1 Isus a început să vorbească din nou folosind parabole; şi a zis: 2 „Regatul ceresc se aseamănă cu un rege care a organizat nunta fiului lui. 3 Şi-a trimis sclavii să cheme la nuntă pe cei invitaţi; dar ei nu au vrut să vină. 4 A trimis din nou alţi sclavi şi le-a zis: «Să spuneţi celor invitaţi din partea mea: ‘Vă anunţ că am pregătit masa. Am tăiat toate animalele mele îngrăşate şi taurii tineri. Veniţi la nuntă. Totul este pregătit. Vă aştept!’» 5 Dar ei, fără să ia în considerare invitaţia lui, au plecat: unul la grâul lui din câmp, iar altul la comerţul lui. 6 Ceilalţi i-au arestat pe sclavi, i-au ridiculizat şi apoi i-au omorât. 7 Când a auzit regele ce s-a întâmplat, s-a mâniat. A trimis armatele lui, a distrus pe acei criminali şi le-a ars oraşul. 8 Atunci a zis sclavilor lui: «Nunta este pregătită; dar cei invitaţi nu au fost demni de ea. 9 Duceţi-vă la intersecţiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care îi veţi găsi!» 10 Sclavii s-au dus la intersecţiile drumurilor, au strâns pe toţi aceia pe care i-au găsit: şi buni şi răi; iar camera mesei de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11 Regele a intrat să îşi vadă oaspeţii; şi a observat acolo pe unul care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă. 12 El i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Acel om a amuţit… 13 Atunci regele a zis slujitorilor lui: «Legaţi-i mâinile şi picioarele! Luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de-afară. Acolo va fi plâns şi chin.» 14 Cei chemaţi sunt mulţi, dar cei aleşi sunt puţini.” 15 Atunci fariseii au discutat între ei cum să Îl condamne pe Isus, folosindu-se în acest scop de propriile Lui afirmaţii. 16 Au trimis la El pe discipolii lor împreună cu nişte irodieni. Aceştia I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că înveţi oamenii adevărul referitor la relaţia lor cu Dumnezeu. Mai ştim despre Tine că nu faci evaluări bazat pe lucruri exterioare şi că nu Te laşi intimidat de nimeni. 17 Dorim să aflăm părerea Ta: este corect să plătim taxe Cezarului? Da, sau nu?” 18 Cunoscându-le planul perfid, Isus a răspuns: „De ce Mă testaţi, ipocriţilor? 19 Arătaţi-Mi moneda folosită pentru achitarea taxei!” Atunci ei I-au adus un dinar. 20 El i-a întrebat: „Ale cui sunt literele şi imaginea de pe el?” 21 Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” Atunci Isus le-a zis: „Daţi Cezarului ce îi aparţine; şi oferiţi-I lui Dumnezeu ce este al Lui!” 22 Miraţi de acest răspuns, ei L-au lăsat şi au plecat. 23 În aceeaşi zi au venit la Isus saducheii care susţin că nu există înviere. Ei s-au prezentat zicând: 24 „Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească luând ca soţie pe văduva rămasă, oferindu-i astfel posibilitatea celui decedat să aibă urmaşi.» 25 Au fost şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi după un timp a murit. Fiindcă nu avusese copii, femeia rămasă văduvă a fost luată ca soţie de unul dintre fraţii lui. 26 Dar a murit şi cel care i-a fost al doilea soţ. Iar acest lucru s-a întâmplat şi cu al treilea. Apoi cazul s-a repetat cu fiecare dintre ceilalţi fraţi. 27 După ei toţi, a murit şi femeia… 28 Când va fi Învierea, a cui soţie va fi ea? – Pentru că toţi au avut-o (pe pământ) ca soţie…” 29 Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici ce poate să facă Dumnezeu. 30 Când va fi Învierea, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita; ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Iar în legătură cu evidenţa învierii, oare nu aţi citit ce vă spune Dumnezeu când zice: 32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un zeu al celor morţi, ci Dumnezeul celor vii!” 33 Oamenii care urmăriseră discuţia, au rămas foarte surprinşi de învăţătura lui Isus. 34 Când au auzit fariseii că Isus a redus la tăcere pe saduchei, s-au adunat 35 şi apoi au venit la El ca să Îl testeze. Un reprezentant de-al lor L-a întrebat: 36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă a legii?” 37 Isus i-a răspuns: „«Să iubeşti pe Dumnezeul tău numit Iahve cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.» 38 Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemănătoare ei (ca importanţă), este «Să iubeşti pe cel de lângă tine exact cum te iubeşti pe tine însuţi.» 40 Prin aceste două porunci se rezumă «Legea» şi «Profeţii».” 41 În timp ce fariseii erau adunaţi într-un loc, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El?” Ei I-au răspuns: „Al lui David!” 43 Isus le-a zis: „Atunci cum se explică faptul că David, fiind inspirat de Spiritul Sfânt, Îl numeşte Stăpân, zicând 44 «Stăpânul a zis Stăpânului Meu: ‘Stai la dreapta Mea până Îţi voi pune duşmanii sub picioare.’»? 45 Deci dacă David Îl numeşte Stăpân, cum este El Fiul lui?” 46 Niciunul dintre cei prezenţi acolo nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi din acea zi, nimeni nu a mai avut curajul să Îi pună întrebări.