1 În prima zi a săptămânii, aceste femei împreună cu altele au venit la mormânt dimineaţa devreme şi au adus uleiurile parfumate pe care le preparaseră. 2 Piatra de la intrarea în mormânt, a fost găsită răsturnată. 3 Au intrat în el, dar nu au găsit acolo corpul lui Isus. 4 În timp ce ele erau dezorientate, au apărut doi bărbaţi îmbrăcaţi cu haine strălucitoare. 5 Speriate, femeile s-au plecat cu feţele până la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce căutaţi între cei morţi pe Acela care este viu? 6 Nu (mai) este aici, ci a înviat! Amintiţi-vă ce v-a spus când încă era în Galileea. 7 Atunci zicea că Fiul Omului trebuie să ajungă la discreţia păcătoşilor, să fie crucificat şi a treia zi să învie!” 8 Ele şi-au amintit cuvintele lui Isus. 9 La întoarcerea lor de la mormânt, au relatat celor unsprezece (discipoli) şi tuturor celorlalţi despre aceste lucruri. 10 Cele care i-au informat pe apostoli despre ele, au fost: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov, împreună cu toate celelalte. 11 Dar ei au considerat cuvintele lor ca fiind nişte basme; şi nu le-au crezut ca relatând despre ceva real. 12 Totuşi, Petru s-a ridicat şi a fugit la mormânt. S-a aplecat şi a privit în interiorul lui; dar nu a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ. Apoi, mirat de ce se întâmplase, s-a întors acasă. 13 În aceeaşi zi, doi dintre discipoli erau pe drum, deplasându-se spre Emaus. Această localitate era la o distanţă de şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 În drumul lor, ei discutau despre tot ce se întâmplase. 15 În timp ce vorbeau, li S-a alăturat Isus, mergând pe drum împreună cu ei. 16 Dar le era imposibil să Îl recunoască. 17 El le-a zis: „Despre ce discutaţi în timp ce mergeţi pe acest drum?” Atunci ei s-au oprit şi L-au privit trişti. 18 Apoi, răspunzând, unul dintre ei care se numea Cleopa, a zis: „De ce nu ştii ce s-a întâmplat în aceste zile în Ierusalim? Eşti cumva un străin?” 19 El i-a zis: „Ce (s-a întâmplat)?” Iar ei au răspuns: „Este vorba despre Isus din Nazaret, care atât în faţa lui Dumnezeu, cât şi în faţa oamenilor, era un remarcabil profet în fapte şi în cuvinte. 20 Liderii preoţilor şi bătrânii noştri L-au condamnat la moarte prin crucificare. 21 Noi speram că El va elibera pe Israel. Dar acum este a treia zi de când deja s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Am fost şi mai surprinşi când nişte femei din grupul nostru care au fost la mormânt(ul Lui) dimineaţa devreme, 23 ne-au relatat la întoarcere că li s-ar fi revelat acolo şi nişte îngeri care spuneau că El este viu! 24 Unii dintre cei care erau cu noi, s-au dus la mormânt şi au găsit totul aşa cum spuseseră femeile; dar pe El nu L-au văzut!” 25 Atunci Isus le-a zis: „O, cât de incapabili sunteţi şi cât de nedecisă vă este inima atunci când trebuie să credeţi tot ce au spus profeţii! 26 Oare nu trebuia să suporte Cristos toate aceste lucruri şi să intre (astfel) în gloria Sa?” 27 Apoi a început cu scrierile lui Moise şi a continuat cu toţi profeţii, explicându-le în toate Scripturile, textele care vorbeau despre El. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, Isus a dat impresia că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei I-au zis în mod insistent: „Rămâi cu noi; pentru că se apropie seara. Ziua aproape a trecut!” Apoi El a intrat ca să rămână cu ei. 30 În timp ce stăteau la masă împreună, El a luat pâinea; şi după ce a rostit binecuvântarea, a rupt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci L-au recunoscut; dar El a dispărut din faţa lor. 32 Apoi au zis unul altuia: „Nu este aşa că ne încălzea inimile pe drum când ne explica Scripturile care vorbeau despre El?” 33 Chiar în acel moment s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece (discipoli) şi pe ceilalţi împreună cu ei, 34 zicând: „Faptul că Stăpânul a înviat, este o certitudine! El s-a revelat lui Simon!” 35 Apoi ei au relatat ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au recunoscut în momentul când a rupt pâinea. 36 În timp ce vorbeau ei despre aceste lucruri, a apărut Isus în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 37 Ei s-au speriat; şi în panica pe care au experimentat-o, credeau că văd un spirit. 38 Dar El le-a zis: „De ce sunteţi dezorientaţi? Şi de ce gândiţi astfel? 39 Priviţi la mâinile şi la picioarele Mele – Eu sunt! Convingeţi-vă, pipăindu-Mă! Un spirit nu are carne şi oase ca Mine!” 40 Apoi le-a arătat mâinile şi picioarele Lui. 41 Dar pentru că din cauza (impactului) bucuriei încă nu credeau (ce vedeau) şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare?” 42 I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure cu miere. 43 El le-a luat şi le-a mâncat înaintea lor. 44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile despre care am vorbit cu voi, când vă spuneam că trebuie să se întâmple practic tot ce este scris despre Mine în Lege, în Profeţi şi în Psalmi.” 45 Atunci i-a ajutat să înţeleagă Scripturile cu mintea lor. 46 Apoi le-a zis: „Aşa cum scrie, Cristos trebuia să suporte multă durere şi să învie a treia zi dintre cei morţi. 47 Şi urmează ca începând din Ierusalim, să se predice tuturor naţiunilor, în numele Lui, despre pocăinţă şi despre iertarea păcatelor. 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49 Să ştiţi că voi trimite peste voi ce a promis Tatăl Meu. Dar să rămâneţi în oraş până veţi fi îmbrăcaţi cu autoritatea (care va veni) de sus.” 50 Ei au mers afară (din oraş) până spre Betania, unde El Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. 51 În timp ce îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52 După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim experimentând o mare bucurie. 53 Stăteau tot timpul în (zona) templu(lui) şi Îl lăudau pe Dumnezeu.