1 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi stătea lângă mare. 2 Pentru că se strânseseră mulţi oameni în jurul Lui, Isus a fost obligat să urce într-o barcă; iar ceilalţi stăteau pe mal. 3 El a început să le vorbească folosind parabole: „Un om s-a dus să îşi semene terenul agricol. 4 În timp ce semăna (aruncând cu mâna) seminţele, unele dintre ele au căzut lângă drum, unde au venit păsările şi le-au mâncat. 5 Alte seminţe au căzut în zone unde erau mai mult pietre decât pământ. Au răsărit imediat, pentru că nu au găsit mult pământ. 6 Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; apoi, pentru că nu au găsit adâncimea necesară unde să îşi fixeze rădăcinile în pământ, s-au uscat. 7 Alte seminţe au căzut între spini. Ei au crescut şi au obstrucţionat dezvoltarea noilor plante. 8 O altă parte a seminţelor a căzut într-un pământ bun pentru agricultură. În final, o sămânţă a produs alte o sută de seminţe, alta şaizeci de seminţe, iar alta s-a reprodus de treizeci de ori. 9 Cine Mă urmăreşte cu interes, să reţină ce tocmai v-am spus!” 10 Discipolii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti folosind parabole?” 11 Isus le-a răspuns: „Pentru că dacă vouă vi s-a oferit posibilitatea să cunoaşteţi secretele Regatului ceresc, ei nu au această şansă. 12 Şi să ştiţi că se întâmplă aşa în baza principiului care spune că celui care are, i se va (mai) da şi va avea în plus; iar de la cel care nu are, se va lua chiar şi ce (mai) are. 13 Le vorbesc folosind parabole, pentru că ei deşi văd şi aud, nu înţeleg. 14 Iar cu privire la ei se întâmplă ce s-a spus în profeţia lui Isaia, când a zis: «Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea. 15 Inima acestui popor a devenit insensibilă. Au ajuns surzi şi şi-au închis ochii, ca să nu aibă nicio şansă să audă sau să vadă; şi astfel inima lor nu poate să înţeleagă nimic. Această atitudine îi face să refuze întoarcerea la Dumnezeu şi implicit vindecarea lor.» 16 Dar cei care aud şi văd, sunt nişte oameni fericiţi. 17 De fapt, adevărul este că mulţi profeţi şi oameni corecţi au dorit să vadă şi să audă lucrurile la care aţi avut acces voi, dar nu au avut această ocazie. 18 Ascultaţi acum care este semnificaţia parabolei cu semănătorul: 19 Când omul aude mesajul despre Regatul ceresc şi nu îl înţelege, vine diavolul şi răpeşte ce a fost «semănat» în inima lui. Acestea sunt seminţele căzute lângă drum. 20 Seminţele căzute în zone pietroase reprezintă pe omul care aude Cuvântul (lui Dumnezeu) şi îl primeşte imediat cu entuziasm. 21 Dar pentru că nu are «rădăcini», va supravieţui până apare un necaz sau o persecuţie din cauza Cuvântului. Atunci se dezice imediat de el. 22 Seminţele căzute între spini reprezintă cazul omului care deşi aude Cuvântul, lasă îngrijorările cotidiene şi iluzia posesiunilor materiale să sufoce acest Cuvânt. Astfel, acea persoană va ajunge în final ca o plantă fără fructe. 23 Seminţele care au căzut în pământ bun, vorbesc despre omul care aude Cuvântul (Scripturilor) şi îl înţelege. În această categorie, unul are o «producţie» de sută la sută, altul una de şaizeci la sută, iar altul de treizeci la sută.” 24 Isus le-a spus o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în grădina lui. 25 Dar în timp ce oamenii dormeau, a venit duşmanul, a semănat neghină între grâu şi a plecat. 26 După ce au răsărit firele de grâu şi au început să producă boabe în spic, a fost evidentă şi neghina. 27 Sclavii acelui stăpân au venit la el şi i-au zis: «Stăpâne, nu ai semănat doar seminţe bune în grădina ta? De unde a apărut acum (şi) neghină?» 28 El a răspuns: «Un duşman a făcut să se întâmple astfel.» Sclavii i-au zis: «Vrei să ne ducem şi să o smulgem?» 29 El le-a răspuns: «Nu! Pentru că nu vreau să risc. Este posibil ca odată cu neghina să smulgeţi şi grâul bun. 30 Lăsaţi-le să crească împreună până la recoltare; şi la vremea strângerii recoltei, voi spune celor care seceră: ‘Smulgeţi întâi neghina, legaţi-o în snopi pentru a fi arsă; apoi strângeţi-mi grâul în grânar.’»” 