1 Într-o zi, Isus învăţa mulţimea de oameni din apropierea templului, predicându-i Vestea Bună. Atunci au venit la El liderii preoţilor, învăţătorii legii mozaice şi conducătorii poporului (evreu). 2 Aceştia I-au zis: „Spune-ne: cu aprobarea cui faci aceste lucruri? Cine Te-a autorizat să le faci?” 3 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Am şi Eu o întrebare. Doresc să ştiu: 4 De unde provenea botezul lui Ioan – din cer, sau de la oameni?” 5 Dar ei au ezitat să răspundă şi gândeau astfel: „Dacă răspundem «Din cer.», ne va zice «Atunci, de ce nu l-aţi crezut?». 6 Iar dacă vom răspunde «De la oameni.», tot poporul ne va omorî cu pietre; pentru că oamenii sunt convinşi că Ioan a fost un profet.” 7 Atunci au răspuns lui Isus că nu ştiu de unde provenea botezul lui Ioan. 8 Iar Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune în baza cărei autorizări fac aceste lucruri!” 9 Apoi a început să spună poporului această parabolă: „Un om a plantat o viţă de vie, a arendat-o unor viticultori şi a plecat pentru un timp îndelungat într-o altă ţară. 10 Când era timpul strângerii fructelor, (proprietarul viei) a trimis la viticultori un sclav, ca să îi dea partea lui din producţia de struguri. Dar viticultorii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A trimis un alt sclav; dar viticultorii l-au bătut şi pe acela, l-au ridiculizat şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea sclav. Ei l-au rănit şi l-au dat afară (din vie). 13 Proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, pe care îl iubesc foarte mult. Poate că pe el îl vor primi onorabil!» 14 Dar atunci când l-au văzut (venind), viticultorii au zis: «Priviţi: vine cel care este moştenitorul de drept al viei! Haideţi să îl omorâm, pentru ca moştenirea (lui) să fie a noastră!» 15 L-au scos din vie şi l-au omorât. În aceste condiţii, ce le va face proprietarul viei? 16 Va veni, îi va distruge şi va arenda via altor viticultori.” Când au auzit ei această concluzie, au zis: „În niciun caz!” 17 Dar Isus le-a zis: „Ce semnificaţie au aceste cuvinte care au fost scrise: «Piatra pe care zidarii au aruncat-o (ca fiind inutilă), a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile. 18 Oricine va cădea peste această piatră, va fi sfărâmat; iar acela peste care va cădea ea, va fi anihilat»?” 19 Liderii preoţilor şi învăţătorii legii (mozaice) intenţionau să Îl prindă chiar atunci; dar se temeau de popor. Înţeleseseră că spunând această parabolă, Isus vorbise despre ei. 20 Intenţionând să Îl predea (în final) guvernatorului, ei au trimis la El nişte spioni care se prezentau ca fiind sinceri. În realitate, aceştia urmăreau afirmaţiile lui Isus, pentru a le folosi împotriva Lui. 21 Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că în vorbirea Ta îi înveţi pe oameni corect cum să se raporteze la Dumnezeu şi că nu îi evaluezi bazat pe lucruri exterioare. 22 Este normal să plătim Cezarului impozit, sau nu?” 23 Isus, care le înţelesese viclenia, le-a răspuns: „De ce Mă testaţi? 24 Arătaţi-Mi un dinar. Ale cui sunt imaginea împreună cu literele imprimate pe el?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului!” 25 Atunci El le-a zis: „Daţi Cezarului ce îi aparţine şi oferiţi-I lui Dumnezeu ce este al Lui!” 26 Atunci au constatat că nu pot folosi afirmaţiile Lui ca pe o capcană care L-ar fi discreditat public; şi mirându-se de răspunsul primit, au tăcut! 27 Au venit la Isus şi nişte saduchei. Aceştia făceau parte din grupul celor care susţineau că nu există posibilitatea învierii. Ei I-au zis: 28 „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că «dacă cineva moare şi îi rămâne soţia (văduvă) fără să fi avut copii cu ea, fratele lui să o ia pe acea femeie ca soţie şi să conceapă împreună copii, care vor fi consideraţi ca urmaşi ai celui mort.» 29 S-a întâmplat că au existat şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi (după un timp) a murit fără să aibă copii. 30 Al doilea s-a căsătorit cu femeia (rămasă văduvă); dar a murit şi el fără să aibă copii cu ea. 31 Cazul s-a repetat cu al treilea, până la al şaptelea. 32 În final, a murit şi femeia… 33 (Întrebarea noastră este aceasta:) Când va fi Învierea, a cui soţie va fi femeia? – pentru că toţi cei şapte (fraţi) au avut-o (pe pământ) ca soţie!” 34 Isus le-a răspuns: „Cât trăiesc pe pământ, oamenii se căsătoresc. 35 Dar cei care vor beneficia de învierea dintre morţi în viaţa viitoare, nu se vor mai căsători! 36 Acolo nici nu vor mai putea muri, pentru că fiind înviaţi în calitate de fii ai lui Dumnezeu, ei vor fi ca îngerii. 37 Dar dovada că morţii învie, vă este oferită chiar de Moise, în textul unde vorbeşte despre acel tufiş. Acolo, el Îl numeşte pe Iahve, «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.» 38 Iar El nu este un zeu al celor morţi, ci Dumnezeul celor vii!” 39 Unii dintre învăţătorii legii (mozaice), au zis: „Învăţătorule, ai dat un bun răspuns!” 40 Apoi nimeni nu a mai avut curajul să Îi pună întrebări. 41 Isus le-a zis: „Cum se explică faptul că Cristos este fiul lui David? 42 În cartea Psalmilor, David spune: «Stăpânul a zis Stăpânului meu: ‘Stai la dreapta Mea, 43 până Îţi voi pune duşmanii sub picioare.’ 44 Deci David Îl numeşte Stăpân. Atunci cum este el (în acelaşi timp) fiul lui?»” 45 Apoi le-a vorbit discipolilor în auzul tuturor (celor prezenţi acolo): 46 „Feriţi-vă de învăţătorii legii (mozaice), cărora le place să umble îmbrăcaţi cu robe lungi şi să fie salutaţi cu cel mai mare respect în public! Ei urmăresc să ocupe locurile din faţă în sinagogi şi se aşază la mesele festive pe cele mai onorabile locuri. 47 În timp ce fac rugăciuni lungi în faţa oamenilor, aceştia jefuiesc proprietăţile văduvelor. Din această cauză, ei vor primi o condamnare mai mare!”