1 În acea zi s-a citit în auzul poporului din cartea lui Moise; şi s-a găsit scris în ea că amonitului şi moabitului le este interzisă pentru totdeauna (şi fără excepţii) intrarea în adunarea lui Dumnezeu – 2 pentru că nu i-au întâmpinat pe israelieni cu pâine şi cu apă, ci l-au plătit pe Balaam ca să acţioneze împotriva lor blestemându-i. Şi totuşi, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare. 3 Când au auzit ce prevede legea, i-au separat de ceilalţi pe toţi aceia din Israel care aveau o descendenţă mixtă. 4 Înainte de acest lucru, preotul Eliaşib care era responsabilul camerelor din Templul lui Dumnezeu şi care era rudă cu Tobia, 5 îi pregătise acestuia o mare sală – chiar acolo unde mai demult era obiceiul să se pună darurile benevole, tămâia, vasele, zecimea din grâu, din must şi din ulei – ca donaţie care era stabilită pentru susţinerea leviţilor, a cântăreţilor, a portarilor şi a preoţilor. 6 Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, pentru că mă întorsesem la rege în al treizeci şi doilea an al guvernării lui Artaxerxes, regele Babilonului. După un timp i-am cerut regelui aprobare; 7 şi m-am întors la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care-l făcuse Eliaşib pregătindu-i lui Tobia o sală în curţile Templului lui Dumnezeu. 8 M-am supărat foarte rău şi am aruncat din acea sală toate lucrurile lui Tobia. 9 Am dat porunci să se cureţe camerele; şi am pus din nou acolo vasele pentru slujba de la Templului lui Dumnezeu, darurile benevole şi tămâia. 10 Am mai auzit că nu se mai dăduseră lucrurile stabilite pentru leviţi. Astfel, leviţii şi cântăreţii care aveau o slujbă (în Templu), se întorseseră fiecare la proprietatea lui. 11 Am reproşat acest lucru conducătorilor, zicându-le: „De ce aţi abandonat Templul lui Dumnezeu?” Apoi i-am adunat pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus din nou în slujbele lor. 12 Toţi oamenii din teritoriul numit Iuda au început din nou să îşi aducă în magazii a zecea parte din grâu, din must şi din ulei. 13 I-am numit responsabili ai magaziilor pe preotul Şelemia, pe scribul Ţadoc şi pe levitul Pedaia; iar pe Zacur – fiul lui Matania – l-am desemnat ca ajutor al lor, pentru că ei erau recunoscuţi ca oameni de încredere. Trebuia ca ei să împartă rudelor lor bunurile din magazii. 14 „Aminteşte-ţi de mine, Dumnezeul meu; şi nu-mi uita faptele pe care le-am făcut pentru Templul lui Dumnezeu şi pentru regulile de acolo!” 15 Tot în acele zile am văzut pe unii din teritoriul numit Iuda călcând în teasc în ziua destinată Sabatului şi pe alţii aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri cu vin, struguri, smochine şi diferite alte greutăţi. Ei le aduceau la Ierusalim în ziua de Sabat. I-am certat chiar în ziua în care îşi vindeau mărfurile. 16 Mai erau şi nişte tirieni care locuiau acolo şi care aduseseră peşte şi diverse alte mărfuri. Ei le vindeau la Ierusalim celor din teritoriul numit Iuda – tot în ziua destinată Sabatului. 17 I-am certat pe oamenii din teritoriul numit Iuda care aveau o situaţie materială bună, zicându-le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi, profanând ziua de Sabat? 18 Oare nu aşa au făcut şi strămoşii voştri care au determinat pe Dumnezeul nostru să aducă împotriva noastră şi împotriva acestui oraş tot acest necaz? Profanând Sabatul, voi nu faceţi decât să aduceţi mai multă mânie împotriva lui Israel!” 19 Apoi am poruncit ca atunci când umbra ajunge la porţile Ierusalimului, înainte să înceapă timpul Sabatului, să se închidă porţile (oraşului). Am mai ordonat să nu se deschidă acele porţi decât după ce se termină Sabatul. Am pus la porţi pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu permită intrarea mărfurilor în oraş în timpul zilei de Sabat. 20 Dar comercianţii şi vânzătorii diverselor mărfuri au înnoptat în exteriorul Ierusalimului o dată şi chiar de două ori. 21 Le-am făcut reproşuri, zicându-le: „De ce aţi rămas noaptea lângă zid? Dacă veţi mai proceda aşa, vă voi aresta!” Şi astfel, de atunci nu au mai venit acolo în timpul zilei de Sabat. 22 Am poruncit leviţilor care se sfinţiseră să îşi ia ca responsabilitate sarcina păzirii porţilor şi să sfinţească astfel ziua de Sabat. „Pentru toate acestea, aminteşte-Ţi de mine, Dumnezeul meu, şi ai milă de mine, în conformitate cu marea Ta bunătate!” 23 Tot atunci am mai văzut că unii iudei se căsătoriseră cu femei aşdodite, amonite şi moabite. 24 Jumătate dintre fiii lor vorbeau limba aşdodită şi nu cunoşteau pe aceea a iudeilor, ci doar limba unui popor sau a altuia. 25 I-am certat, i-am blestemat, iar pe unii dintre bărbaţi i-am pălmuit şi le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Dumnezeu, zicând astfel: „Nu ne vom mărita fiicele cu fiii celorlalte popoare şi nu ne vom căsători nici fiii şi nici chiar noi înşine cu fiicele lor!” 26 Apoi le-am spus: „Oare nu în acelaşi fel a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era niciun alt rege ca el între toate popoarele; şi era iubit de Dumnezeu. El îl desemnase ca rege al întregului popor Israel. Şi totuşi, pe el l-au atras în păcat femeile (care proveneau din popoare) străine. 27 Acum trebuie să mai auzim şi despre voi că aţi comis acest mare rău şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru căsătorindu-vă cu femei (aparţinând popoarelor) străine?” 28 Unul dintre urmaşii lui Ioiada – fiul marelui preot Eliaşib – era ginerele horonitului Sanbalat. În consecinţă, eu l-am alungat de la mine. 29 „Dumnezeul meu, Aminteşte-ţi de ei; pentru că au profanat atât preoţia cât şi legământul preoţilor şi pe cel al leviţilor!” 30 I-am curăţat pe preoţi şi pe leviţi de orice străin şi i-am repus la locul unde îşi îndeplineau datoriile lor. Fiecare era în slujba specifică lui. 31 Am mai făcut ordine pentru lemnele aduse ca dar şi pentru primele recolte. „Aminteşte-ţi de mine, Dumnezeul meu, şi fă să se întoarcă toate acestea în avantajul meu!”