1 În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, israelienii, înconjuraţi la mijloc cu saci şi cu pământ pe cap, au venit împreună pentru ţinerea unui post. 2 Cei care aparţineau poporului Israel, s-au separat de toţi străinii; şi stând în picioare, şi-au mărturisit păcatele lor şi nedreptăţile strămoşilor lor. 3 Apoi s-au dus la locurile lor; şi un sfert din zi au citit din cartea legii Dumnezeului lor numit Iahve. Într-un alt sfert al zilei, şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Dumnezeul lor care se numeşte Iahve. 4 Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au urcat pe platforma leviţilor şi au strigat cu mare intensitate spre Dumnezeul lor numit Iahve. 5 Leviţii, Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: „Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Dumnezeul vostru numit Iahve – Cel care este din eternitate în eternitate! Să Îţi fie binecuvântat numele Tău glorificat care este deasupra oricărei binecuvântări şi deasupra oricărei laude! 6 Tu eşti Iahve; şi în afară de Tine, nu este un altul! Tu ai făcut cerul şi cerul cerului cu toată armata constelaţiei lor. Tu ai creat Pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele. Tu oferi viaţă tuturor vietăţilor. Ţie se închină «armata cerului». 7 Tu eşti Iahve – (Dumne)zeul care l-a ales pe Avram. Tu eşti Cel care l-ai scos din Ur – din Caldeea – şi i-ai pus numele Avraam. 8 Tu ai văzut că în inima lui Îţi era loial; şi ai ratificat cu el un legământ. În cadrul lui, tu i-ai promis că îi vei da ca ţară teritoriul canaaniţilor, al hitiţilor, al amoriţilor, al periziţilor, al iebusiţilor şi pe cel al ghirgasiţilor. I-ai promis că tot acel teritoriu îl vei da urmaşului lui. Acum noi vedem că Ţi-ai respectat promisiunea; pentru că Tu eşti corect. 9 Apoi ai văzut suferinţele strămoşilor noştri în Egipt, ai auzit cum strigau după ajutor de pe malul Mării Roşii. 10 Ai făcut semne şi minuni împotriva faraonului, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui – pentru că ai văzut mândria lor faţă de strămoşii noştri – şi astfel Ţi-ai făcut un renume, cum se poate constata astăzi. 11 Ai despărţit marea înaintea lor; şi ei au trecut prin mijlocul mării ca pe un teren uscat. Dar ai aruncat în adâncuri pe urmăritorii lor, ca pe o piatră care ajunge în ape adânci. 12 Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua şi printr-un stâlp de foc noaptea – ca să le luminezi drumul pe care mergeau. 13 Ai coborât pe muntele Sinai şi le-ai vorbit din cer. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, regulamente şi porunci bune. 14 Le-ai oferit sfântul Tău Sabat şi le-ai dat porunci, reguli şi o lege prin sclavul Tău numit Moise. 15 Atunci când le era foame, le-ai dat pâine din cer; iar atunci când le era sete, le-ai scos apă din stâncă. Le-ai poruncit să vină să ia în proprietate ţara despre care Tu ai jurat că le-o vei da. 16 Dar ei – strămoşii noştri – au devenit aroganţi, şi-au făcut ambiţii personale şi nu Ţi-au ascultat poruncile. 17 Au refuzat să asculte ce le spuneai; şi nu şi-au amintit de extraordinarele Tale lucrări pe care le-ai făcut printre ei. Au fost ambiţioşi; şi în revolta lor, şi-au desemnat un conducător, intenţionând să se întoarcă în sclavia în care trăiseră. Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător, bun şi milos; nu Te mânii imediat şi eşti plin de bunătate. Aşa se explică faptul că nu i-ai abandonat. 18 Ei şi-au făcut un viţel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!»; şi au devenit astfel vinovaţi de multă blasfemie. 19 Dar chiar şi atunci, Tu Ţi-ai demonstrat marea Ta bunătate şi nu i-ai abandonat în deşert. Stâlpul de nor nu a încetat să îi ghideze ziua pe drum; iar stâlpul de foc a continuat să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuia să se deplaseze. 20 Le-ai dat chiar şi bunul Tău Spirit ca să îi înveţe. Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor; şi ai continuat să le dai apă când le era sete. 21 Patruzeci de ani i-ai îngrijit în deşert; şi nu le-a lipsit nimic. Nu li s-au învechit hainele şi nu li s-au umflat picioarele. 