1 Isus a chemat pe cei doisprezece discipoli ai Săi şi le-a conferit autoritatea să acţioneze împotriva tuturor demonilor şi posibilitatea să vindece bolile. 2 Apoi i-a trimis să predice (despre) Regatul lui Dumnezeu şi să vindece oamenii bolnavi. 3 El le-a zis: „Să nu luaţi cu voi (în această deplasare) nici baston, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici două haine. 4 Cât timp vă veţi afla într-o localitate, să rămâneţi la aceeaşi gazdă până veţi pleca din zonă. 5 Iar dacă nu veţi fi primiţi, să ieşiţi din oraşul acelor oameni şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca (o) probă împotriva lor.” 6 Ei au plecat şi au mers din sat în sat, predicând Vestea Bună şi vindecând oameni în toate locurile (pe unde treceau). 7 Tetrarhul Irod a auzit vorbindu-se despre tot ce făcea Isus şi nu ştia ce să creadă. Unii susţineau că a înviat Ioan, 8 alţii pretindeau că ar fi apărut Ilie, iar alţii considerau că ar fi înviat unul dintre profeţii din timpurile străvechi. 9 Dar Irod spunea: „Pe Ioan l-am decapitat! Cine ar putea să fie Acesta despre care aud asemenea lucruri?” Şi intenţiona să Îl vadă. 10 Apostolii s-au întors şi I-au relatat (lui Isus) tot ce au făcut. El i-a luat şi S-a retras cu ei separat, lângă un oraş numit Betsaida. 11 Mulţimile de oameni au înţeles acest lucru şi au mers după El. Isus i-a primit, le-a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu şi a vindecat pe cei care aveau nevoie de sănătate. 12 Pentru că se însera, cei doisprezece (discipoli) s-au apropiat şi I-au zis: „Oferă oamenilor posibilitatea să se ducă în satele şi în zonele (locuite) din apropiere să îşi găsească mâncare şi gazdă; pentru că aici suntem într-o zonă nelocuită!” 13 Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „Nu avem decât cinci pâini şi doi peşti. Problema s-ar putea rezolva numai dacă am merge să cumpărăm alimente pentru toţi aceşti oameni.” 14 Acolo erau (adunaţi) aproximativ cinci mii de bărbaţi. Isus le-a zis discipolilor Săi: „Împărţiţi-i în grupuri de câte cincizeci de persoane şi spuneţi-le să stea jos.” 15 Ei au procedat aşa cum le spusese (Isus) şi le-au cerut să stea jos. 16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer şi a rostit o benedicţiune pentru ele. Apoi le-a rupt şi le-a dat discipolilor ca să le împartă mulţimii de oameni. 17 Au mâncat toţi până s-au săturat; şi au umplut douăsprezece coşuri cu ce a rămas (din peşti şi din pâini). 18 Într-o altă zi, Isus era împreună cu discipolii, intenţionând să Se roage. Atunci El i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 19 Ei I-au răspuns: „Unii spun că ai fi Ioan Botezătorul, alţii susţin că eşti Ilie, iar alţii afirmă că eşti un profet care a existat în vremurile străvechi şi care a înviat.” 20 El le-a zis: „Dar care este părerea voastră (cu privire la persoana Mea)?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Cristos, Cel trimis de Dumnezeu!” 21 Isus le-a ordonat în mod categoric să nu spună nimănui acest lucru (despre El). 22 Apoi le-a spus că Fiul Omului trebuie să suporte multă suferinţă, şi că va fi contestat de bătrânii conducători ai poporului (evreu), de preoţi şi de învăţătorii legii (mozaice). Le-a mai spus că toţi aceştia vor vota în favoarea omorârii Lui, dar că a treia zi va învia. 23 Apoi le-a zis tuturor: „Dacă doreşte cineva să Mă urmeze, să se dezică de felul lui de a fi, să îşi ia crucea în fiecare zi şi (aşa) să Îmi urmeze exemplul! 24 Să ştiţi că oricine va dori să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar cine îşi va consuma viaţa pentru Mine, o va recupera. 25 Şi, de fapt, ce avantaj ar fi pentru cineva să câştige toată lumea, dacă (după ce o are) s-ar distruge singur? 26 Vă spun aceste lucruri pentru că atunci când Fiul Omului va veni în gloria Sa, a Tatălui şi a sfinţilor îngeri, Îi va trata pe cei care s-au ruşinat de El şi de cuvintele Sale, cu propria lor atitudine. 27 Să ştiţi că unii dintre cei care sunt aici, nu vor muri până nu vor vedea Regatul lui Dumnezeu.” 28 La aproximativ opt zile după ce spusese aceste cuvinte, Isus S-a dus să Se roage pe munte. A luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov. 29 În timp ce Se ruga, faţa Lui şi-a schimbat aspectul, iar îmbrăcămintea I-a devenit albă strălucitoare. 