1 În următoarele zile, Isus S-a deplasat dintr-un oraş în altul şi din sat în sat, predicând Vestea Bună a Regatului lui Dumnezeu. Era însoţit de cei doisprezece (discipoli). 2 Îl mai urmau şi nişte femei pe care le eliberase de influenţe demonice şi de boli. Acestea se numeau: Maria, supranumită Magdalena – din care ieşiseră şapte demoni; 3 Ioana, care era soţia lui Cuza – administratorul lui Irod; Suzana şi alte femei care Îl slujeau cu ce aveau. 4 Veniseră (în jurul lui Isus) mulţi oameni din diferite oraşe; iar El le-a spus următoarea parabolă: 5 „Semănătorul a plecat să facă însămânţări. În timp ce semăna, o parte din cantitatea de seminţe a căzut lângă drum. Acolo, unele seminţe au fost călcate cu picioarele, iar pe altele le-au mâncat păsările. 6 O altă parte a seminţelor a căzut pe un teren pietros. Au răsărit în scurt timp, dar apoi s-au uscat, pentru că nu au găsit (suficientă) umezeală. 7 Altă parte a seminţelor a căzut printre mărăcini care, în timp ce creşteau împreună, au împiedicat dezvoltarea (normală a) noilor plante. 8 O altă parte a seminţelor a căzut pe un sol fertil, în care a produs o recoltă (de seminţe) de o sută de ori mai mare faţă de cantitatea însămânţată.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine vrea să ia în considerare mesajul (Meu), să reţină ce (tocmai) am spus!” 9 Unii dintre discipoli L-au întrebat cu privire la semnificaţia acestei parabole. 10 El le-a răspuns: „Vouă vi s-a oferit posibilitatea cunoaşterii secretelor Regatului lui Dumnezeu; dar ceilalţi au acces la ele (numai) prin intermediul parabolelor – pentru ca, «deşi văd şi aud, să nu ajungă să le înţeleagă». 11 Vă voi spune acum semnificaţia parabolei: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Seminţele căzute lângă drum îi reprezintă pe cei care (mai întâi) aud (Cuvântul); dar apoi, acesta este furat de diavol din inima lor, ca să nu creadă şi astfel să nu fie salvaţi. 13 Cei reprezentaţi de seminţele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinaţi», au o credinţă temporară. În consecinţă, când sunt confruntaţi cu vreo tentaţie spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad. 14 Seminţele căzute între mărăcini îi reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, lasă ca preocupările faţă de nevoile urgente pământeşti, ca şi bogăţiile sau plăcerile cotidiene, să îl obstrucţioneze; şi astfel nu produc «fructul» care să ajungă la «coacere». 15 Seminţele căzute pe pământ fertil reprezintă pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl păstrează într-o inimă bună şi curată, ajungând în mod perseverent la cele mai bune rezultate. 16 Niciun om nu aprinde o lumină ca să o pună sub un vas, ci într-un suport, de unde poate să fie văzută de toţi cei care intră (în acea încăpere). 17 Nimic din ce este ascuns sau secret nu va rămâne nedescoperit; ci va fi pus în evidenţă de lumină. 18 Deci fiţi atenţi la modul în care ascultaţi; pentru că cel care (deja) are (ceva), va mai primi. Dar de la cel care nu are (mai nimic), se va lua chiar şi ce în mod iluzoriu consideră că are!” 19 Mama şi fraţii lui Isus veniseră la El; dar nu puteau să Îi vorbească din cauza mulţimii de oameni (care era în jurul Lui). 20 Cineva I-a spus: „Mama Ta, împreună cu fraţii Tăi sunt afară şi vor să Te vadă!” 21 Dar El a răspuns: „Pentru Mine, mamă şi fraţi sunt cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi îl pun în practica vieţii lor!” 22 Într-o altă zi, Isus a urcat într-o barcă împreună cu discipolii Săi. El le-a zis: „Să traversăm lacul.” Şi au plecat. 23 În timp ce ei vâsleau, Isus a adormit. Pe acel lac s-a declanşat o furtună care ameninţa să umple barca de apă; şi toţi erau în pericol (de scufundare). 24 Venind la Isus, L-au trezit şi au zis: „Învăţătorule, suntem în pericol de moarte!” Isus S-a ridicat, a certat vântul şi valurile (provocate de el); apoi, acestea au încetat şi s-a făcut linişte. 25 Atunci a zis discipolilor: „Unde vă este credinţa?” Plini de frică şi mirându-se, ei au zis unii altora: „Cine este Acesta? El dă ordin vântului şi valurilor, iar ele I se subordonează!” 