26
1 După ce a terminat Isus toate aceste cuvântări, a zis discipolilor Lui:
2 „Ştiţi că după două zile vom sărbători Paştele; iar Fiul Omului va fi condamnat la moartea prin crucificare.”
3 În acea vreme, liderii preoţilor, scribii şi bătrânii poporului (evreu) s-au reunit în curtea marelui preot care se numea Caiafa.
4 Acolo au discutat despre arestarea lui Isus folosind un trădător şi despre planul omorârii Lui.
5 Dar au decis să fie precauţi, zicând: „Să nu acţionăm în timpul sărbătorii, ca să nu se producă dezordine publică!”
6 În timp ce Isus era în localitatea Betania, în casa lui Simon leprosul,
7 s-a apropiat de El o femeie care adusese un vas de gips ornamentat, în care era un ulei parfumat care valora foarte mult. În timp ce stătea Isus la masă, ea a turnat uleiul parfumat pe capul Lui.
8 Discipolilor le-a fost necaz când au văzut ce a făcut ea; şi au zis: „Cum se justifică această risipă?
9 Este o cantitate de ulei parfumat care putea fi vândută foarte scump; apoi, banii obţinuţi s-ar fi putut oferi săracilor!”
10 Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce supăraţi femeia? Ea a făcut un gest frumos faţă de Mine.
11 Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi; dar pe Mine nu Mă aveţi mereu (ca acum).
12 Turnând acest ulei parfumat pe corpul Meu, ea Mi l-a pregătit pentru înmormântare.
13 Vă spun adevărul: Oriunde se va predica această Veste Bună în toată lumea, se va relata şi ce a făcut această femeie; şi astfel oamenii vor aminti (mereu) de ea.”
14 Atunci unul dintre cei doisprezece (discipoli) numit Iuda iscarioteanul, s-a dus la liderii preoţilor
15 şi le-a zis: „Ce vreţi să îmi daţi ca să vi-L predau?” Ei i-au oferit treizeci de monede de argint.
16 Din acel moment, Iuda urmărea o ocazie favorabilă pentru a li-L preda pe Isus.
17 În prima zi a sărbătorii Azimelor, discipolii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să Îţi pregătim să mănânci Paştele?”
18 El le-a răspuns: „Duceţi-vă în oraş la cutare om şi spuneţi-i: «Învăţătorul a zis: ‘Timpul Meu este aproape; voi sărbători Paştele cu discipolii Mei în casa ta.’»”
19 Discipolii au procedat cum le ceruse Isus şi au pregătit Paştele.
20 Seara, Isus a stat la masă cu cei doisprezece discipoli ai Săi.
21 În timp ce mâncau, El le-a zis: „Vă spun adevărul: unul dintre voi Mă va trăda!”
22 Ei s-au întristat foarte mult şi au început să Îi zică unul după altul: „Doamne, oare nu sunt eu (acela)?”
23 Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Cel care Mă va trăda este acela care a întins mâna (odată) cu Mine spre vas.
24 Desigur, este o certitudine faptul că Fiul Omului Se îndreaptă spre moarte, în conformitate cu ce este scris despre El. Dar vai de acel om prin intermediul căruia este trădat Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s-ar fi născut.”
25 Iuda, trădătorul, a vorbit (şi el) şi I-a zis: „Oare eu sunt (acela), Învăţătorule?” Isus i-a răspuns: „Da, tu eşti acela!”
26 În timp ce mâncau ei (cina pascală), Isus a luat o pâine; şi după ce a rostit benedicţiunea, a rupt-o şi a dat-o discipolilor, zicând: „Luaţi şi mâncaţi. Aceasta reprezintă corpul Meu.”
27 Apoi a luat un pahar; şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el.
28 Reprezintă sângele Meu – sânge care ratifică Noul Legământ. El se varsă în vederea iertării păcatelor.
29 Vă asigur că de acum încolo nu voi mai bea din acest produs al viţei până în momentul în care îl voi bea cu voi nou în Regatul Tatălui Meu.”
30 După ce au cântat imnul Paştelui, au mers la Muntele Măslinilor.
31 Atunci Isus le-a zis: „În această noapte, toţi Mă veţi considera ca pe o mare dificultate pentru voi. Se va întâmpla aşa, pentru că este scris: «Voi bate păstorul, iar oile vor fi risipite.»
32 Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
33 Petru a zis: „Chiar dacă toţi ceilalţi Te-ar considera o dificultate (pentru ei), eu niciodată nu voi fi în această situaţie!”
34 Isus i-a zis: „Îţi spun adevărul: chiar în această noapte te vei dezice de Mine de trei ori.”
35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi dezice de Tine!” Apoi toţi discipolii au zis aceste cuvinte.
36 Atunci Isus a ajuns cu ei într-un loc înconjurat cu garduri, numit Ghetsimani. Acolo, El a zis discipolilor Săi: „Staţi aici până Mă voi duce puţin mai departe să Mă rog.”
37 A luat cu El pe Petru împreună cu Iacov şi Ioan care erau fiii lui Zebedei. Atunci Isus a trecut printr-o mare agonie.
38 El le-a zis: „Am în suflet o întristare specifică morţii. Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!”
39 Apoi a mers puţin mai departe, a căzut cu faţa spre pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este posibil, ia din faţa Mea acest «pahar»! Totuşi, accept să se întâmple nu cum vreau Eu, ci cum doreşti Tu!”
