1 Într-o (altă) zi – destinată Sabatului – Isus trecea prin lanurile de grâu împreună cu discipolii Săi. Aceştia smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau (boabele). 2 Atunci unii dintre farisei le-au zis: „De ce faceţi ce nu este permis într-o zi de Sabat?” 3 Isus le-a răspuns: „Oare nu aţi citit ce a făcut David împreună cu aceia care au fost cu el atunci când erau flămânzi? 4 A intrat în casa lui Dumnezeu, a luat pâinile care erau oferite lui Iahve şi le-a mâncat împreună cu ei, deşi numai preoţilor le era permis să le mănânce.” 5 Apoi le-a zis: „Fiul Omului este Suveran chiar şi în ce priveşte Sabatul!” 6 În altă zi de Sabat, Isus intrase în sinagogă şi învăţa (pe cei adunaţi acolo). Între cei prezenţi era un om care avea mâna dreaptă deformată de paralizie. 7 Învăţătorii legii (mozaice) Îl urmăreau pe Isus ca să Îl acuze în cazul în care l-ar fi vindecat în acea zi de Sabat. 8 Dar El care le cunoştea intenţia, s-a adresat omului cu mâna paralizată, zicându-i: „Ridică-te şi stai la mijloc!” El a făcut aşa cum i s-a cerut. 9 Iar Isus le-a zis: „Am o întrebare: Ce este permis să faci în ziua Sabatului – ceva bun, sau ceva rău? Să salvezi o viaţă, sau să o distrugi?” 10 Apoi S-a uitat la toţi cei care erau în jurul Lui şi a zis acelui om: „Întinde-ţi mâna!” El a făcut cum i s-a cerut; şi mâna i-a devenit sănătoasă ca cealaltă. 11 Dar ei au fost foarte intrigaţi şi discutau despre ce ar putea să Îi facă lui Isus. 12 În acele zile, Isus S-a dus pe munte să Se roage. Acolo a stat toată noaptea rugându-Se lui Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, Şi-a chemat discipolii şi a ales doisprezece dintre ei, numindu-i apostoli. Aceştia sunt următorii: 14 Simon, pe care l-a numit şi Petru; Andrei, fratele lui (Simon); Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu; 15 Matei; Toma; Iacov – fiul lui Alfeu; Simon, supranumit Zilotul; 16 Iuda – fiul lui Iacov; Iuda Iscarioteanul – cel care a devenit trădător. 17 A coborât cu ei şi a ajuns într-o câmpie unde (mai) erau mulţi (alţi) discipoli de-ai Săi şi o mare mulţime de oameni. Aceştia veniseră ca să Îl asculte şi ca să fie vindecaţi de bolile lor. Ei proveneau din toate zonele Iudeeii, din Ierusalim şi din jurul Tirului şi al Sidonului. 18 Cei posedaţi şi chinuiţi de demoni, erau vindecaţi; 19 iar ceilalţi (bolnavi) intenţionau să Îl atingă, pentru că din El ieşea o forţă care îi vindeca pe toţi. 20 Isus a privit spre discipolii Săi şi le-a zis: „Să ştiţi că voi, cei săraci, sunteţi grupul oamenilor fericiţi; pentru că Regatul lui Dumnezeu este al vostru! 21 Fiind flămânzi acum, sunteţi (totuşi) fericiţi; pentru că veţi fi săturaţi. Cei care plângeţi acum, sunteţi (tot) nişte oameni fericiţi; pentru că (în viitor) veţi râde. 22 Veţi fi fericiţi atunci când oamenii vă vor urî, vă vor expulza dintre ei, vă vor jigni şi vă vor defăima din cauza Fiului Omului. 23 Când se va întâmpla aşa, să vă bucuraţi şi să săriţi de veselie având în vedere marea recompensă care vă aşteaptă în cer. La fel a procedat şi generaţia strămoşilor lor cu profeţii. 24 Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că deja v-aţi primit aici recompensa! 25 Vai de voi care acum sunteţi sătui; pentru că voi veţi (deveni) flămânzi. Vai (şi) de voi care râdeţi acum; pentru că veţi ajunge să plângeţi! 