1 După ce a terminat aceste cuvântări adresate poporului, Isus S-a dus în Capernaum. 2 Sclavul foarte apreciat al unui centurion, era bolnav şi aproape de moarte. 3 Auzind vorbindu-se despre Isus, centurionul a trimis la El pe nişte (bătrâni) reprezentanţi ai iudeilor ca să Îl solicite să vină şi să îi vindece sclavul. 4 Ajungând la Isus, aceştia au insistat cu rugămintea lor, zicând: „Merită să îi faci acest bine; 5 pentru că iubeşte naţiunea noastră şi el (este cel care) ne-a construit sinagoga!” 6 Isus a plecat împreună cu ei. Dar când încă nu se depărtase (mult) de casă, prietenii centurionului au venit la Isus şi I-au transmis următorul mesaj din partea acestuia: „Stăpâne, nu Te mai deranja să vii la mine acasă, pentru că nu merit (acest favor). 7 Datorită acestui fapt, nici nu am venit eu personal la Tine. Consider că este suficient să pronunţi (doar) un cuvânt pentru ca sclavul meu să se facă sănătos! 8 Îţi propun acest lucru, pentru că şi eu, care sunt subordonat autorităţii, o exercit în relaţia cu soldaţii din subordinea mea. Astfel, când zic unuia «Du-te!», se duce. Când ordon altuia «Vino!», vine; iar când spun sclavului meu «Fă cutare lucru!», execută ce i-am cerut.” 9 Auzind aceste cuvinte, Isus a fost surprins de mesajul centurionului. Apoi S-a întors spre mulţimea de oameni care Îl urma şi a zis: „Să ştiţi că nici chiar în Israel nu am găsit o credinţă atât de mare!” 10 Când s-au întors cei trimişi (la Isus), au constatat că sclavul (centurionului) devenise sănătos. 11 Într-o altă zi, Isus S-a dus într-un oraş numit Nain. Era urmat de discipoli şi de o mare mulţime de oameni. 12 Când s-au apropiat de poarta oraşului, au văzut mulţi oameni care ieşeau din el ca să participe la înmormântarea singurului fiu al unei femei văduve. 13 El a văzut-o, I-a fost milă de ea şi i-a zis: „Nu (mai) plânge!” 14 Apoi S-a apropiat şi s-a atins de sicriu; iar cei care îl duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinere, cu tine vorbesc: ridică-te!” 15 Cel care fusese mort, s-a ridicat şi a început să vorbească. Iar Isus l-a dat înapoi mamei lui. 16 Toţi au experimentat un sentiment de frică, L-au glorificat pe Dumnezeu şi au zis: „A apărut un mare profet între noi!” şi „Dumnezeu Îşi ajută poporul Său!” 17 Iar vestea despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi în toate localităţile din jur. 18 Discipolii lui Ioan i-au relatat şi lui despre toate aceste lucruri. 19 Atunci el şi-a trimis la Isus pe doi dintre discipoli cu următoarea întrebare: Tu eşti Acela care urma să vină (după mine), sau să aşteptăm pe altul? 20 Când s-au prezentat în faţa lui Isus, aceştia I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, vrând să ştie: Tu eşti Acela despre care a spus că va veni (după el), sau să aşteptăm pe altul?” 21 Chiar atunci, Isus tocmai vindecase pe mulţi de infirmităţi, de boli, de influenţă demonică şi de orbire. 22 Ca răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă la Ioan şi relataţi-i ce aţi văzut şi ce aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se predică Vestea Bună. 23 Acela care nu are dubii cu privire la identitatea Mea, este un om fericit!” 24 După ce au plecat cei trimişi de Ioan, Isus a început să vorbească mulţimilor de oameni despre el, zicând: „Ce aţi vrut să vedeţi când aţi mers în deşert? O trestie care se îndoaie când bate vântul? 25 Sau oare ce credeaţi că veţi găsi acolo? Un om îmbrăcat în haine frumoase? Cei care poartă asemenea haine şi care trăiesc o viaţă de lux, sunt în palatele regilor. 