40 Apoi a venit la discipoli pe care i-a găsit dormind; şi i-a zis lui Petru: „Cum? – nici măcar o oră nu aţi fost capabili să vegheaţi împreună cu Mine?!
41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi la examen! Desigur, în comparaţie cu spiritul, partea fizică a omului este mult mai lipsită de energie…”
42 S-a depărtat de ei a doua oară; şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu va fi posibil să Îmi fie luat «paharul» fără «să îl beau», accept să se întâmple cum vrei Tu!”
43 S-a întors din nou la discipoli şi i-a găsit dormind, pentru că somnul îi învinsese.
44 I-a lăsat, S-a depărtat de ei şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.
45 Apoi a venit la discipoli şi le-a zis: „De acum încolo puteţi să dormiţi şi să vă odihniţi! – A venit momentul în care Fiul Omului va fi predat păcătoşilor…
46 Sculaţi-vă! Să mergem! Se apropie trădătorul…”
47 În timp ce vorbea El, a venit Iuda – unul dintre cei doisprezece discipoli – cu o mare mulţime de oameni, având cu ei săbii şi bâte. Erau trimişi de liderii preoţilor şi de bătrânii (religioşi ai) poporului (evreu).
48 Trădătorul stabilise cu ei următorul consemn: „Cel pe care trebuie să Îl arestaţi este Acela pe care Îl voi săruta.”
49 Imediat, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Să trăieşti, Învăţătorule!” Apoi L-a sărutat.
50 Isus i-a zis: „Prietene, fă ce ai venit să faci!” Atunci acei oameni s-au apropiat, L-au prins pe Isus şi L-au arestat.
51 Unul dintre cei care era cu Isus, şi-a scos sabia, a lovit pe sclavul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei; pentru că toţi cei care o pun în acţiune, vor fi distruşi tot cu sabia!
53 Crezi că Mi-ar fi greu să Îl rog pe Tatăl Meu să Mă apere? Imediat Mi-ar putea pune la dispoziţie cel puţin douăsprezece armate mari de îngeri…
54 Dar atunci cum s-ar mai confirma Scripturile care spun că aşa trebuie să Mi se întâmple?”
55 Apoi, Isus S-a adresat mulţimii de oameni care veniseră, zicându-le: „Aţi plecat după Mine, să Mă prindeţi, ca după un tâlhar – cu săbii şi cu bâte. Aţi fi putut să Mă arestaţi în oricare dintre zilele când am fost în Templu, şi totuşi nu aţi făcut-o.”
56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se confirme ce prevestiseră profeţii în cărţile lor! Atunci toţi discipolii L-au abandonat şi au fugit…
57 Cei care L-au prins pe Isus, L-au dus la marele preot unde erau adunaţi scribii şi bătrânii.
58 Petru L-a urmat de la distanţă, până în curtea marelui preot. Apoi a intrat acolo şi a stat jos împreună cu gardienii, ca să vadă cum se vor sfârşi toate acestea.
59 Liderii preoţilor, bătrânii şi toţi ceilalţi din Sanhedrin căutau pe cineva care să facă o declaraţie falsă, în baza căreia ei să poată decide omorârea lui Isus.
60 Dar deşi s-au prezentat mulţi martori mincinoşi, declaraţiile lor nu le puteau justifica decizia. În final, au venit doi
61 şi au zis: „Acesta a spus: «Eu pot să stric templul lui Dumnezeu şi să îl reconstruiesc în trei zile.»”
62 Marele preot s-a ridicat şi a zis: „Nu răspunzi nimic la acuzaţiile pe care le-au formulat aceştia împotriva Ta?”
63 Isus tăcea. Şeful preoţilor a vorbit din nou, zicând: „Îţi cerem sub jurământ să ne spui dacă Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu!”
64 Isus a răspuns: „Da! Sunt! Iar de-acum încolo veţi vedea pe «Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu, în suprema poziţie de autoritate şi venind deasupra norilor cerului!»”
65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Aceasta este blasfemie! Mai avem oare nevoie de vreun martor? Acum aţi auzit-o direct de la El!
66 Cum consideraţi că trebuie să procedăm?” Ei au răspuns: „Este vinovat! Merită moartea!”
67 Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit cu pumnii. Apoi cei care Îl biciuiau,
68 ziceau: „Cristos, profeţeşte-ne cine Te-a lovit!”
69 Dar Petru stătea afară, în curte. A venit o servitoare la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus, galileeanul!”
70 El s-a dezis în faţa tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să spui!”
71 Când s-a dus spre ieşire, l-a văzut o altă servitoare care a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret!”
72 El a negat din nou cu jurământ, zicând: „Nu cunosc pe acest om!”
73 După puţin timp, au venit ceilalţi oameni care erau acolo şi i-au zis lui Petru: „Suntem siguri că şi tu eşti unul dintre acei oameni; ne demonstrezi acest lucru prin dialectul pe care-l foloseşti când vorbeşti – pentru că seamănă cu al lor.”
74 Atunci Petru a început să se blesteme şi să jure, zicând: „Nu cunosc pe acest om!” Şi în acel moment, a cântat cocoşul.
75 Atunci Petru şi-a amintit că Isus îi spusese: „Înainte să cânte cocoşul, te vei dezice de Mine de trei ori.” Şi plecând afară, a plâns cu un profund regret…