1 Bărbaţi care aparţineau poporului, împreună cu soţiile lor, au prezentat o mare reclamaţie formulată împotriva fraţilor lor iudei. 2 Erau unii care spuneau: „Noi, fiii şi fiicele noastre suntem mulţi. Să ni se dea grâu, ca să avem ce să mâncăm; şi astfel, să putem trăi!” 3 Alţii ziceau: „Ne punem garanţie terenurile agricole, viile şi casele – ca să avem grâu în timpul foametei!” 4 Şi mai erau unii care ziceau: „Am fost obligaţi să împrumutăm argint. Astfel, noi ne-am dat terenurile agricole şi viile în schimbul taxelor imperiale. 5 Deşi aparţinem aceluiaşi popor şi fiii noştri sunt ca ai lor, constatăm acum că suntem determinaţi să ne dăm fiii şi fiicele să meargă în sclavie… Câteva dintre fetele noastre au fost deja luate ca sclave. Nu putem să facem nimic (pentru schimbarea acestei situaţii); iar terenurile agricole şi viile noastre aparţin altora!” 6 M-am mâniat foarte mult când le-am auzit reclamaţiile prezentate. 7 După ce m-am gândit, am certat pe cei care aveau o situaţie materială bună şi pe administratori. Le-am spus: „Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri?!” Am convocat o mare adunare împotriva lor; 8 şi le-am zis: „Noi, conform posibilităţilor noastre, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei care fuseseră vânduţi celorlalte popoare! Iar acum, voi vă vindeţi fraţii chiar nouă?!” Ei tăceau, pentru că nu aveau ce să răspundă. 9 Eu am mai zis: „Ce faceţi voi, nu este bine! Oare nu ar trebui să umblaţi în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu ajungeţi ridicoli în faţa popoarelor care ne duşmănesc? 10 Atât eu, cât şi fraţii şi slujitorii mei, le-am împrumutat argint şi grâu. Şi am stabilit ulterior să le iertăm această datorie! 11 Daţi-le înapoi astăzi terenurile agricole, viile, măslinii şi casele. Să le daţi şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din uleiul pe care le-aţi cerut de la ei ca dobândă!” 12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi; şi nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face exact cum ai zis.” Atunci i-am chemat pe preoţi şi i-am pus să jure înaintea lor că vor face aşa cum au promis. 13 Mi-am scuturat mantaua şi am zis: „Aşa să scuture Dumnezeu din familia lui şi din proprietatea lui pe orice om care nu îşi va respecta cuvântul! Aşa să fie scuturat şi lăsat fără nimic!” Toată adunarea a răspuns: „Amin!” Şi L-au lăudat pe Iahve. Poporul a făcut exact cum a promis. 14 Din ziua în care am fost desemnat guvernatorul lor în teritoriul numit Iuda – adică din al douăzecilea an al guvernării regelui Artaxerxes şi până în al treizeci şi doilea an al guvernării acestuia – au trecut doisprezece ani. În toată această perioadă de timp, nici eu şi nici fraţii mei nu am trăit din veniturile de guvernator. 15 Înainte de mine, primii guvernatori exploatau poporul, luând de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de şecheli de argint. Chiar şi slujitorii lor practicau exploatarea poporului. Dar eu nu am procedat astfel – din frică de Dumnezeu. 16 Am fost preocupat de lucrarea refacerii acestui zid; şi nu mi-am cumpărat terenuri agricole. De fapt, toţi slujitorii mei erau adunaţi acolo ca să participe la lucrare. 17 În plus, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbaţi dintre iudei şi dintre administratori, în afară de cei care veneau acolo şi aparţineau de popoarele din jur. 18 În fiecare zi mi se pregătea: un bou, şase oi alese şi păsări; iar la fiecare zece zile, se aducea vin din abundenţă şi de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am acceptat să primesc plata de guvernator – pentru că lucrarea (de reconstruire a zidului) apăsa mult acest popor. 19 „Aminteşte-ţi de mine – Dumnezeul meu – pentru binele pe care l-am făcut; şi reţine tot ce am realizat pentru acest popor!”