1 În acea vreme, Cezar Augustus a decretat un recensământ al tuturor oamenilor din imperiu. 2 Acel recensământ a fost primul de acest fel în perioada guvernării lui Quirinius în Siria. 3 Înregistrarea tuturor locuitorilor imperiului se făcea pentru fiecare cetăţean în localitatea originii strămoşilor lui. 4 Pentru că provenea genealogic din (regele) David, Iosif a plecat şi el din oraşul Nazaret aparţinând provinciei Galileea, în Betleem care aparţinea de provincia Iudeea. 5 Acolo urma să se înregistreze în evidenţa populaţiei (imperiului) împreună cu Maria – logodnica lui – care era însărcinată. 6 În timp ce erau acolo, Maria ajunsese la termenul când trebuia să nască. 7 Astfel, a născut pe primul ei copil. Era un băiat. L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că nu găsiseră loc de găzduire într-un han. 8 În acea regiune existau nişte păstori care stăteau cu oile pe câmp şi le păzeau în timpul nopţii. 9 Atunci un înger al lui Iahve a apărut înaintea lor, iar gloria lui a produs o lumină de mare intensitate. Păstorii s-au speriat foarte rău. 10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi! Vă aduc o veste bună care va produce o mare bucurie întregului popor. 11 Astăzi vi S-a născut un Salvator în oraşul lui David. El este Cristos, Stăpânul! 12 Îl veţi putea recunoaşte astfel: veţi găsi un copil nou-născut înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” 13 Atunci a apărut în mod instantaneu o mulţime de îngeri care s-a unit cu el în lauda la adresa lui Dumnezeu, zicând: 14 „Glorie lui Dumnezeu şi pace pe pământ între oamenii pe care El îi agreează!” 15 După ce s-au întors îngerii în cer, păstorii au vorbit astfel între ei: „Să mergem la Betleem, ca să vedem personal lucrurile pe care ni le-a revelat Iahve.” 16 Au plecat repede; şi când au ajuns, au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu ieslea în care era culcat copilul lor. 17 După ce L-au văzut, au relatat (părinţilor Lui) ce li se spusese despre Copil. 18 Toţi (ceilalţi) care auzeau relatarea păstorilor, rămâneau foarte surprinşi. 19 Dar Maria reţinea totul cu mare atenţie şi se gândea profund la ce spuneau ei. 20 Păstorii au plecat (la turmele lor) glorificându-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toată revelaţia pe care le-o oferise şi pentru că ea a fost confirmată apoi de tot ce au văzut şi de tot ce au auzit. 21 Când copilul a împlinit opt zile, trebuia circumcis. Atunci I-au pus numele Isus. Despre acest nume vorbise îngerul (Mariei) înainte ca El să fi fost conceput (în uterul ei). 22 După ce au trecut zilele stabilite prin legea dată prin Moise referitoare la purificarea lor, Iosif şi Maria au dus Copilul la Ierusalim, ca să Îl dedice lui Iahve. 23 Aceasta era prevederea legii lui Iahve: dacă primul copil este băiat, va fi oferit lui Iahve. 24 Ei au respectat această regulă care spunea că I se va oferi lui Iahve un sacrificiu (ca înlocuitor al copilului) format dintr-o pereche de turturele sau din doi pui de porumbel. 25 În Ierusalim era un om care se numea Simeon. El era religios, corect (în relaţia lui cu Iahve) şi aştepta ca Israel să fie salvat de Dumnezeu. Spiritul Sfânt care îl ghida, 26 îl anunţase că nu va muri înainte să Îl vadă pe Cristos – pe Cel Trimis de Iahve. 27 Simeon a venit în Templu impulsionat de Spiritul Sfânt, tocmai atunci când Copilul Isus a fost adus de părinţii Lui ca să respecte poruncile legii referitoare la El. 28 Simeon L-a luat pe braţe şi a binecuvântat apoi pe Dumnezeu, zicând: 29 „Stăpâne, de-acum eliberează-l pe sclavul Tău în pace, aşa cum ai promis; 30 pentru că am văzut salvarea pe care ai trimis-o 31 şi pe care o pregătiseşi în prezenţa tuturor popoarelor. 32 Ea este lumina care a fost revelată tuturor naţiunilor şi care va fi gloria poporului Tău – Israel!” 33 Tatăl şi mama Copilului se mirau de cuvintele pe care le spunea Simeon (despre El). 34 Acesta i-a binecuvântat şi a zis mamei Lui care se numea Maria: „Acest Copil este destinat să fie cauza căderii şi a ridicării multora din Israel. El va fi remarcat prin opoziţia pe care o va suporta din partea oamenilor. 35 Chiar şi sufletul tău va fi «penetrat de o sabie», atunci când mulţi îşi vor prezenta în public concluziile lor (cu privire la El).” 36 Acolo mai exista şi o profetesă care se numea Ana. Ea era fata lui Fanuel care provenea din urmaşii lui Aşer. Ana era acum bătrână şi văduvă, după ce convieţuise şapte ani cu fostul ei soţ. 37 Avea optzeci şi patru de ani. Nu pleca din zona templului, ci slujea permanent lui Dumnezeu, postind şi rugându-se. 38 În acele momente, a venit şi ea; şi lăudând pe Dumnezeu, a început să vorbească despre Isus tuturor celor care aşteptau salvarea Ierusalimului. 39 După ce au respectat tot ce prevedea legea lui Iahve, s-au întors în oraşul Nazaret care aparţinea de provincia Galileea. 40 Copilul creştea fizic şi Se umplea de înţelepciune. Iar Dumnezeu Îi oferea permanent graţia Sa. 41 În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Paştelui, părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim. 42 Când avea El doisprezece ani, s-au dus la Ierusalim conform obiceiului sărbătorii. 43 După zilele consacrate sărbătorii, în timp ce părinţii Lui se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim fără ca ei să observe acest lucru. 44 Crezând că El este printre oamenii care călătoreau împreună cu ei, au mers o zi şi apoi L-au căutat în grupul rudelor şi în cel al cunoscuţilor lor; 45 dar nu L-au găsit. Atunci s-au întors în Ierusalim ca să Îl caute. 46 După trei zile, L-au găsit în templu, stând între învăţători pe care îi asculta şi cărora le punea întrebări. 47 Toţi cei care Îl auzeau, rămâneau foarte surprinşi de perspicacitatea Lui şi de răspunsurile pe care le oferea. 48 Când L-au văzut părinţii Lui, au fost (şi ei) foarte surprinşi. Mama Lui I-a zis: „Fiule, de ce ai avut acest comportament? Tatăl Tău împreună cu mine Te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” 50 Dar ei nu au înţeles ce a vrut să le spună. 51 Apoi a plecat împreună cu părinţii şi au ajuns la Nazaret; iar El asculta de ei. Mama Lui reţinea în memorie toate aceste cuvinte. 52 Isus progresa fizic şi intelectual, fiind înţelept şi agreat atât de Dumnezeu, cât şi de oameni.