1 Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s-a mâniat şi a fost foarte supărat. Apoi i-a ridiculizat pe iudei, 2 zicând rudelor lui şi armatei Samariei: „Ce fac aceşti iudei incapabili? Pretind că vor reface zidul?! Vor reuşi să ofere sacrificii (zeului lor)? Vor termina vreodată? Vor readuce la viaţă acele pietre acoperite de grămezi de moloz şi arse de foc?” 3 Amonitul Tobia care era lângă el, a zis: „Şi chiar dacă vor construi, când se va urca pe el numai o vulpe, ea le va dărâma zidul lor de piatră!” 4 „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem desconsideraţi! Fă să vină aceste jigniri împotriva capului lor; şi fă ca ei să fie prădaţi de o ţară care să îi ia captivi! 5 Nu le acoperi vina şi nu le şterge păcatele care sunt înaintea Ta; pentru că i-au ridiculizat pe cei care construiesc!” 6 Am continuat să reconstruim zidul şi l-am ridicat până la jumătate din înălţimea lui; iar poporul lucra cu entuziasm. 7 Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi aşdodiţii au auzit că refacerea zidurilor Ierusalimului avansează şi că spărturile erau astupate, au fost foarte mânioşi. 8 S-au aliat toţi ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului şi să îi producă daune. 9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o gardă ca să ne apere de ei atât ziua cât şi noaptea. 10 Dar oamenii din (teritoriul numit) Iuda ziceau: „Forţa celor care transportă materiale de construcţii, se diminuează; şi sunt multe zone cu dărâmături. Nu vom putea să reconstruim (total) zidul!” 11 În acelaşi timp, duşmanii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până în momentul în care vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom omorî; şi vom face astfel să înceteze lucrarea!” 12 Iudeii care locuiau în jurul lor, au venit de zece ori şi ne-au informat despre toate locurile prin care intenţionau să vină (acei duşmani) împotriva noastră. 13 Astfel i-am pus pe unii din popor să stea (dispersaţi) pe lungimea zonei mai joase a zidului, în acele locuri libere din spatele lui. I-am poziţionat conform ordinii clanurilor lor; şi stăteau acolo cu săbiile, cu lăncile şi cu arcurile în mâini. 14 După ce m-am uitat la toate acestea, m-am ridicat şi le-am zis celor care aveau o situaţie materială bună, administratorilor şi celorlalţi din popor: „Nu vă temeţi de ei! Amintiţi-vă de Iahve – de Cel care este mare şi care îţi insuflă frică. Luptaţi pentru rudele voastre, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre!” 15 Când duşmanii noştri au auzit că am fost anunţaţi (despre intenţiile lor), Dumnezeu le-a distrus planurile. Astfel, noi ne-am putut întoarce toţi la (construirea) zid(ului) – fiecare la lucrarea lui. 16 Din acea zi, jumătate din numărul slujitorilor mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmaţi cu lănci, cu scuturi, cu arcuri şi cu echipament de protecţie. Conducătorii se poziţionaseră în spatele întregii familii a lui Iuda, 17 în timp ce poporul reconstruia zidul. Cei care transportau greutăţile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă îşi ţineau arma. 18 Fiecare participant la construcţie îşi avea sabia prinsă la mijloc în timp ce construia (zidul). Cel care suna din goarnă, stătea lângă mine. 19 Le-am zis celor cu situaţie materială bună, administratorilor şi celorlalţi din popor: „Lucrarea este de mari proporţii, iar noi suntem dispersaţi pe zid, departe unii de ceilalţi. 20 Din locul în care veţi auzi sunetul goarnei, să vă uniţi cu noi. Şi să ştiţi că Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!” 21 Am continuat să facem lucrarea. Jumătate dintre ei erau înarmaţi cu lănci. Lucrau de dimineaţa devreme până când apăreau stelele. 22 Tot atunci am mai zis poporului: „Fiecare om să rămână noaptea şi să doarmă la Ierusalim împreună cu slujitorul lui, pentru ca el ne fie ca santinelă noaptea; iar ziua să poată lucra!” 23 Şi astfel, nu ne-am mai dezbrăcat de haine – nici eu, nici rudele mele, nici slujitorii mei şi nici bărbaţii care stăteau ca santinele în spatele meu. Iar când mergeam să luăm apă, fiecare om avea arma cu el.