26 Ce speraţi (totuşi) să vedeţi? Un profet?! Da, vă asigur că aţi văzut mai mult decât un profet! 27 El este cel despre care s-a scris: «Îţi voi trimite înainte pe mesagerul Meu; şi el Îţi va pregăti drumul.». 28 Să ştiţi că Ioan este mai mare decât oricare om care s-a născut vreodată din femeie! Totuşi, cel mai mic în Regatul lui Dumnezeu, este mai mare decât el. 29 Şi apoi, toţi acei oameni care l-au auzit pe Ioan, printre care erau chiar şi colectori de impozite, au recunoscut că Dumnezeu are dreptate, acceptând botezul administrat de el. 30 Dar fariseii şi învăţătorii legii (mozaice) au refuzat planul lui Dumnezeu pentru ei, respingând botezul lui. 31 Oare cu cine seamănă oamenii din această generaţie? 32 Ei se aseamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi îşi zic unii altora: «V-am cântat cu fluierul (ca pentru nuntă) şi nu aţi dansat; v-am cântat ceva trist şi nu aţi plâns.» 33 La fel (de insensibili) aţi fost şi voi faţă de cazul lui Ioan Botezătorul. El nu a venit mâncând (pâine) şi nici bând (vin); iar voi aţi declarat despre el că este demonizat… 34 Iar când aţi observat că Fiul Omului mănâncă şi că bea, aţi spus: «Priviţi un om mâncăcios, căruia Îi place să bea vin şi să fie prieten cu colectorii de impozite şi cu păcătoşii!». 35 Dar prin rezultatele ei, Înţelepciunea şi-a demonstrat corectitudinea!” 36 Unul dintre farisei L-a invitat pe Isus să servească masa la el. Şi astfel Isus a intrat în casa lui, aşezându-Se la masă. 37 Acolo a venit din oraş şi o femeie păcătoasă care auzise că Isus era la masă în casa fariseului. Ea a adus un vas de alabastru plin cu ulei parfumat foarte scump. 38 Stând în spate, la picioarele lui Isus, plângea şi Îi stropea picioarele cu lacrimile ei; apoi I le ştergea cu părul capului, le săruta şi le ungea cu (acel) ulei parfumat. 39 Când a văzut ce se întâmpla, fariseul care Îl invitase (pe Isus), s-a gândit: „Dacă Acest Om ar fi un (adevărat) profet, ar şti că femeia care Îl atinge este o păcătoasă!” 40 Isus a început să vorbească şi a zis: „Simon, doresc să îţi spun ceva.” El i-a răspuns: „Vorbeşte, Învăţătorule!” 41 „Doi oameni erau datori unui cămătar. Unul îi era dator cinci sute de dinari, iar celălalt îi datora cincizeci de dinari. 42 Fiindcă niciunul dintre ei nu avea posibilitatea să îşi plătească datoria, i-a absolvit de ea, anulându-le-o. Doresc să îmi spui care dintre cei doi îl va iubi mai mult?” 43 Simon I-a răspuns: „Consider că cel căruia i-a anulat datoria mai mare.” Isus i-a zis: „Ai judecat corect!” 44 Apoi s-a întors către femeie şi i-a zis lui Simon: „O vezi? Atunci când am intrat în casa ta, nu Mi-ai oferit apă să Îmi spăl picioarele; dar ea Mi le-a stropit cu lacrimi şi Mi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu M-ai salutat sărutându-Mă; dar de când a intrat, ea nu încetează să Îmi sărute picioarele. 46 Tu nu Mi-ai uns capul cu ulei, dar ea Mi-a uns picioarele cu ulei parfumat. 47 Deci să ştii că iubirea ei mare se explică prin faptul că multele păcate pe care le-a făcut, îi sunt (deja) iertate! Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin…” 48 Apoi a zis femeii: „Păcatele tale sunt iertate!” 49 Cei care stăteau cu El la masă, au început să gândească astfel: „Cine este Acesta să Îşi permită să ierte păcate?” 50 Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a salvat. Poţi pleca liniştită!”