22 Le-ai dat în mână regate şi popoare ale căror teritorii le-ai împărţit între ei. Astfel, au moştenit teritoriul lui Sihon – adică cel condus de regele din Heşbon – şi teritoriul lui Og, regele Başanului. 23 Le-ai înmulţit fiii care au ajuns ca stelele cerului; şi i-ai adus în ţara în care le-ai spus părinţilor lor să intre ca să o ia în proprietate. 24 Fiii lor au intrat şi au luat această ţară în proprietatea lor. Tu i-ai smerit înaintea israelienilor pe locuitorii acelor teritorii – pe canaaniţi – şi ai făcut ca (evreii) să îi învingă pe regii lor şi pe popoarele ţării; iar (israelieni)lor le-a plăcut acest lucru. 25 Au cucerit oraşe fortificate şi terenuri agricole productive. Au luat în proprietatea lor case, diverse bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini şi mulţi pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat şi au avut satisfacţie pentru că Ţi-ai manifestat astfel marea Ta bunătate faţă de ei. 26 Dar apoi au fost neascultători, s-au revoltat împotriva Ta, au aruncat legea Ta la spatele lor, i-au omorât pe profeţii Tăi care vorbeau (categoric) împotriva lor ca să îi determine să se întoarcă la Tine; şi au devenit astfel vinovaţi de multă blasfemie. 27 Atunci i-ai făcut să ajungă la discreţia duşmanilor lor care i-au exploatat. Totuşi, în vremea necazului lor, ei au strigat spre Tine; iar Tu i-ai auzit din cer. În marea Ta bunătate, le-ai dat salvatori care i-au eliberat din opresiunea duşmanilor lor. 28 Dar când au avut odihnă, ei au făcut din nou ce este rău în faţa Ta. Atunci iar i-ai lăsat la discreţia duşmanilor lor care le-au fost stăpâni. Dar ei s-au întors şi au strigat din nou spre Tine; iar Tu i-ai auzit din cer. Manifestându-Ţi bunătatea, Tu i-ai salvat de multe ori. 29 I-ai avertizat să se întoarcă la respectarea legii Tale; dar ei au devenit aroganţi, nu au ascultat de cerinţele poruncilor Tale şi au păcătuit încălcând deciziile Tale – deşi (ai spus că) omul care le respectă, va trăi. Şi-au întors spatele cu revoltă, au fost ambiţioşi şi nu au ascultat. 30 I-ai tolerat aşa mulţi ani; dar i-ai avertizat prin Spiritul Tău, vorbindu-le prin profeţii Tăi. Totuşi, ei nu au luat în considerare ce le spuneai. Astfel, i-ai făcut să ajungă la discreţia popoarelor străine. 31 Cu toate acestea, datorită marii Tale bunătăţi, nu i-ai distrus (total), nici nu i-ai abandonat; pentru că Tu eşti un Dumnezeu milos şi plin de compasiune! 32 Acum, Dumnezeul nostru, – Dumnezeule mare, autoritar şi care inspiri frică –, Tu, cel care-Ţi menţii legământul şi bunătatea: nu considera ca fiind puţin lucru toate adversităţile pe care le-am suportat atât noi cât şi regii noştri, conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri şi strămoşii noştri. Deci tot poporul Tău a suportat toate acestea încă din vremea regilor Asiriei şi până acum! 33 Referitor la tot ce a venit împotriva noastră, recunoaştem că Tu ai fost corect; pentru că ţi-ai respectat promisiunile, dar noi am făcut ce este rău! 34 Regii, conducătorii, preoţii şi părinţii noştri nu au respectat legea Ta. Ei nu s-au conformat cerinţelor poruncilor şi nici avertizărilor Tale prin care i-ai prevenit. 35 Stând în regatul lor, atunci când trăiau în mijlocul multor bunătăţi primite de la Tine în acea ţară mare şi bogată pe care le-ai dat-o, ei nu Ţi-au slujit şi nu s-au întors de la faptele lor rele. 36 Şi acum stăm astăzi aici ca sclavi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri ca să îi mănânce fructele şi ca să beneficieze de bunătăţile ei! Suntem sclavi chiar în această ţară! 37 Producţia ei îi îmbogăţeşte pe acei regi pe care Tu i-ai desemnat să fie stăpânii noştri – din cauza păcatelor noastre. Ei sunt stăpâni aici şi acţionează aşa cum doresc împotriva corpurilor noastre şi împotriva vitelor noastre; iar noi suntem într-un mare necaz!” 38 Cu privire la toate acestea, noi am ratificat în scris o înţelegere irevocabilă. Au semnat acel document conducătorii, leviţii şi preoţii.