1 Când S-a apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe în dreptul Muntelui Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli 2 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul din faţa voastră. Veţi găsi imediat acolo o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Să îi dezlegaţi şi să îi aduceţi la Mine. 3 Dacă vă va zice cineva ceva (în legătură cu acest lucru), să spuneţi că Iahve are nevoie de ei şi că în scurt timp îi va trimite înapoi.” 4 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se confirme practic ce fusese prezis prin profetul care zisese: 5 „Spuneţi fiicei Sionului: «Priveşte-ţi Regele! El vine la tine blând şi călare pe un măgar – pe un măgăruş –, pe ‘mânzul’ unei măgăriţe.»” 6 Discipolii s-au dus şi au făcut cum le ordonase Isus. 7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar El a încălecat. 8 Cei mai mulţi oameni îşi puneau hainele pe jos, pe drum, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le puneau pe jos (în drumul Lui). 9 Cei care mergeau înaintea lui Isus, ca şi cei care veneau după El, strigau: „Osana, Fiul lui David! Cel care vine în numele lui Iahve, este binecuvântat! Osana în cerul foarte înalt!” 10 Când a intrat în Ierusalim, toată populaţia oraşului a devenit agitată; şi fiecare zicea: „Cine este acesta?” 11 Iar cei mai mulţi răspundeau: „Este Isus, profetul din Nazaretul Galileeii!” 12 Isus a ajuns în zona Templului şi a alungat pe toţi cei care făceau comerţ acolo. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei, 13 zicându-le: „Este scris: «Casa Mea se va numi o casă a rugăciunii.»! Dar voi aţi transformat-o într-un cuib de infractori!” 14 Nişte orbi şi nişte şchiopi au venit la El în (acea zonă de lângă) Templu; şi El i-a vindecat. 15 Dar liderii preoţilor şi scribii, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în (zona de lângă) Templu „Osana! Fiul lui David!”, s-au supărat foarte rău 16 şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?!” Isus le-a răspuns: „Da! Oare nu aţi citit niciodată cuvintele «Tu Ţi-ai scos elogii din gura copiilor şi (chiar) din gura sugarilor.»?” 17 Apoi i-a lăsat şi a ieşit din oraş îndreptându-Se spre Betania. Şi a rămas acolo în acea noapte. 18 Dimineaţa, când Se întorcea în oraş, I-a fost foame. 19 A văzut pe marginea drumului un smochin şi S-a apropiat de el; dar nu a găsit decât frunze. Atunci a zis: „De acum încolo, niciodată să nu mai faci fructe!” Şi pe loc, smochinul s-a uscat. 20 Văzând ce se întâmplase, discipolii s-au mirat şi au zis: „Cum oare s-a uscat acest smochin în mod instantaneu?” 21 Isus le-a zis: „Vă spun adevărul: dacă veţi avea credinţă fără ezitări, veţi face nu numai ce s-a făcut acestui smochin; ci chiar dacă aţi zice acestui munte «Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare!», aşa s-ar întâmpla… 22 Având credinţă, veţi obţine prin rugăciune tot ce veţi cere.” 23 Isus S-a dus în (zona) Templu(lui); şi în timp ce învăţa poporul acolo, au venit la El şefii preoţilor şi bătrânii poporului (evreu) care L-au întrebat: „Cine Te-a autorizat să faci aceste lucruri? Cine Ţi-a dat aprobare pentru ele?” 24 Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare. Dacă Îmi veţi răspunde, vă voi spune şi Eu cine M-a autorizat să fac aceste lucruri: 25 De unde venea botezul administrat de Ioan? – Din cer, sau de la oameni?” Atunci au început să discute între ei astfel: „Dacă vom răspunde «Din cer», ne va spune «Atunci de ce nu l-aţi crezut?». 26 Şi dacă vom răspunde «De la oameni», ne este frică de reacţia poporului, pentru că toţi consideră că Ioan este un profet.” 27 Atunci ei au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Iar El, la rândul Său, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce aprobare lucrez. 28 Ce credeţi? – Un om avea doi băieţi. S-a dus la primul şi i-a zis: «Fiule, du-te astăzi şi lucrează-mi via.» 29 El a răspuns: «Nu vreau!». Apoi şi-a regretat decizia; şi (în final) s-a dus. 30 Tatăl s-a adresat şi celuilalt fiu la fel. Acela i-a zis: «Mă duc, stăpâne.» Dar nu s-a (mai) dus… 31 Care dintre cei doi fii a făcut ce le-a cerut tatăl lor?” Ei au răspuns: „Primul.” Iar Isus le-a zis: „Colectorii de taxe şi femeile adultere merg înaintea voastră în Regatul lui Dumnezeu. 32 Atunci când Ioan şi-a făcut apariţia între voi, el trăia ca un om corect; şi nu l-aţi luat în considerare. Dar colectorii de taxe şi adulterele l-au crezut… Şi cu toate că aţi văzut acest lucru, nu aţi regretat şi nu v-aţi revenit în final ca să îl credeţi. 33 Ascultaţi altă parabolă. Era un proprietar de terenuri agricole care a plantat o viţă de vie. A înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi i-a zidit un turn. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat în altă ţară. 34 Când a fost sezonul culegerii strugurilor, şi-a trimis sclavii la viticultori ca să le dea partea lui de struguri. 35 Viticultorii i-au sechestrat pe sclavi. Apoi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe unul l-au bătut cu pietre până a murit şi el. 36 Proprietarul viei a mai trimis alţi sclavi – mai mulţi decât prima dată. Dar viticultorii i-au tratat la fel. 37 În final şi-a trimis la ei fiul, zicându-şi în sinea lui: «Vor primi onorabil pe fiul meu!» 38 Dar viticultorii, când l-au văzut, au zis: «Vine moştenitorul viei! Haideţi să îl omorâm şi să ne facem stăpâni pe moştenirea lui!» 39 L-au prins, l-au scos din vie şi l-au omorât. 40 Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor viticultori?” 41 Ei au răspuns: „Pe acei vinovaţi îi va distruge şi va da via altora care îi vor oferi partea lui de struguri la vremea corespunzătoare.” 42 Isus le-a zis: „Nu aţi citit niciodată în Scriptură că «Piatra pe care au aruncat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în locul unde se unesc zidurile; Iahve a făcut acest lucru şi noi îl considerăm ca fiind ceva remarcabil!»? 43 Să ştiţi că Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat celorlalte naţiuni care vor face fapte corespunzătoare. 44 Cel care va cădea peste această «piatră», se va accidenta; iar dacă ea va cădea peste cineva, îl va distruge.” 45 După ce au auzit parabolele Lui, liderii preoţilor şi fariseii au înţeles că prin intermediul lor, Isus vorbise despre ei. 46 În consecinţă, ei intenţionau să Îl prindă, dar le era frică de reacţia poporului, pentru că oamenii Îl considerau profet.