1 Dimineaţa devreme, toţi liderii preoţilor şi bătrânii poporului au decis organizarea unui consiliu pentru a definitiva planul cu privire la omorârea lui Isus. 2 După ce L-au legat, L-au dus şi L-au predat guvernatorului Pilat din Pont. 3 Atunci Iuda, trădătorul, când a constatat că Isus fusese condamnat la moarte, a regretat ce făcuse. Apoi a adus înapoi cele treizeci de monede de argint şi le-a dat liderilor preoţilor şi bătrânilor, 4 zicând: „Am păcătuit; pentru că am trădat un Om căruia I se va vărsa sângele fără să fie vinovat!” Ei au răspuns: „Nu ne interesează. Este propria ta decizie!” 5 Iuda a aruncat aceste monede de argint în templu şi apoi s-a spânzurat. 6 Liderii preoţilor au adunat banii de argint şi au zis: „Nu ne putem permite să îi punem în cutia cu donaţii pentru templu, pentru că reprezintă contravaloarea unei vieţi omeneşti…” 7 După ce s-au consultat, au cumpărat cu acei bani „Grădina Olarului”, pentru a fi folosită ca cimitir pentru înmormântarea celor care nu erau evrei. 8 Acest fapt a făcut ca acea grădină să se numească până astăzi „Grădina sângelui”. 9 Astfel s-a întâmplat exact cum a fost prezis prin intermediul profetului Ieremia, care zisese: „Au luat cele treizeci de monede de argint – suma evaluării făcute de poporul Israel – 10 şi le-au folosit pentru (a cumpăra) «Grădina Olarului», cum îmi spusese Iahve.” 11 Isus a fost prezentat în faţa guvernatorului. Acesta L-a întrebat: „Eşti Tu Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Da! Sunt!” 12 Dar nu a răspuns nimic la acuzaţiile liderilor preoţilor şi ale bătrânilor. 13 Atunci Pilat I-a zis: „Nu auzi de câte lucruri Te acuză ei?” 14 Isus nu a mai pronunţat ca răspuns nici măcar un cuvânt. Acest fapt l-a făcut pe guvernator să rămână foarte surprins. 15 La fiecare sărbătorire a Paştelor, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut – cel pe care îl doreau oamenii din societatea iudaică. 16 Atunci exista în închisoare un deţinut notoriu numit Baraba. 17 În timp ce erau ei adunaţi, Pilat le-a zis: „Pe care doriţi să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Isus care Se numeşte (şi) Cristos?” 18 El ştia că Isus îi fusese predat din invidia celor care i L-au adus. 19 În timp ce stătea pe scaunul de judecător, Pilat a primit un mesaj de la soţia lui, care îi spunea: „Să nu te implici deloc în acest caz. Ţine cont de faptul că ai de-a face cu un om corect; şi din cauza Lui, noaptea trecută, am avut un coşmar în vis.” 20 Liderii preoţilor şi bătrânii (evreilor) au convins mulţimea de oameni să ceară eliberarea lui Baraba şi omorârea lui Isus. 21 Guvernatorul a vorbit, zicând: „Pe care dintre cei doi vreţi să îl pun în libertate?” Ei au răspuns: „Pe Baraba!” 22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus care Se numeşte (şi) Cristos?” Ei au răspuns: „Să fie crucificat!” 23 Guvernatorul a zis: „Dar ce rău a comis?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie crucificat!” 24 Când a constatat că nu se rezolvă nimic şi că agitaţia creşte, Pilat a luat apă, şi-a spălat mâinile în public şi a zis: „Eu sunt nevinovat în legătură cu omorârea acestui om corect! Este problema voastră, pentru care vă asumaţi răspunderea.” 25 Atunci au strigat toţi: „Acceptăm ca noi şi copiii noştri să fim responsabili de vărsarea sângelui Lui!” 26 Atunci Pilat le-a eliberat pe Baraba; iar pe Isus L-a predat ca să fie crucificat, după ce a ordonat să fie bătut cu nuiele. 27 Soldaţii guvernatorului au adus pe Isus în sala de judecată şi s-au adunat în jurul Lui. 28 L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină roşie. 29 Au împletit o coroană de spini pe care I-au pus-o pe cap; apoi I-au pus o trestie în mâna dreaptă, îngenuncheau înaintea lui, Îl ridiculizau şi ziceau: „Să trăieşti, Regele iudeilor!” 30 Scuipau spre El, Îi luau trestia şi Îl loveau cu ea în cap. 31 După ce şi-au bătut joc de El în acest mod, L-au dezbrăcat de haina roşie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus la locul de execuţie prin crucificare. 