31 Isus le-a prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o sămânţă de muştar semănată de un om în grădina lui. 32 Aceasta este cea mai mică dintre toate seminţele. Dar după ce a devenit o plantă cu multe ramuri, este mai mare decât zarzavaturile. Seamănă cu un copac, iar păsările îşi fac cuiburi în ramurile lui.” 33 Le-a mai prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o cantitate de drojdie pe care a pus-o cineva într-o compoziţie corespunzătoare în cocă, pentru ca aceasta să crească.” 34 Isus a spus oamenilor toate aceste lucruri folosind parabole. Nu spunea nimic fără să ilustreze învăţăturile Sale cu ajutorul lor. 35 Astfel se întâmpla practic ce fusese prezis prin profetul Isaia care zisese: „Voi vorbi prin intermediul parabolelor; voi spune lucruri (care au fost) secrete de la crearea lumii.” 36 Atunci Isus a dat oamenilor posibilitatea să plece şi a intrat într-o casă. Discipolii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Interpretează-ne parabola cu neghina din grădină!” 37 El le-a răspuns: „Cel care seamănă seminţe bune este Fiul Omului. 38 Grădina este lumea. Seminţele bune sunt fiii Regatului. Plantele cu neghină sunt fiii celui rău. 39 Duşmanul care le-a semănat este diavolul. Vremea «recoltării» este sfârşitul lumii. Cei care adună recolta sunt îngerii. 40 Deci la sfârşitul lumii va fi ceva asemănător cu smulgerea neghinei şi arderea ei în foc. 41 Fiul Omului va trimite îngerii Săi şi ei vor smulge din Regatul Său toate lucrurile care sunt o provocare la păcătuire şi pe cei care comit nedreptatea. 42 Aceştia vor fi aruncaţi în cuptorul aprins, unde este plâns şi chinuire eternă. 43 Atunci cei corecţi vor străluci ca stelele în Regatul Tatălui lor! Cine doreşte să ia în considerare cuvintele Mele, să reţină ce tocmai am spus! 44 Regatul ceresc se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un câmp. Omul care o găseşte, ca să intre în posesia ei, o ascunde din nou, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără terenul în care este îngropată. 45 Regatul ceresc se mai aseamănă şi cu un comerciant care caută perle frumoase. 46 Când găseşte o perlă de mare valoare, se duce şi vinde tot ce are, ca să poată să o cumpere. 47 Regatul ceresc se mai aseamănă cu o plasă mare folosită la prinderea peştelui. Se lansează în mare; şi apoi în ea se prind tot felul de peşti. 48 După ce s-a umplut, pescarii o aduc la mal, stau jos şi aleg în vase ce este bun; apoi ei aruncă înapoi în mare tot ce nu este bun. 49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii: îngerii vor veni şi vor despărţi pe oamenii răi de cei buni. 50 Cei răi vor fi aruncaţi în «cuptorul aprins». Acolo va fi plâns şi chin îngrozitor.” 51 Isus i-a întrebat: „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” Ei au răspuns: „Da, Doamne!” 52 El le-a zis: „Oricine a învăţat ce trebuie despre Regatul ceresc, seamănă cu un om serios care scoate lucruri noi şi lucruri vechi din tezaurul pe care îl deţine.” 53 După ce a terminat prezentarea acestor parabole, Isus a plecat din acel loc. 54 A venit în localitatea în care a copilărit; şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă. Cei care Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El această înţelepciune şi autoritatea de a face miracole? 55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Iar Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt fraţii Lui? 56 Chiar şi surorile Lui sunt toate printre noi. Deci cum se explică faptul că posedă toate aceste abilităţi?” 57 Punând aceste întrebări, demonstrau că Isus era un caz ciudat; şi persoana Lui reprezenta o mare dificultate pentru ei. Dar Isus le-a zis: „În niciun loc nu este un profet mai puţin apreciat decât în patria lui şi în familia în care a crescut.” 58 Acolo, Isus nu a făcut multe minuni – din cauza necredinţei lor.