1 Urmează lista celor care au semnat. Ei au fost: guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia; Zedechia, 2 Seraia, Azaria, Ieremia, 3 Paşhur, Amaria, Malchia, 4 Hatuş, Şebania, Maluh, 5 Harim, Meremot, Obadia, 6 Daniel, Ghinton, Baruc, 7 Meşulam, Abia, Miiamin, 8 Maazia, Bilgai şi Şemaia. Toţi aceştia erau preoţi. 9 Apoi au semnat leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui. Dintre urmaşii lui Henadad, au semnat: Cadmiel 10 şi rudele lor: Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan, 11 Mica, Rehob, Haşabia, 12 Zacur, Şerebia, Şebania, 13 Hodia, Bani şi Beninu. 14 Apoi au semnat conducătorii poporului: Paroş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani, 15 Buni, Azgad, Bebai, 16 Adonia, Bigvai, Adin, 17 Ater, Ezechia, Azur, 18 Hodia, Haşum, Beţai, 19 Harif, Anatot, Nebai, 20 Magpiaş, Meşulam, Hezir, 21 Meşezabel, Ţadoc, Iadua, 22 Pelatia, Hanan, Anaia, 23 Osea, Hanania, Haşub, 24 Haloheş, Pilha, Şobec, 25 Rehum, Haşabna, Maaseia, 26 Ahia, Hanan, Anan, 27 Maluh, Harim şi Baana. 28 Restul poporului era format din: preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, slujitorii de la Templu şi toţi aceia care se separaseră de popoarele străine de dragul legii lui Dumnezeu. Ei erau împreună cu soţiile lor, cu fiii şi cu fiicele lor şi cu toţi aceia care aveau cunoştinţe şi înţelegeau (ce semnează). 29 Toţi aceştia au venit lângă rudele lor care erau dintre lideri şi s-au obligat cu jurământ să trăiască în conformitate cu legea lui Dumnezeu dată prin intermediul lui Moise – sclavul lui Dumnezeu –, să o respecte şi să pună în aplicare toate poruncile, toate regulile şi toate deciziile lui Iahve – Stăpânul nostru. 30 Atunci am promis: „Nu ne vom mai da fetele ca soţii celor care aparţin popoarelor din ţară; şi nu le vom mai lua pe fetele lor ca soţii pentru fiii noştri. 31 Când popoarele ţării vor veni în ziua de Sabat să vândă produse şi diferite alimente, nu vom mai cumpăra nimic de la ele nici în ziua de Sabat, nici în vreo altă zi sfântă. În fiecare al şaptelea an vom lăsa terenul necultivat; şi vom anula plata oricărei dobânzi pretinsă cuiva. 32 Am decis să respectăm şi porunca ce prevedea o donaţie de o treime dintr-un şechel pe an pentru slujba de la Templul Dumnezeului nostru. 33 Astfel, ce se aduna, urma să fie folosit pentru pâinea prezentării, pentru darul de mâncare care era oferit continuu, pentru arderea integrală continuă, pentru sacrificiile aduse în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, pentru darurile sfinte, pentru sacrificiile aduse ca substituire a pedepsei pentru păcatele lui Israel, ca şi pentru tot ce se referea la lucrarea de la Templul Dumnezeului nostru. 34 Noi – preoţii, leviţii şi oameni din popor – conform familiilor noastre, am tras la sorţi pentru lemnele care trebuie aduse ca dar în fiecare an la Templul Dumnezeului nostru – la anumite date stabilite – ca să fie arse pe altarul Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve – aşa cum este scris în lege. 35 Am mai decis ca în fiecare an să aducem la lui Iahve, primele cereale şi primele fructe ale tuturor pomilor. 36 Am mai decis că aşa cum prevedea legea, vom aduce la Templul Dumnezeului nostru pe primii născuţi dintre fiii noştri şi dintre vitele noastre: pe primii născuţi ai vacilor şi ai oilor noastre. Noi ne vom prezenta cu ei la preoţii care fac slujba în Templul Dumnezeului nostru. 37 Vom aduce preoţilor, în cămările Templului Dumnezeului nostru, primele produse făcute din coca noastră, din donaţiile noastre, din fructe, din must şi din ulei. Le vom da leviţilor a zecea parte din cerealele care sunt produse pe terenurile noastre agricole. Chiar şi leviţii vor putea să ia acea zecime în toate oraşele unde lucrăm. 38 Preotul – care este urmaşul lui Aaron – să îi însoţească pe leviţi când vor lua a zecea parte din venituri; iar leviţii să o ducă la Templul Dumnezeului nostru, în camerele tezaurului acestuia. 39 Israelienii şi leviţii trebuie să aducă cerealele, mustul şi uleiul donat (ca a zecea parte din veniturile lor) în camerele în care sunt puse vasele Sanctuarului – acolo unde slujesc preoţii, portarii şi cântăreţii. Nu vom mai uita de Templul Dumnezeului nostru!”