30 Doi bărbaţi discutau cu El. Aceştia erau Moise şi Ilie. 31 Ei apăruseră în glorie şi vorbeau cu Isus despre moartea Lui care urma să se întâmple în Ierusalim. 32 Petru dormea profund împreună cu ceilalţi (doi discipoli). Când s-au trezit, au văzut gloria lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. 33 În momentul când aceştia se despărţeau de Isus, Petru I-a zis: „Învăţătorule, este bine să rămânem aici. Propun să facem trei adăposturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!” Dar el nu ştia ce zice. 34 În timp ce vorbea (Petru), a venit un nor care i-a acoperit. Când i-au văzut intrând în nor, discipolii s-au speriat. 35 Apoi, din el s-a auzit o voce care zicea: „Acesta este Fiu Meu pe care Îl iubesc foarte mult. Să ascultaţi de El!” 36 În timp ce erau pronunţate aceste cuvinte, Isus a rămas singur. Discipolii nu au vorbit nimănui despre ce văzuseră (acolo). 37 A doua zi, când au coborât de pe munte, Isus a fost întâmpinat de o mare mulţime de oameni. 38 Şi din mijlocul ei, un om a strigat: „Învăţătorule, Te rog să ai milă de singurul fiu al meu: 39 este chinuit de un spirit (rău). În crizele pe care i le produce, zbiară, are convulsii şi face spumă la gură. Acest spirit îl abandonează abia după ce l-a agresat până la epuizare! 40 I-am rugat pe discipolii Tăi să îl scoată; dar nu au reuşit!” 41 Isus a răspuns: „Vai cât de necredincioasă şi de orientată spre rău este această generaţie! Oare cât timp vă voi mai suporta? Adu-ţi fiul aici!” 42 În timp ce venea băiatul, demonul l-a trântit şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a certat spiritul rău şi i-a redat tatălui fiul vindecat. 43 Toţi au rămas foarte surprinşi de surprinzătoarele lucruri pe care le poate face Dumnezeu. Dar în timp ce toţi se mirau de ce făcea Isus, El le-a zis discipolilor: 44 „Fiţi foarte atenţi la ce vă spun acum: Fiul Omului va fi trădat şi va ajunge la discreţia oamenilor!” 45 Dar discipolii nu ştiau ce înseamnă aceste cuvinte, pentru că semnificaţia lor le era ascunsă, ca să nu le înţeleagă. Şi le era teamă să Îi solicite lui Isus o explicaţie. 46 Apoi au început să discute între ei, pentru ca să ştie cine ar fi cel mai mare (în grupul lor). 47 Isus, care ştia ce gândeau ei, a luat un copil şi l-a pus lângă El. 48 Apoi le-a zis: „Cine primeşte acest copil în numele Meu, (de fapt) pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte, Îl primeşte (şi) pe Cel care M-a trimis. Să ştiţi că cine este cel mai mic între voi, (în realitate) este cel mai mare.” 49 Ioan a zis: „Învăţătorule, noi am văzut un om care făcea exorcizări în numele Tău; şi i-am interzis să le mai facă, pentru că nu aparţinea grupului nostru.” 50 Isus i-a răspuns: „Să nu îi mai interziceţi acest lucru; pentru că cine nu se manifestă ostil faţă de voi, este de partea voastră.” 51 Când se apropiase timpul în care Isus urma să fie luat în cer, El a privit spre Ierusalim, decis să meargă acolo. 52 A trimis câţiva reprezentanţi de-ai Săi într-un sat locuit de samariteni, ca să Îi pregătească o gazdă. 53 Dar acei oameni nu au acceptat să îl primească – pentru că (de fapt,) Isus urma să meargă în Ierusalim. 54 În urma acestui refuz, discipolii Săi numiţi Iacov şi Ioan, au zis: „Doamne, vrei să ordonăm să coboare foc din cer şi să îi distrugă – aşa cum a făcut (altădată) Ilie?” 55 Isus S-a întors spre ei şi le-a făcut reproşuri, [zicându-le: „Nu ştiţi ce fel de spirit vă inspiră! 56 Fiul Omului nu a venit să distrugă sufletele oamenilor, ci să le salveze.]” Apoi au plecat în alt sat. 57 În timp ce erau pe drum, un om I-a zis (lui Isus): „Domnule, Te voi urma oriunde vei merge.” 58 Isus i-a răspuns: „Vulpile au culcuşurile lor, iar păsările dorm în cuiburi; dar Fiul Omului nu are un loc unde să se odihnească.” 59 A zis altuia: „Vino după Mine!” Acela I-a răspuns: „Domnule, lasă-mă mai întâi să mă duc să îl îngrijesc pe tatăl meu până va muri!” 60 Dar Isus i-a zis: „Lasă pe aceşti oameni să se îngrijească reciproc, iar tu du-te şi proclamă Regatul lui Dumnezeu!” 61 Altul I-a zis (lui Isus): „Te voi urma, dar permite-mi ca mai întâi să mă duc să spun «La revedere!» familiei mele!” 62 Isus i-a răspuns: „Nimeni nu se califică pentru Regatul lui Dumnezeu dacă după ce a luat plugul de coarne, priveşte înapoi!”