul. 2 Acolo locuia un om numit Zacheu – şeful colectorilor de impozite. 3 El intenţiona să vadă pe Isus; dar din cauza mulţimii de oameni, îi era imposibil; pentru că era mic de statură. 4 Atunci a alergat înainte pe drumul pe care urma să treacă (Isus) şi s-a urcat într-un sicomor, ca să Îl poată vedea. 5 Când a ajuns în acel loc, Isus a privit în sus şi i-a zis: „Zacheu, coboară repede; pentru că azi trebuie să rămân în casa ta!” 6 Zacheu a coborât imediat şi L-a primit cu bucurie. 7 Când au văzut acest lucru, toţi comentau, zicând: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” 8 Dar Zacheu a zis lui Isus: „Să ştii, Doamne, că am decis să dau săracilor jumătate din averea mea; şi voi restitui oamenilor de patru ori sumele de bani cu care i-am înşelat!” 9 Isus a zis: „Azi a intrat salvarea în această casă; pentru că şi el este unul dintre descendenţii lui Avraam; 10 (şi beneficiază de faptul că) Fiul Omului a venit să caute şi să salveze pe cei care erau pierduţi!” 11 În timp ce ascultau ei aceste lucruri, fiind aproape de Ierusalim, Isus a mai spus o parabolă pentru cei care credeau că Regatul lui Dumnezeu îşi va face apariţia în scurt timp. 12 În consecinţă, El le-a zis: „Un nobil a plecat într-o ţară îndepărtată, de unde urma să revină după ce era investit ca rege. 13 A chemat zece sclavi şi le-a dat zece mine, zicându-le: «Faceţi comerţ cu ele până voi reveni!» 14 Dar concetăţenii lui îl urau; şi au trimis o delegaţie cu următorul mesaj: «Nu vrem ca acest om să fie regele nostru!» 15 Când a revenit după ce şi-a luat regatul, a dat ordin să vină sclavii cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare din comerţul făcut cu ei. 16 Primul şi-a prezentat raportul, zicând: «Stăpâne, cu mina ta am mai câştigat alte zece mine!» 17 El i-a zis: «Excelent! Eşti un sclav bun! Fiindcă ai demonstrat că eşti capabil să administrezi bine puţine lucruri, primeşti din partea mea autoritatea de a administra zece oraşe!» 18 A venit al doilea (sclav) şi a zis: «Stăpâne, cu mina ta am mai câştigat alte cinci mine!» 19 El i-a zis: «Îţi ofer şi ţie autoritatea de a administra cinci oraşe!» 20 Un alt sclav, i-a zis: «Stăpâne, poftim mina pe care am păstrat-o într-un prosop; 21 pentru că mi-a fost frică, ştiind că eşti un om dur care ia de unde nu a pus şi care seceră ce nu a semănat…» 22 Stăpânul i-a zis: «Sclav rău, te voi judeca în conformitate cu afirmaţiile tale. Deci ştiai că sunt un om dur, care ia de unde nu a pus şi care seceră ce nu a semănat. 23 În acest caz, de ce nu ai dus banii la cei care se ocupă cu schimbul lor, ca să îi fi luat înapoi cu dobândă?» 24 Apoi le-a zis celor care erau prezenţi acolo: «Luaţi-i mina şi daţi-o celui care are zece mine!» 25 Ei i-au zis: «Stăpâne, el are (deja) zece mine!» 26 Dar el le-a răspuns: «Da, celui care are, i se va (mai) da; dar celui care nu are, i se va lua chiar şi ce are! 27 Iar despre duşmanii mei care mi-au refuzat dreptul de a guverna, am decis să îi aduc aici şi să fie omorâţi în faţa mea!»” 28 După ce a vorbit astfel, Isus a plecat şi Şi-a continuat drumul, mergând spre Ierusalim. 29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania care sunt în apropierea muntelui numit „al Măslinilor”, Isus Şi-a trimis doi dintre discipoli, 30 zicând: „Duceţi-vă în satul din faţa voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care încă nu a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. 31 Dacă vă va întreba cineva «De ce îl dezlegaţi?», să îi spuneţi: «Stăpânul are nevoie de el!»” 32 Cei care fuseseră trimişi, s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. 33 În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi măgăruşul?” 34 Ei au răspuns: „Stăpânul are nevoie de el.” 35 Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au pus hainele pe măgăruş, iar pe Isus L-au pus călare deasupra. 36 În timp ce mergea Isus, oamenii îşi întindeau hainele pe drum. 37 Când S-a apropiat de Ierusalim, în dreptul pantei care coboară dinspre Muntele Măslinilor, toţi discipolii erau plini de bucurie; şi au început să laude pe Dumnezeu cu mare intensitate în vocea lor pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38 Ei ziceau: „Regele care vine în numele lui Iahve, este binecuvântat! Pace în cer şi glorie lui Dumnezeu!” 39 Unii dintre fariseii care erau în acea mulţime de oameni, au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi discipolii!” 40 El le-a răspuns: „Vă spun că dacă ei vor tăcea, vor striga pietrele!” 41 Când S-a apropiat de oraş şi l-a văzut, Isus a plâns pentru el, 42 zicând: „Ce bine ar fi fost să fi cunoscut şi tu măcar în această zi lucrurile care puteau să îţi ofere pacea! Dar acum nu le mai poţi înţelege! 43 Vei fi obligat să trăieşti zile când duşmanii tăi te vor încercui cu şanţuri, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile. 44 Te vor distruge împreună cu toţi locuitorii din tine şi nu vor lăsa nici măcar două pietre împreună – pentru că nu ai cunoscut vremea când ţi s-a oferit posibilitatea salvării…” 45 Apoi Isus a intrat în Templu şi a început să dea afară pe cei care făceau comerţ în el, 46 zicându-le: „Este scris: «Casa Mea se va numi o casă de rugăciune.» Dar voi aţi făcut din ea un cuib de infractori!” 47 Isus învăţa în fiecare zi mulţimile de oameni care erau în Templu. În acest timp, liderii preoţilor, învăţătorii legii (mozaice) şi conducătorii naţiunii (iudaice) intenţionau să Îl omoare. 48 Dar ei încă nu aveau o strategie de evitare a reacţiei poporului care Îl asculta cu mare interes.