26 Au continuat să se deplaseze (cu barca) şi au ajuns în zona unde locuiau gherasenii, pe cealaltă parte a lacului Galileeii. 27 Când a ieşit pe mal, L-a întâmpinat un om demonizat care ieşea din oraş. Acesta nu mai locuia de mult timp într-o casă, ci umbla dezbrăcat printre morminte. 28 Când L-a văzut pe Isus, a ţipat. Apoi a căzut înaintea Lui şi a zis cu voce tare: „Ce am eu în comun cu Tine, Isus, Fiul Dumnezeului Foarte Înalt? Te rog să nu mă pedepseşti!” 29 Isus îi ordonase demonului să iasă din omul pe care îl poseda de mult timp; pentru că deşi fusese păzit şi legat cu lanţuri de mâini şi de picioare, le rupea şi era condus cu forţa de demon în zone de deşert. 30 Isus l-a întrebat: „Cum te numeşti?” El a răspuns: „Numele meu este «Legiune»!” – pentru că în acel om intraseră mai mulţi demoni. 31 Aceştia Îl rugau insistent pe Isus, cerându-I să nu le ordone să se ducă în Adânc. 32 În acea zonă, era o mare turmă de porci care păşteau pe munte. Demonii L-au rugat pe Isus să le permită să intre în acei porci. El a acceptat cererea lor. 33 Demonii au ieşit din acel om şi au intrat în porci. Atunci ei au coborât rapid panta şi au intrat în apa lacului, unde s-au înecat. 34 Paznicii porcilor au fugit în oraş şi prin satele din jurul lui, relatând despre ce se întâmplase. 35 Oamenii au venit să verifice (informaţia primită) şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi cu mintea sănătoasă. Atunci ei s-au speriat. 36 Martorii oculari au povestit cum fusese vindecat fostul demonizat. 37 Pentru că erau afectaţi de frică, toţi cei (veniţi) din zona gherasenilor L-au rugat pe Isus să plece de la ei. Atunci Isus a urcat într-o barcă şi S-a întors. 38 Omul din care ieşiseră demonii, Îl ruga să Îi permită să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis înapoi şi i-a zis: 39 „Du-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a relatat în tot oraşul despre ce făcuse Isus (pentru el). 40 Când a revenit (pe celălalt mal), pentru că toţi Îl aşteptau, Isus a fost primit cu mare entuziasm. 41 Atunci a venit la Isus un om care se numea Iair – un lider al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, rugându-L să vină la el acasă, 42 unde singura lui fetiţă, în vârstă de doisprezece ani, era aproape moartă. În timp ce Se deplasa spre casa lui (Iair), mulţimea de oameni producea aglomeraţie în jurul Lui. 43 Între aceştia era şi o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie. Ea îşi cheltuise tot ce avea plătind medicilor care nu au putut să o vindece. 44 Apropiindu-se pe la spatele lui Isus, s-a atins de marginea de jos a hainei Lui. Şi imediat, hemoragia ei s-a oprit. 45 Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Pentru că nimeni nu recunoştea, Petru şi ceilalţi care erau în jurul Lui, au zis: „Învăţătorule, vezi că mulţimile de oameni Te înconjoară şi fac aglomeraţie în jurul Tău! De ce mai întrebi «Cine s-a atins de Mine?»?” 46 Isus le-a răspuns: „S-a atins cineva într-un mod care M-a făcut să simt că din Mine a ieşit o forţă.” 47 Când a constatat că este descoperită, acea femeie a venit tremurând; şi aruncându-se jos înaintea Lui, a spus în auzul tuturor de ce se atinsese de El şi cum fusese vindecată instantaneu. 48 Isus i-a zis: „Curaj, femeie! Credinţa ta te-a vindecat! Du-te (acasă) liniştită!” 49 În timp ce încă vorbea El, a venit cineva din partea liderului sinagogii şi i-a spus acestuia: „Nu-L mai deranja pe Învăţător; pentru că fiica ta a murit…” 50 Dar Isus, când a auzit aceste cuvinte, a zis conducătorului sinagogii: „Nu te speria! Important este să crezi; şi va fi vindecată!” 51 Când a ajuns la casa lui, nu a permis nimănui să intre acolo. Excepţie au făcut Petru, Iacov, Ioan, împreună cu tatăl şi cu mama fetei. 52 Toţi plângeau şi o jeleau. Atunci Isus a zis: „Nu (mai) plângeţi! Fetiţa nu a murit, ci doarme!” 53 Ei l-au ridiculizat, pentru că ştiau că (fata) murise. 54 Dar după ce i-a dat pe toţi afară, Isus a apucat-o de mână şi a strigat cu voce tare: „Fetiţo, scoală-te!” 55 Spiritul s-a întors în ea şi s-a ridicat imediat. Apoi Isus le-a cerut să îi dea (fetei) să mănânce. 56 Părinţii ei au rămas foarte surprinşi. Dar Isus le-a ordonat să nu relateze nimănui despre ce s-a întâmplat.