32 În timp ce ieşeau din oraş, au întâlnit pe un om din Cirena care se numea Simon; şi l-au obligat să ducă crucea lui Isus. 33 Când au ajuns într-un loc numit „Golgota” care înseamnă „Locul craniului”, 34 I-au dat să bea vin amestecat cu pelin; dar după ce a gustat, a refuzat să îl bea. 35 După ce L-au crucificat, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi. Astfel s-a întâmplat exact ce fusese anunţat prin intermediul profetului care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei; şi au tras la sorţi pentru cămaşa Mea.” 36 Apoi au stat jos şi Îl păzeau. 37 Deasupra capului, I-au scris vina: „Acesta este Isus, Regele iudeilor”. 38 Împreună cu El au (mai) fost crucificaţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui. 39 Cei care treceau şi priveau ce se întâmpla, Îl ridiculizau, dădeau din cap şi ziceau: 40 „Tu care (ai zis că) strici Templul şi că îl reconstruieşti în trei zile, salvează-Te (mai întâi) pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!” 41 Liderii preoţilor împreună cu scribii şi cu bătrânii, Îl ridiculizau şi ei, zicând: 42 „Pe alţii «i-a salvat»; dar pe Sine nu Se poate salva! Dacă este Regele Israelului, să coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu?! Să Îl scape acum Dumnezeu, dacă Îl iubeşte! Pentru că a pretins că este Fiul lui Dumnezeu!” 44 Tâlharii care erau crucificaţi împreună cu El, Îl insultau în mod asemănător. 45 De la a şasea oră a zilei până la a noua, s-a făcut întuneric în toată ţara. 46 Când era a noua oră din zi, Isus a strigat cu voce tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai abandonat?” 47 Unii dintre cei care stăteau acolo, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Îl strigă pe Ilie.” 48 Imediat, unul dintre ei a luat un burete, l-a înmuiat în oţet, l-a pus în capătul unei trestii şi i L-a dat să bea. 49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă-L! Să vedem dacă va veni Ilie să Îl salveze!” 50 Isus a strigat din nou cu mare intensitate în voce; şi apoi a murit. 51 Imediat, perdeaua din interiorul templului s-a rupt pe la mijloc de sus până jos. Pământul a produs un cutremur, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis şi mulţi sfinţi au înviat în corpurile pe care le avuseseră iniţial. 53 Ei au ieşit din morminte; şi după învierea Lui, au intrat în oraş, prezentându-se în faţa multora. 54 Centurionul şi cei care păzeau pe Isus împreună cu el, s-au speriat foarte mult în timp ce observau cutremurul şi tot ce s-a întâmplat. Ei au zis: „Suntem siguri că Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” 55 Acolo erau şi multe femei care priveau de la depărtare. Ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să Îi slujească. 56 Între ele era Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iose, împreună cu soţia lui Zebedei. 57 Spre seară a venit un om bogat din Arimateea. Se numea Iosif şi era un discipol al lui Isus. 58 El s-a dus la Pilat şi i-a cerut aprobarea să ia corpul lui Isus de pe cruce. Pilat a dat ordin să îi fie dat. 59 Iosif a luat corpul lui Isus şi l-a înfăşurat într-o pânză curată de in. 60 Apoi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă şi care era proprietatea lui. La sfârşit, a rostogolit o mare piatră la intrarea în mormânt şi a plecat. 61 Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi stăteau în faţa mormântului. 62 A doua zi, care urmează zilei Pregătirii (pentru sărbătoare), liderii preoţilor şi fariseii s-au dus împreună la Pilat 63 şi i-au zis: „Stăpâne, ne-am amintit că Acel înşelător, în timp ce era viu, a zis: «După trei zile voi învia!» 64 Dorim să dai ordin ca mormântul să fie bine păzit până a treia zi. Să nu existe posibilitatea ca discipolii Lui să vină să Îi fure corpul şi apoi să spună că a înviat. Dacă totuşi s-ar întâmpla aşa, această eroare finală ar fi mai gravă decât prima.” 65 Pilat le-a zis: „Aveţi la dispoziţie o gardă. Duceţi-vă şi păziţi cum puteţi.” 66 Ei au plecat şi au asigurat paza mormântului, sigilând piatra şi instalând garda.