1 Toată adunarea israelienilor a ajuns în deşertul Ţin. Era prima lună. Poporul şi-a stabilit tabăra la Cadeş. Acolo a murit şi a fost înmormântată Miriam. 2 În acea zonă nu exista apă pentru popor. Astfel, israelienii s-au adunat (protestând) împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. 3 Ei s-au certat cu Moise şi au zis: „Mai bine am fi murit şi noi când au murit fraţii noştri înaintea lui Iahve! 4 De ce aţi adus adunarea lui Iahve în acest deşert? Ca să murim aici atât noi cât şi vitele noastre? 5 De ce ne-aţi scos din Egipt să ne aduceţi în această zonă uscată? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodie. Nu există nici măcar apă de băut!” 6 Moise şi Aaron au plecat din adunare la intrarea în cortul Întâlnirii; şi au căzut cu feţele spre pământ. Atunci li s-a revelat gloria lui Iahve. 7 Iahve i-a spus lui Moise: 8 „Ia toiagul şi apoi convoacă adunarea împreună cu fratele tău numit Aaron. Vorbiţi stâncii care se află în faţa lor; şi aceasta le va da apă din ea. Aşa să procedezi ca să scoţi apă din stâncă pentru ei; şi să dai astfel adunării şi vitelor acestui popor să bea.” 9 Moise a luat toiagul care era înaintea lui Iahve (în cort), aşa cum îi poruncise El. 10 Apoi Moise şi Aaron au strâns adunarea înaintea stâncii. Moise le-a zis: „Ascultaţi, revoltaţilor! Oare putem să scoatem apă din această stâncă pentru voi?” 11 Atunci Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit de acolo apă din abundenţă. Astfel au avut ce să bea: atât adunarea, cât şi vitele lor. 12 Dar Iahve a spus atât lui Moise cât şi lui Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să evidenţiaţi israelienilor sfinţenia Mea, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.” 13 Acele ape sunt izvoarele de la Meriba, unde israelienii s-au certat cu Iahve. Prin apariţia lor, El Şi-a revelat sfinţenia. 14 Apoi Moise a trimis din Cadeş nişte reprezentanţi ai poporului (evreu) la regele Edomului, cu următorul mesaj: „Aşa vorbeşte fratele tău numit Israel: «Tu cunoşti toate greutăţile prin care am trecut. 15 Părinţii noştri s-au dus în Egipt şi au locuit acolo mult timp. Egiptenii ne-au oprimat nu numai pe noi, ci în primul rând pe părinţii noştri. 16 Când am strigat spre Iahve, El ne-a auzit; şi a trimis Îngerul care ne-a scos din Egipt. Suntem la Cadeş, un oraş de la marginea teritoriului tău. 17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta. Nu vom merge nici prin terenuri agricole, nici prin vii; şi nu vom bea apă din nicio fântână. Vom merge pe drumul regelui, fără să deviem în deplasarea noastră nici la stânga şi nici la dreapta, până vom trece de teritoriul tău.»” 18 Dar Edom i-a răspuns: „Să nu treci pe la mine; pentru că te voi întâmpina cu sabia!” 19 Israelienii i-au zis: „Vom merge pe drumul mare; iar dacă vom bea din apa ta – noi şi vitele noastre – îţi vom plăti. Lasă-ne doar să trecem mergând pe jos. Nu îţi cerem nimic mai mult!” 20 Dar el le-a zis: „Să nu treceţi!” Şi Edom a ieşit înaintea lor cu mulţi oameni care aveau o forţă disproporţionat de mare (faţă de evrei). 21 Astfel, Edom nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin teritoriul lui. Atunci Israel s-a întors din acea zonă. 22 Toată adunarea israelienilor a plecat din Cadeş; şi au ajuns la muntele Hor. 23 Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron la muntele Hor care este la marginea teritoriului lui Edom: 24 „Aaron va fi adăugat la poporul lui (deja mort). El nu va intra în ţara pe care o dau israelienilor; pentru că v-aţi revoltat împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. 25 Ia-l pe Aaron împreună cu fiul lui numit Elazar; şi du-i pe muntele Hor. 26 Dezbracă-l pe Aaron de vestimentaţia lui (specială de mare preot) şi îmbracă-l cu ea pe fiul lui numit Elazar. Aaron va muri acolo.” 27 Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Iahve. Au urcat pe muntele Hor în prezenţa întregii adunări. 28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de hainele lui (preoţeşti) şi le-a pus pe fiul lui numit Elazar. Apoi Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. 29 Când a văzut adunarea că Aaron a murit, toţi descendenţii lui Israel l-a jelit treizeci de zile.