26 Va fi vai de voi şi atunci când toţi oamenii vor avea doar laude la adresa voastră! La fel au procedat şi strămoşii voştri cu falşii profeţi… 27 Dar mă adresez vouă, care Mă ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii; faceţi bine celor care vă urăsc; 28 binecuvântaţi pe cei care vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei care se comportă rău cu voi, chinuindu-vă. 29 Când te loveşte cineva peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt. Iar dacă cineva îţi ia haina (cu forţa), nu te opune să îi laşi şi cămaşa. 30 Dă celui care îţi cere şi nu pretinde să îţi fie date înapoi lucrurile care ţi-au fost luate (abuziv). 31 Comportaţi-vă exact aşa cum aţi prefera să se comporte ceilalţi oameni cu voi. 32 Dacă iubiţi (numai) pe cei care vă iubesc, oare la ce recompensă vă mai aşteptaţi? Chiar şi păcătoşii manifestă iubire faţă de cei care îi iubesc. 33 Dacă faceţi (şi voi) bine (doar) celor care vă fac bine, ce recompensă mai aşteptaţi? Aşa procedează (chiar) şi păcătoşii! 34 Iar dacă oferiţi ceva sub formă de împrumut cu speranţa recuperării datoriei, oare la ce recompensă vă mai aşteptaţi? Păcătoşii procedează la fel, pretinzând înapoi ce au împrumutat cuiva. 35 Dar voi iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine (semenilor) şi împrumutaţi fără a mai spera că datornicii vor restitui datoria. Astfel, recompensa voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Foarte Înalt, care este bun (chiar) şi cu cei nerecunoscători şi răi. 36 Deci fiţi şi voi la fel de buni ca Tatăl vostru. 37 Să nu faceţi evaluări de pe o poziţie ca cea de judecător; şi astfel nici voi nu veţi fi judecaţi în acest mod. Nu condamnaţi; şi (în consecinţă) nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi; şi veţi fi (la rândul vostru) iertaţi. 38 Daţi; şi veţi primi (apoi) o cantitate mult mai mare care vă va depăşi aşteptările; pentru că vi se va da în conformitate cu unitatea de măsură folosită de voi atunci când dăruiţi altora.” 39 Le-a spus apoi şi următoarea parabolă: „Poate oare un orb să conducă (bine) pe un altul tot orb? Nu! Vor cădea amândoi în(tr-o) groapă… 40 Discipolul nu poate fi superior (în pregătire) învăţătorului lui; ci după ce şi-a însuşit cunoştinţele corespunzătoare, este la nivelul învăţătorului. 41 Cum se explică faptul că vezi aşchia pe care o are în ochi fratele tău, în timp ce nu vezi bârna din propriul tău ochi? 42 Cum poţi să spui fratelui tău: «Permite-mi să îţi scot aşchia din ochi.», când tu ai o bârnă în al tău?! Ipocritule, scoate întâi bârna din ochiul tău; şi apoi vei vedea clar să scoţi aşchia din ochiul semenului tău! 43 Este imposibil ca un pom bun să facă fructe rele sau unul rău să producă fructe bune. 44 Orice pom bun se recunoaşte după fructele pe care le produce. Spinii nu produc smochine şi nici mărăcinii nu au ca fruct struguri. 45 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul rău al inimii lui. Se întâmplă aşa, pentru că ce vorbeşte gura, provine din surplusul inimii! 46 De ce vă adresaţi Mie zicând «Doamne, Doamne!» dacă nu vă conformaţi cerinţelor Mele?! 47 Vă voi ilustra cazul celui care vine la Mine şi se conformează cuvintelor pe care i le adresez. 48 El este ca acel om care atunci când a construit o casă, a săpat adânc şi i-a pus temelia pe stâncă. În consecinţă, când a venit un torent de apă, acea casă nu a putut fi afectată de el, pentru că fusese bine construită. 49 Dar cine nu pune în practică ce aude, este ca un om care şi-a construit casa direct pe pământ şi fără temelie. Când a venit şuvoiul de apă, acea casă a sfârşit printr-o mare prăbuşire!”