1 Nadab şi Abihu care erau fiii lui Aaron, şi-au luat fiecare cădelniţele, au pus foc în ele şi au pus tămâie pe foc. Ei au adus astfel un foc „străin” înaintea lui Iahve – lucru pe care El nu li-l poruncise. 2 Atunci a ieşit un foc de la Iahve care i-a ars; şi astfel au murit înaintea Lui. 3 Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Ai ocazia să înţelegi acum ce a vrut Iahve să spună atunci când a zis: «Voi demonstra ce înseamnă că sunt sfânt, între cei care se apropie de Mine; şi Mă voi glorifica înaintea întregului popor.»” Aaron a tăcut. 4 Moise i-a chemat pe Mişael şi pe Elţafan care erau fiii lui Uziel – unchiul lui Aaron; şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, luaţi-vă rudele din faţa Locului sfânt şi duceţi-le într-un alt loc, în exteriorul taberei.” 5 Ei au venit şi i-au dus pe fiii lui Aaron în exteriorul taberei, îmbrăcaţi în hainele lor lungi, aşa cum poruncise Moise. 6 Apoi Moise le-a zis lui Aaron şi celorlalţi doi fii ai lui, numiţi Elazar şi Itamar: „Să nu vă descoperiţi capetele şi să nu vă sfâşiaţi hainele; pentru că veţi muri; şi Iahve se va mânia pe toată adunarea. Lăsaţi-i pe fraţii voştri, adică pe toţi ceilalţi urmaşi ai lui Israel, să îi jelească pe aceia care au fost distruşi de focul lui Iahve. 7 Să nu treceţi dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriţi; pentru că uleiul pentru ungere – acel ulei al lui Iahve – este peste voi.” Ei au făcut aşa cum le-a poruncit Moise. 8 Iahve i-a zis lui Aaron: 9 „Nici tu şi nici fiii tăi să nu beţi vin sau băutură alcoolică atunci când veţi intra în Cortul Întâlnirii. Altfel, veţi fi pedepsiţi cu moartea. Aceasta este o poruncă valabilă permanent pentru toate generaţiile (voastre). 10 Să faceţi distincţie între ce este sfânt şi ce este obişnuit, între ce este curat şi ce este necurat; 11 şi să îi instruiţi pe israelieni cu privire la toate poruncile pe care Iahve li le-a dat prin Moise.” 12 Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor care îi mai rămăseseră şi care se numeau Elazar şi Itamar: „Luaţi darul de mâncare rămas de la sacrificiile consumate de foc pentru Iahve şi mâncaţi-l fără fermenţi lângă altar; pentru că este un dar foarte sfânt. 13 Să îl mâncaţi într-un loc sfânt. El este dreptul vostru şi al fiilor voştri din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Aşa mi s-a poruncit că trebuie să procedaţi. 14 Dar atât pieptul sacrificiului legănat cât şi spata adusă ca sacrificiu prin ridicare, trebuie să le mâncaţi într-un loc curat. Să procedaţi aşa voi, fiii voştri şi fiicele voastre; pentru că ele v-au fost date vouă şi urmaşilor voştri din sacrificiile de pace ale israelienilor. 15 Spata adusă ca sacrificiu prin ridicare şi pieptul sacrificiului legănat, să fie aduse împreună cu grăsimea sacrificiilor consumate de foc; şi să fie prezentate înaintea lui Iahve ca sacrificiu legănat. Ele vor fi ale tale şi ale urmaşilor tăi pentru totdeauna, aşa cum a poruncit Iahve.” 16 Apoi Moise a căutat cu atenţie ţapul sacrificiului pentru păcat; dar acesta fusese ars. El s-a mâniat pe Elazar şi pe Itamar, adică pe fiii care îi mai rămăseseră lui Aaron; şi le-a zis: 17 „De ce nu aţi mâncat sacrificiul pentru păcat în Locul Sfânt? Acest sacrificiu este foarte sfânt! Dumnezeu v-a dat vouă sarcina să purtaţi vina adunării şi să faceţi achitare pentru ea înaintea Lui! 18 Constat că sângele care o reprezintă, nici nu a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia să mâncaţi înăuntru, aşa cum am poruncit!” 19 Aaron i-a zis lui Moise: „Ei au adus astăzi sacrificiul pentru păcatul lor, ca şi arderea integrală înaintea lui Iahve; şi totuşi, acele greşeli au fost în dauna mea! Dacă aş fi mâncat astăzi sacrificiul pentru păcat, aş mai fi fost plăcut în ochii lui Iahve?” 20 Când a auzit Moise aceste cuvinte, a fost satisfăcut.