1 Apoi Isus a selectat alţi şaptezeci de discipoli şi i-a trimis câte doi înaintea Lui, în toate oraşele şi în toate localităţile pe unde urma să treacă El. 2 Acelora le-a zis: „Secerişul este mare, dar cei care lucrează în cadrul lui, sunt puţini! Deci rugaţi pe Stăpânul recoltelor să trimită mai mulţi (oameni) pentru a I le aduna! 3 Duceţi-vă! Dar să ştiţi că vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. 4 Să nu luaţi cu voi nici pungă (cu bani), nici traistă şi nici încălţăminte (de schimb). Pe drumul pe care veţi merge, să nu întreţineţi discuţii cu nimeni. 5 Când veţi intra într-o casă, să spuneţi mai întâi: «Pacea să fie cu această casă!». 6 Iar dacă va exista acolo vreun reprezentant al păcii, ce aţi urat voi, să i se întâmple. În caz contrar, pacea se va întoarce la voi. 7 În casa unde veţi fi serviţi, să rămâneţi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va oferi; pentru că orice lucrător merită să fie (astfel) recompensat. Să nu vă schimbaţi locul de găzduire de la o casă la alta. 8 În orice oraş unde veţi fi primiţi, să mâncaţi ce vi se va oferi. 9 Să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să proclamaţi următorul mesaj: «Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!» 10 Dar dacă nu veţi fi primiţi, să mergeţi pe străzile acelui oraş şi să ziceţi: 11 «Praful pe care îl scuturăm de pe picioarele noastre va fi o probă împotriva voastră. Oricum, Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!». 12 Vă asigur că la Judecată, (chiar şi) Sodoma va primi o pedeapsă mai mică decât acel oraş… 13 Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Dacă ar fi fost făcute în Tir şi în Sidon minunile care s-au întâmplat în voi, de mult timp s-ar fi pocăit stând (îmbrăcaţi) în sac şi (presăraţi cu) cenuşă. 14 Aşa se explică faptul că la Judecată, pedeapsa pentru Tir şi pentru Sidon va fi mai mică decât pedeapsa voastră. 15 Oare tu, Capernaum, (crezi că) vei fi înălţat până la cer? Nu! Vei fi coborât până în locuinţa morţilor. 16 Cine vă ascultă, (de fapt,) pe Mine Mă ascultă; şi cine vă desconsideră, faţă de Mine se comportă astfel; iar această desconsiderare la adresa Mea, este una îndreptată împotriva Celui care M-a trimis.” 17 Cei şaptezeci (de discipoli) s-au întors plini de bucurie şi I-au zis: „Doamne, când lucrăm în numele Tău, chiar şi demonii ni se subordonează!” 18 Isus le-a zis: „L-am văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger. 19 V-am oferit autoritate să călcaţi peste şerpi, peste scorpioni şi peste toată forţa duşmanului. În aceste condiţii, nimic rău nu vi se poate întâmpla. 20 Totuşi, să nu vă bucuraţi pentru că vi se subordonează demonii; ci bucuria voastră să fie motivată de faptul că numele voastre sunt scrise în cer.” 21 În acele momente, Isus a experimentat prin Spiritul Sfânt (o mare) bucurie; şi a zis: „Doamne, Tată al cerului şi al pământului, Îţi mulţumesc pentru că în timp ce ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi inteligenţi, le-ai revelat «copiilor». Da, Tată, (Îţi mulţumesc pentru că) aşa ai considerat Tu că este cazul să procedezi!” 22 „Tatăl Mi-a conferit autoritate peste toate lucrurile. Nimeni nu ştie cine este Fiul, cu excepţia Tatălui; şi nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, cu excepţia Fiului şi a aceluia căruia Fiul vrea să i-L reveleze.” 23 Apoi S-a întors spre discipoli, şi le-a spus separat: „Este un privilegiu special pentru cei care văd lucrurile la care asistaţi voi! 24 Să ştiţi că mulţi profeţi şi regi şi-au dorit să fie contemporani cu lucrurile pe care le-aţi văzut şi pe care le-aţi auzit; dar nu au avut această posibilitate.” 25 Un învăţător al legii (mozaice) a venit la Isus cu intenţia să Îl testeze; şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?” 26 Isus i-a zis: „Ce scrie în lege? Ce citeşti acolo (în ea)?” 27 El a răspuns: „«Să-L iubeşti pe Dumnezeul tău care se numeşte Iahve cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată energia ta şi cu toată mintea ta.» şi «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.»” 28 Isus i-a zis: „Ai dat un răspuns corect. Procedează aşa (cum scrie) şi vei avea viaţa eternă.” 29 Dar el, ca şi când răspunsul nu ar fi fost satisfăcător, a întrebat pe Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Isus i-a vorbit din nou şi a zis: „Un om cobora din Ierusalim la Ierihon. Pe drum, a fost atacat de nişte tâlhari care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot ce avea, l-au bătut foarte rău şi au plecat lăsându-l aproape mort. 31 Din întâmplare, pe acelaşi drum venea un preot. Atunci când l-a văzut (pe cel jefuit), şi-a continuat călătoria, trecând pe lângă el. 32 Pe acelaşi traseu călătorea şi un levit, care atunci când l-a văzut (pe cel căzut), a trecut mai departe pe lângă el. 33 Dar un samaritean care era în călătorie, a venit, s-a oprit în locul unde era omul căzut; şi când l-a văzut, i-a fost milă de el. 34 Atunci i-a bandajat rănile şi a turnat pe ele ulei şi vin. Apoi l-a pus pe animalul lui şi l-a dus la un han, unde l-a îngrijit. 35 A doua zi, când urma să plece ca să îşi continue drumul, a dat hangiului doi dinari şi i-a zis: «Îngrijeşte-l; şi când voi reveni, îţi voi restitui tot ce vei mai cheltui pentru el.». 36 Care dintre cei trei a demonstrat că este aproapele celui atacat de tâlhari?” 37 Învăţătorul legii (mozaice) I-a răspuns: „Consider că cel căruia i-a fost milă de el.” Isus i-a zis: „Du-te şi procedează şi tu la fel!” 38 În drumul pe care mergea împreună cu discipolii, Isus a trecut printr-un sat. Acolo era o femeie numită Marta, care L-a primit în casa ei. 39 Avea şi o soră care se numea Maria. Ea s-a aşezat jos, la picioarele Lui şi Îi asculta cuvintele. 40 Marta, care era preocupată cu multe activităţi legate de servire(a musafirilor), a zis lui Isus: „Doamne, nu Te interesează că servesc singură? Spune-i surorii mele, Maria, să mă ajute!” 41 Răspunzându-i, Isus i-a zis: „Marta, Marta, observ că tu te îngrijorezi şi te agiţi pentru multe lucruri; 42 dar (în realitate) există un singur aspect care contează. Iar Maria a făcut alegerea bună; şi astfel, ea şi-a rezervat un drept care nu îi poate fi luat!”