1 În acea vreme, guvernatorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; 2 şi a zis subalternilor lui: „Să ştiţi că acesta este Ioan Botezătorul!… A înviat! Aşa îmi explic minunile care se fac prin El.” 3 Irod îl arestase pe Ioan şi îl ţinuse în închisoare din cauza irodiadei, soţia lui Filip care era frate cu Irod. 4 Ioan îi zicea: „Nu îţi este permis să o ai (pe cumnata ta) ca soţie!” 5 Irod a vrut să îl omoare; dar îi era frică de reacţia poporului care considera că Ioan este un profet. 6 Când se sărbătorea ziua de naştere a lui Irod, fata irodiadei a dansat încântător în faţa oaspeţilor; şi lui Irod i-a plăcut. 7 În consecinţă, el i-a promis jurând că îi va oferi orice îi va cere. 8 Influenţată de mama ei, fata i-a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Guvernatorul s-a întristat; dar din cauza jurământului şi având în vedere pe cei care stăteau la masă cu el, a ordonat să îi fie satisfăcută dorinţa. 10 A trimis pe cineva care a tăiat capul lui Ioan în închisoare. 11 Acesta a fost adus într-o farfurie şi apoi a fost dat fetei care l-a dus la mama ei. 12 Discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul, l-au înmormântat şi s-au dus să îl anunţe pe Isus. 13 Când a auzit această veste, Isus a plecat din acea zonă cu o barcă, pentru a rămâne singur, într-un loc nepopulat. Când au observat această intenţie a lui Isus, oamenii au ieşit din oraşele în care locuiau şi au plecat după El pe jos. 14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni. I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s-a înserat, discipolii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Acest teritoriu este fără locuitori şi s-a făcut târziu. Oferă-le oamenilor ocazia să se ducă prin sate să îşi cumpere de mâncare.” 16 Isus le-a răspuns: „Daţi-le voi să mănânce!” 17 Ei I-au zis: „Nu avem cu noi decât cinci pâini şi doi peşti.” 18 El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine!” 19 Atunci Isus a ordonat oamenilor să stea jos pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Ridicându-Şi ochii spre cer, a rostit benedicţiunea, a rupt pâinile şi le-a dat discipolilor; iar ei le-au împărţit oamenilor. 20 Toţi au mâncat şi s-au săturat; apoi au adunat resturile în douăsprezece coşuri. 21 Cei care mâncaseră erau aproximativ cinci mii de bărbaţi, fără femei(le) şi copii(i care erau împreună cu ei). 22 Apoi, în scurt tip, Isus a obligat pe discipolii Săi să intre în barcă şi să traverseze marea înaintea Lui, ajungând pe malul opus. În acest timp, El urma să ofere celor veniţi, ocazia să se întoarcă acasă. 23 După ce au plecat ei, Isus S-a urcat pe munte să Se roage. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24 În acest timp, barca era înconjurată de valuri în mijlocul mării, pentru că vântul sufla din direcţia opusă deplasării lor. 25 Spre dimineaţă, Isus a venit la ei mergând pe mare. 26 Când L-au văzut mergând pe apă, discipolii Lui s-au speriat şi au zis: „Este o fantomă!” Şi din cauza fricii, au ţipat. 27 Isus le-a zis imediat: „Curaj! Nu vă speriaţi! Eu sunt!” 28 Petru I-a zis: „Doamne, dacă Tu eşti, atunci ordonă-mi să vin la Tine pe apă!” 29 Isus i-a zis: „Vino!” Petru a coborât şi a început să meargă pe apă spre Isus. 30 Dar când a constatat că vântul bătea cu mare intensitate, i-a fost frică; şi fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” 31 Isus a întins mâna imediat şi l-a prins, zicându-i: „Nu ai fost suficient de curajos. Credinţa ta este superficială!” 32 După ce au urcat în barcă, vântul nu a mai bătut. 33 Cei care erau în barcă, au venit să se închine înaintea lui Isus şi I-au zis: „Tu eşti adevăratul Fiu al lui Dumnezeu!” 34 După ce au traversat marea, au venit în zona Ghenezaret. 35 Oamenii din acea localitate care cunoşteau pe Isus, au anunţat în toate zonele învecinate despre venirea Lui şi au adus la El pe toţi bolnavii. 36 Ei Îl rugau să le permită numai să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.